776 matches
-
atrage ea atenția bărbatului nesimțitor, adăugând cu reproș: "Chiar când te văd numai îmi pare că-l ucid a doua oară". Alexandru Horga (Sandi, după cum e cunoscut în familie) nu e nici pe departe la fel de afectat și încearcă să o înduplece întâi cu vorba bună, în intenția de a-i induce o altă stare de spirit, mai senină. Strategia pare să dea roade, iar femeia, bucuroasă de a fi întrezărit un răspuns la dilemele sale morale, începe să nu se mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sunt și ale sale. „Ea băga de seamă truda și foamea lui Gheorghiță. Dar se făcea a nu pricepe tocmai bine. Grăbi cît putu spre Păltiniș, pe urmă spre Dîrmoxa, pe urmă spre Broșteni. Numai cînd vedea căluții sfîrșiți, se îndupleca să facă pentru dînșii popas. Acum începeau să ardă ochii ei și să se stingă ai flăcăului. Caii ronțăiau cu mulțămire orzul, vîrîndu-și adînc boturile în trăistile aninate pe după urechi; se scuturau, pufneau, așteptau apa, ca să prindă în ei puterea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
convingător, căpătai de la mama o pătrățică sau două de zahăr și o felie, două de pâine, rămânând ca la masă să-ți împuțineze porția în raport cu cantitatea pe care-o dădea la ceai. Dar faptul că găsisem metoda de a o îndupleca pe mama să ne dea pâine înainte de masă era o chestie grozavă și eram mândru de ea. Știu că azi ceaiul este pentru unii doar pretextul de a consuma o masă bună dar eu, chiar și azi, mai încerc câteodată
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
măria ta, răspunse prompt Brâncoveanu. — Pe nimeni, Stanco? Să nu-l minți pe vodă, soro! — Măria ta, iartă-mă dacă am greșit, dar eu știu că n-ai nimic cu băiatul sorei mele și că de fapt vrei s-o îndupleci pe maica să-și schimbe hotărârea. — Ce? tună de data asta doamna Ilinca. Șerban al meu este domn mare și drept. Cum să n-aibă nimic cu un hoț dovedit și înrăit? E prima oară când fură? De pe vremea răposatului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ton plin de duioasă bunătate, că o pedeapsă era totuși necesară, că vinovatul va rămâne la arest și că vor aștepta cu toții ca eminentul lor oaspete să binevoiască a-i hotărî soarta. Nici un fel de cuvânt de împotrivire nu putu îndupleca asprimea lui surâzătoare, și d'Arrast se văzu nevoit să promită că va mai chibzui. Apoi hotărâră să viziteze cartierul de lângă fluviu. Fluviul își revărsa apele gălbui peste malurile joase și alunecoase. Lăsaseră în urma lor ultimele case din Iguape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sta Pilat pe scaun, la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: "Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui." 20. Preoții cei mai de seamă și bătrînii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. 21. Dregătorul a luat cuvîntul, și le-a zis: "Pe care din amîndoi voiți să vi-l slobozesc?" Pe Baraba", au răspuns ei. 22. Pilat le-a zis: "Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
trecutul, ca o haină murdară, și să rămân gol în mijlocul furtunii? Crezi că n-am încercat să mă înșel că sunt îmbrăcat, chiar după ce am simțit frigul și ploaia biciuindu-mă?... Acuma nimeni în lume nu mă va mai putea îndupleca să-mi arunc straiele noi și călduroase și să zgribulesc iarăși în zdrențele lepădate... Așa!... Te rog...! Și... poate că mâine noapte va începe schimbul de trupe; vasăzică nu mai e timp de pierdut. Aș risca să fiu silit a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Vidor, că mă cheamă degrabă să te binecuvântez... Of, inima omului!... Dar Ilona venise din capul ei la mine... Domnii de aici hotărâseră să-ți trimită un preot militar, de altfel tot slujitorul Domnului... Ne-am rugat cu toții și am înduplecat pe domnul căpitan să fie milostiv... ― Părinte! zise deodată Apostol, grăbit și îngrijorat. Am vrut să scriu mamei și uite, colo, hârtia neîncepută... n-am fost în stare... din pricina... Vestește-o tu, Constantine, pe urmă, după ce voi fi... după ce... Spune
