716 matches
-
Neculai. După copilăria încărcată de tradiții, urmează 8 ani cursurile Seminarului „Sf. Gheorghe” din Roman, apoi încă 4 ani pe cele ale Facultății de Teologie din București (1930-1942), susținând sub îndrumarea marelui teolog-poet Nichifor Crainic, Teza de licență cu titlul Îndumnezeirea omului. Primește hirotonia la Biserica „Zlătari”, iar ulterior ajunge preot în satul Podul Văleni, comuna Poenarii Burchii din Prahova (1943-1947).Între 1947-1973 slujește la Biserica „Sf. Vasile”- Ploiești, încheindu-și misiunea, vocația și apostolatul cu un ciclu de 3 decenii
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
de forma ei de exprimare și cred că teatrul este punct de plecare și de permanentă raportare pentru orice comunitate.” Theaterstock are, ca tot ce există, capăt și rădăcină, din tot ce apare pe lume, lucrul omului, avâd în el îndumnezeire dacă-i chibzuit, bineintenționat și poleit cu iubire. Capătul și rădăcina acestui eveniment sunt mintea și inima Ancăi Sigartău care întâi de toate a avut vrerea de a a încuraja manifestarea artistică în diferitele ei forme. Întocmai aceasta argumentează aducerea
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
Să-și vadă trupul autumnal, împovărat în rostire- De amintiri, legănate în dangătul frunzelor de plopi... Sunt doar fragilitate, nu -s frunză, și nici toamnă, Și uit de visul, în care îmi curg lacrimi de doamnă, Iar lina și fireasca îndumnezeire mi se leagă Cu rocade de frunze, jucând o cosmogonie-ntreagă. CLIPA DIN ARHEU Curajul îl trăiesc, de parcă aș muri, Și moartea o domin, de parcă aș trăi, Desferecată, inima -mi se urcă în Cer, Apoteoza melcului încruntă orice fier. Zideam
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
vorbă cu vrednicul de pomenire Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioan Iovan - originar din părțile Bihorului, care a suferit martiriul închisorilor comuniste, despre Euharistie și Mântuire, despre necesitatea existenței acesteia într-un mod cât se poate de indispensabil, pe drumul nostru către îndumnezeire și, iată ce ne-a răspuns, în cele ce urmează, din prea multa-i sa dragoste și experiență: 1.- Este perceput Iisus Hristos ca fiind „ieri, azi și în veci Același” în lumea de astăzi, în condițiile secularizării la care
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
duce cu gândul la existența tainei lui Dumnezeu!... Astăzi încă nu prea știm (cum) să ne raportăm la Sfânta Împărtășanie dar suntem în drum spre, căci Împărtășania înseamnă câștigarea Împărăției lui Dumnezeu de aici, cu alte cuvinte este vorba de îndumnezeirea prin har, care se face încă din această viață. 4.- În altă ordine de idei, care vedeți a fi termenul corect de abordare a acestei probleme: - acela de deasă împărtășanie, rară împărtășanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
trebuie să ajungem la sacrificiul apostolic și misionar de reunire a Bisericilor și de revenire la trăirea primilor apostoli, astfel încât, Sfânta Euharistie trebuie să fie și temeiul unității creștine a reunirii Bisericilor, a mișcării ecumenice autentice, încununată fiind de strădania îndumnezeirii de pe pământ către cer!... 9.- Cine ar trebui să-și asume vina sau responsabilitatea pentru abordarea, de multe ori, destul de superficială a acestei probleme fundamentale a spiritualității noastre?!... - Să nu căutăm vinovați ci să mergem încrezători cu convingerea că Dumnezeu
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
Toate Articolele Autorului Nașterea Domnului Iisus Hristos este, prin excelență, o trezire spirituală a tuturor credincioșilor și a fiecăruia în parte, o conștientizare a poziției fiecărui creștin față de chemarea divină și începerea propriei ascensiuni în lucrarea duhovnicească personală. Este momentul îndumnezeirii naturii noastre omenești și al participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, mai presus de fire, o călătorie în lumina lăuntrică a sufletelor noastre. Prin Nașterea Domnului, noi, creștinii ortodocși pășim împreună cu Domnul Iisus Hristos în veșnicie. Să nu uităm
GÂNDURI ALBASTRE, DE CRĂCIUN! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379209_a_380538]
-
a fi un progres ci mai degrabă poate fi o formă de regres, de „involuție”, de ratare ontologica. Dacă însă prin înviere trecem din această viață spre o viața nouă, transfigurată spiritual, atunci procesul trecerii reprezintă întradevăr evoluție, salt calitativ, îndumnezeire. • Atât de reducționistă este ideologia materialist-deterministă că o anumită elită intelectuală reprezentantă a noului ateism nu poate accepta nici macar ideea, ipoteza că „mutatis mutandis” conștiința omenească ar putea fi o altă formă de energie precum sânt magnetismul, gravitația, iubirea, pe
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]
-
mântuirea personală legată direct de mântuirea Neamului. Calea chemării și alegerii misiunii mesianice a creștinului ortodox o dă filosofia Hristică revelată prin Taina Nașterii și împlinirea profetică de Învățător, Profet și Împărat-Judecător privind Evanghelia Iubirii, desăvârșirea ei ca Răscumpărare și îndumnezeirea ei ca Înviere. Urcușul Mântuirii hristice al Omului creștin este Calea experienței sale religioase, trăite, asumate, împlinite, mărturisite, jertfite și iubitoare întru Taina Sofiei-Filocalice a Învierii. Toate faptele istorice bune și rele ale Omului se circumscriu credinței ori necredinței lui
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
credință și de iubirea-desfătare coborâtă la nivelul sexului, nu poate să rezulte decît un viitor al incertitudinii în alergare spre culmile disperării. Da, căci știm din chiar experiența noastră (totul e să luăm aminte) că prin credință statornică omul cunoaște îndumnezeirea, adică - aidoma Celui pe care-L caută - deodată devine mai bun și mai netemător de vremelnicie, iar prin iubire sinceră (a se citi iubire-jertfă) de Creator și semeni el cunoaște cu adevărat forța tămăduitoare a libertății, această dreaptă răsplată a
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
este să avem o “credință profundă, din care să izvorască toate faptele noastre bune, care, repetate, devin virtuți. Astfel, viața noastră este orientată într-o direcție eshatologică, având posibilitatea să cunoaștem, chiar aici, jos, împărăția cerurilor ”. Mântuirea, sfințirea, moartea și îndumnezeirea, noi nu le putem avea fără o permanentă grijă de fapte bune către aproapele nostru în viața zilnică, de fapte avându-și izvorul în iubirea sacrificială, dată ca model prin Domnul nostru Iisus Hristos. Ele reprezintă, de asemenea, exemplul de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
Sfântul Duh ci trebuie însoțită de schimbarea totală a stării noastre și transformarea ei în “templu al Sfântului Duh” (1 Cor. 3, 16-17 6, 19), ceea ce vrea să însemne des-pătimirea completă, înțeleasă ca o desprindere de patimile umane, pentru o îndumnezeire totală. Omul ajunge la țintă în măsura în care păstrează permanent legătura spirituală cu arhetipul său, Iisus Hristos cel Înviat. La fel cum “semnificația icoanei nu se află în ea însăși, ci în persoana care este reprezentată, semnificația omului nu se află în
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
numește Sfântul Grigorie Palama. El precizează că vederea lui Dumnezeu nu o putem avea prin natura sa, ci prin manifestările sale în lume, prin energiile sale divine necreate. Această energie nu este nici materială, nici spirituală, ea este necreată. Astfel, îndumnezeirea reprezintă participarea umană la lumina necreată și, în acest sens, isihasmul îl ajută pe om să se ridice spre demnitatea divină supremă. Aceasta este, deci o antropologie optimistă, pozitivă, care repune omul în demnitatea sa inițială . Nu întâmplător, la români
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
moderne contemporane. Acest dialog de iubire pe care îl putem înțelege sub forma crucii eliberatoare din Golgota este un dialog impregnat de umanism cu un foarte puternic accent comunitar care vizează transformarea oricărei ființe umane prin despătimirea completă pentru o îndumnezeire totală, altfel zis omul trebuie să se golească pe el însuși pentru a se umple de Dumnezeu. Atitudinea pe care ar trebui să o aibă omul în fața lumii și raportul om-lume este un raport optimist, bazat pe comuniunea și legătura
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
copleșiți de durerea despărțirii. Învierea și Înălțarea sunt două acte mântuitoare distincte, dar aflate în strânsă legătură. Nu se poate vorbi de Înălțarea Domnului fără a face referire la Înviere și invers. În Hristos omul este condus de Dumnezeu spre îndumnezeirea în care se află El. Înălțarea Domnului ne dăruiește, pe de o parte, o victorie asupra limitelor ființei umane, pe de altă parte, o readucere la starea dumnezeirii. Mai mult, această mare taină ne aduce la o împăcare cu noi
ÎNĂLŢAREA CA O ÎNTOARCERE „ACASĂ” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378682_a_380011]
-