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut și de romani... Ca o dovadă pentru ascultarea ce i-o dădeau, (geții) este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin”. Și crezi că nu a mai rămas nici un butuc de vie în toată Dacia, vere? Când regele Burebista avea de partea lui pe marele preot Deceneu și o altă forță
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o călătorie lungă și grea. Într-un palat întîlnește o fată care se numea Frumusețea. Palatul e de cristal. Tânărul rămâne cu fata și veacurile scurse i se par zile, până când îl apucă dorul de casă. Rugămințile fetei nu-l înduplecă, și el pleacă spre locurile lui de obârșie. Negăsind însă decât ruine și vagi amintiri, îmbătrînește și moare. Pământul și-a luat dijma... Între noi și Caucaz sunt vreo două mii de kilometri în linie dreaptă, peste Marea Neagră. Dar mai e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lada de campanie, caii sunt proprietatea armatei, trebuie să-i predau la unitate! Unul scoase imediat un pistol și i-l puse-n piept: - Am spus că se rechiziționează. Domnule, trăim vremuri grele. Erau vremuri tulburi, degeaba încercă să-i înduplece. Au deshămat caii, lăsându-i unul singur, pentru el. Necăjit, după ce străinii se îndepărtară, examină conținul lăzii de campanie din furgonul pe care era nevoit să-l abandoneze. Își alese actele personale ș-ale companiei, le puse în buzunarul interior
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
scoțându-mi alene pixul din mâna pe care mi-am strâns-o Într-un pumn. — A da? zice ea cu o privire pofticioasă. Asta-l pune la punct pe domnul Lennox. Și Încă n-am terminat. — O da, dacă tioi Îndupleca vrodată să te rentorci la lucru, ăsta-i omu tău, sigur. Mi s-a spus că-i cel mai tare. Maisie știe că ar putea fi nevoită să facă afaceri cu băieții noi În ascensiune din poliție, așa ca Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Duhului ca să rămână neclintită; iar ajutorul Duhului rămâne în noi dacă ducem o viață curată și dacă facem fapte bune. Prin urmare, dacă vrem să ne fie credința bine înrădăcinată în suflet trebuie să avem o viață curată, care să înduplece Duhul să rămână în noi și să întrețină puterea credinței. Nu se poate, nu se poate ca un om care nu are viață curată să nu se clatine în credință!” (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu-i este îngăduit să fie preot, nici să infirme hotărârea episcopilor din aproape toată lumea, care s-au întrunit cu el în orașul Niceea. Dar Eusebie și cei care erau în jurul lui, după ce mai întâi n-au reușit să-l înduplece pe Alexandru cu sfaturile lor, au amenințat apoi cu teroarea: că, dacă nu-l primește pe Arie, în cutare zi, el însuși va fi deportat în exil. Iar Arie va fi primit în comuniunea tuturor. După acestea s-au despărțit
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a treia zi a ostilităților, căpeteniile trimiseseră o delegație la Ahile, ca să-l determine, în schimbul restituirii lui Briseis și a multor altor daruri, să reintre în luptă, dar Ahile rămâne neclintit în hotărârea lui. Acum însă, văzând dezastrul, se lasă înduplecat de Patrocles și îl trimite, în locul lui, și îmbrăcat în armura lui, să întoarcă soarta războiului. Dar Patrocles moare de mâna lui Hector, iar Ahile se hotărăște în sfârșit să intervină, nu înainte însă de a dobândi altă armură în locul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în extremă primejdie. Cu toată dragostea și cu tot respectul pe care le simțea pentru prietenul său, îl mustră
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-l, se temea de Ahile și de firea lui, a îndrăznit totuși (ceea ce Tetis nu face) să-l înfrunte. Împlinea astfel sfatul tatălui său. Îl mustră pe Ahile pentru îndărătnicia lui, îi spune că e nemilos și crud și îl înduplecă să-l lase pe el să facă ceea ce Ahile ar fi trebuit să facă: să-i salveze pe ahei. Poate nu clipa morții lui, ci clipa aceasta este clipa măreției lui Patrocles. După aceea, arătându-i-se în vis celui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de crainicul său. Îi duce, prin noapte, până la lăcașul lui Ahile. Dar ce face el nu se mărginește la atât, el participă, chiar fără mandat, și la tratative. Văzând că nici Odiseu și nici Aias n-au reușit să-l înduplece pe Ahile, ia cuvântul și el, și încă foarte pe larg, de vreme ce vorbirea lui este mai lungă decât ale celorlalți doi însumate. I se simt anii în cuvântarea pe care o ține, are ceva din locvacitatea și digresivitatea bătrânului Nestor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rău. Dar nu spune, explicit, că nu mai vrea să ia parte la lupte. Tetis însă îi ghicește gândul și îi spune să facă așa: să-și păstreze mânia și să rămână lângă corăbiile lui, făgăduindu-i că îl va îndupleca pe Zeus să-i împlinească dorința. Și Ahile rămâne, înfierbântat de mânie. Ne-am aștepta ca Homer să spună că din cauza ofensei. Dar el spune doar atât: „din pricina unei femei cu cingătoare frumoasă, care, spre părerea lui de rău, i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a treia zi a ostilităților, căpeteniile trimiseseră o delegație la Ahile, ca să-l determine, în schimbul restituirii lui Briseis și a multor altor daruri, să reintre în luptă, dar Ahile rămâne neclintit în hotărârea lui. Acum însă, văzând dezastrul, se lasă înduplecat de Patrocles și îl trimite, în locul lui, și îmbrăcat în armura lui, să întoarcă soarta războiului. Dar Patrocles moare de mâna lui Hector, iar Ahile se hotărăște în sfârșit să intervină, nu înainte însă de a dobândi altă armură în locul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în extremă primejdie. Cu toată dragostea și cu tot respectul pe care le simțea pentru prietenul său, îl mustră
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-l, se temea de Ahile și de firea lui, a îndrăznit totuși (ceea ce Tetis nu face) să-l înfrunte. Împlinea astfel sfatul tatălui său. Îl mustră pe Ahile pentru îndărătnicia lui, îi spune că e nemilos și crud și îl înduplecă să-l lase pe el să facă ceea ce Ahile ar fi trebuit să facă: să-i salveze pe ahei. Poate nu clipa morții lui, ci clipa aceasta este clipa măreției lui Patrocles. După aceea, arătându-i-se în vis celui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de crainicul său. Îi duce, prin noapte, până la lăcașul lui Ahile. Dar ce face el nu se mărginește la atât, el participă, chiar fără mandat, și la tratative. Văzând că nici Odiseu și nici Aias n-au reușit să-l înduplece pe Ahile, ia cuvântul și el, și încă foarte pe larg, de vreme ce vorbirea lui este mai lungă decât ale celorlalți doi însumate. I se simt anii în cuvântarea pe care o ține, are ceva din locvacitatea și digresivitatea bătrânului Nestor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rău. Dar nu spune, explicit, că nu mai vrea să ia parte la lupte. Tetis însă îi ghicește gândul și îi spune să facă așa: să-și păstreze mânia și să rămână lângă corăbiile lui, făgăduindu-i că îl va îndupleca pe Zeus să-i împlinească dorința. Și Ahile rămâne, înfierbântat de mânie. Ne-am aștepta ca Homer să spună că din cauza ofensei. Dar el spune doar atât: „din pricina unei femei cu cingătoare frumoasă, care, spre părerea lui de rău, i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
puterea Să știe și să vadă el deodată Cu ochii minții lui ce vrea să facă? Nici nu putea un om sili mulțimea Să nvețe numele atâtor lucruri: Voinței sale n-o putea supune! Căci nu-i deloc ușor să-ndupleci surzii Și să-i înveți ce trebuie să facă. Nici n-ar fi suferit-o ei aceasta, N-ar fi răbdat prea mult ca niște sunete, Neauzite pân-atunci de dânșii, Să le-asurzească în zadar urechea. Ș apoi, de ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]