nu în înțelesul comun al termenului, ci, ca un loc privilegiat în Ceruri. La fel și pentru ceilalți Apostoli, nu e vorba de un loc obișnuit, comun, ci de un „Acasă” care-i așteaptă la capătul unei înălțări. Este momentul îndumnezeirii naturii noastre omenești și al participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, mai presus de fire, o călătorie în lumina lăuntrică a sufletelor noastre. Prin Înălțare, noi, creștinii ortodocși ne întoarcem „acasă” în lăuntrul ființei noastre, pregătindu-ne să pășim
ÎNĂLŢAREA CA O ÎNTOARCERE „ACASĂ” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378682_a_380011]
-
caracter de divinitate finitul își pierde ființa și consistența, orice înțeles al său dispare și invers, deoarece prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
vom pune Creatorului, poate cine știe, vom obține, printr-o licărire de lumină, un dram de sunet, o silabă, un început de răspuns. Darwin își încheie cartea 134 așezând omul acolo unde îi este locul, adică în mijlocul naturii echilibrate prin îndumnezeire. Așa cum spuneam, vom adopta metoda lui Darwin, aceea de a privi din lateral și de a încerca să deslușim ceva. Într-o genealogie a moralei, Francis Fukuyama 135 insistă asupra caracterului natural al originii și formării conștiinței de sine. El
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
îndelung spre regăsirea liniștii inițiale și a reintrării în mit: „Mire mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o nuntire cosmică, o trasmigrare, prin revelație creștină. Același înțeles creștin al judecății de apoi identifică semnificația asumării mesajului cu parabola biblică a lui Saul: „Zorile crapă cu silă,/ toate la
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
general) în Ministerul Economiei Naționale, la Finanțe și la Externe. Anunță totuși, în 1942, un volum de versuri, intitulat Mănăstiri bucureștene, ilustrat cu șaizeci de heliogravuri proprii, iar în primăvara lui 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Cel puțin o vreme neinclus în „loturile criminalilor de război”, S. va fi până la naționalizare director al Societății Textila Română, ulterior câștigându-și existența ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Poezia metafizică în poezia românească, rostită la Radio în septembrie 1933), și să își impună vreme de un deceniu munca în tăcere. Rodul va fi un ciclu rămas în manuscris (Acatiste și madrigale) și cartea intitulată Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Operă de maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața de îndumnezeire” a Sfântului Paisie cel Mare, prăznuit de Biserica Răsăriteană la 19 iunie. Cel care a urcat scara desăvârșirii monahale în Egiptul veacului al IV-lea, învingător în „războiul său nevăzut”, potrivit unei viziuni dăruit de Iisus Hristos cu harul împlinirii
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
creația lui S., Războiul nevăzut aduce o contribuție deloc neglijabilă la îmbogățirea poeziei religioase românești. SCRIERI: Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist, București, 1931; Pregătiri pentru călătoria din urmă, București, 1932; Prințesa Dactilo, București, 1933; Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, București, 1944. Traduceri: Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una, București, 1933. Repere bibliografice: Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, II, îngr. Marin Diaconu, București, 1996, 135-157, 271-276; Arghezi, Scrieri
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Părinții Bisericii insistă asupra ideii că etapa cea mai dureroasă și cea mai înfricoșătoare a unei inițieri în credință este, incontestabil, confruntarea cu răul în forma sa umană, și fac din episodul anticristologic un veritabil „instrument de tortură” religios, în vederea îndumnezeirii ființei umane. Ancheta noastră se oprește la Theodoret al Cyrului, dar ea ar putea continua până în zilele noastre. Anticristul nu încetează să bântuie civilizația noastră la mai multe niveluri ale gândirii: politic, literar, teologic. Ultima confruntare ca dată între Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate formele privațiunii, trăind fecioria pruncilor, sărăcia săracilor, foamea flămânzilor sau boala bolnavilor. Despre această experiență a compătimirii filantropice, Sf. Maxim Mărturisitorul (Mystagogia, 24) are câteva fraze extraordinare: Nici un mijloc nu ne duce atât de ușor la dreptate sau la îndumnezeire, ca să zic așa, la apropierea de Dumnezeu, ca mila arătată din adâncul sufletului și cu plăcere celor lipsiți. Dacă Cuvântul arată ca dumnezeu pe cel ce bine pătimește, lipsit fiind, căci zice: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]