629 matches
-
a reușit să-și ascundă frica că s-ar fi putut afla chiar el acolo, dmineața devreme, în hainele cele mai groase, în vreme ce apa ar fi bolborosit la picioarele sale și i-ar fi pătruns în pantofi, cu carnea încă îndurerată din ziua precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Matei acasă. În timp ce l-a dus pe Matei nu a vorbit nimic pentru a nu-i răscoli suferința. Ajunși acasă, i-a întâmpinat Tiberiu, pe care Gelu l-a sfătuit. Nu-l întreba nimic pe frate-tău că este foarte îndurerat. Lasă-l să se liniștească. Din cauza Ceciliei? — Da, a făcut prostia că a jignit-o pe nedrept și ea plecat dezamăgită în Germania. Când Matei a coborât, îndreptându-se spre casă, Gelu i-a spus: —Salut, Matei! Ai grijă de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se așternuse o liniște mormântală, fiindcă toți erau șocați. Matei, care-și vedea soția în ce hal arăta, gândindu se ca medic fiind, la ce era mai rău, Sebastian și Camelia zdruncinați de impactul din timpul accidentului, medicul și asistenta îndurerați de cele întâmplate cunoscându-i bine pe Cecilia și pe Matei. N-au putut să întrebe nimic văzându-i atât de distruși. Nimeni n-ar fi știut să dea relații decât Sebastian Avrămescu, care fusese la volan, dar în situația
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu fiul soțului ei. Ea nu dorea pângărirea amintiri omului ei pe care l-a iubit și a fost atât de bun cu ea, iertându-i în sufletul ei de mult păcatele tinereții. Ramona era și ea frământată și chiar îndurerată de situația în care se afla. într-una din serile lunii noiembrie Radu o anunță pe Ramona că a găsit soluția să se achite de Eugen. Ramona, curioasă dar și puțin speriată în același timp întrebă: -Cum, Radu? -N-am să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ar fi intervenit, și mai bine e acum, și nu mai târziu. Am considerat că, după atâta sinceritate și înțelegere și compasiune și iubire, putem să rămânem cu sentimente prietenești. Ceea ce nu s-a-ntâmplat și sunt foarte dezamăgit și îndurerat de asta. Mai apoi, am dat un telefon la ea ca să văd ce face, după trei ani, și mi-a spus că n-o să mă uite - slabă consolare, în paranteză fie spus -, cu toate astea n-am reușit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de strajă la porțile Europei împotriva turcilor. De asemenea, se știe că, în timp ce Ștefan își pierdea floarea oștirii, Apusul ridica palate și castele... Numai că acelea nu egalează - nici pe departe - modestele, dar pline de noblețe mănăstiri ridicate cu sufletul îndurerat de măritul domn... „Acum înțeleg de ce ai fi vrut să-l ai ca naș pe Ștefan voievod. De fapt, tot ce mi-ai spus parcă este luat din sufletul meu. Nu mi-ai citit însă cartea de danie către finul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele alea s-au îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar nu trebuie să fie motiv de durere, pentru că nu e decât sfârșitul vieții pământești. Când sufletul iese din trup, se rupe de legăturile pământești și se-nalță la ceriuri, intră în viața de după, cea veșnică... Lasă familia, lasă copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși a devenit o vizitatoare regulată a acestui ermit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Cred că el l-a și regizat, unii vor să le facă pe toate, și actori și regizori, mă mir că nu Încearcă să cânte. Dar eu zic că e bun ghibsăn, la patimile lui hristos am plâns. M-a Îndurerat rău de tot... Din apocalipto nu am Înțeles nimic, În schimb. Sandu Îl vede pe patron trecând pe lânga masa lor și Îl arată pe Gicu cu degetul. Îl cunoașteți pe ăsta? Mai nou e critic de film, să-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
în senzația acestei inimi care se închista încet în sinea ei, doctorul găsea singura ușurare a acestor zile strivitoare. Știa că asta îi va înlesni sarcina. De aceea se bucura. Când mama lui, întâmpinându-l la ora două noaptea, se îndurera de privirea goală pe care fiul o ațintea asupra ei, ea deplângea exact singura alinare pe care Rieux putea atunci s-o primească. Pentru a lupta împotriva abstracției trebuie să-i semeni puțin. Dar cum putea Rambert să înțeleagă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
jurnal, credea el, îți poate afecta calitatea ținutei vitale, ținând jurnal riști să trăiești subordonat grijii de a găsi neapărat ce anume să consemnezi în paginile lui. Atitudinea lui intransigentă, de „basc castilian“, de iubitor și retrăitor al lui Don Quijote, îndurerat de soarta Spaniei și nedispus la niciun compromis, îi atrage, după lovitura de stat a lui Primo de Rivera (13 septembrie 1923) și din pricina unui articol virulent împotriva regelui Alfonso al XIII-lea, deportarea pe insula Fuerteventura din arhipelagul Canarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mare povară și aproape vesel. Nu-și imaginase niciodată ce avea să-i treacă prin minte. Felul cum i se prezentase Eugenia prima dată când se văzuseră în liniște și de aproape și când își vorbiseră, departe de a-l îndurera, îl înflăcăra și mai mult și-l însuflețea. Lumea i se părea mai mare, aerul mai pur și cerul mai albastru. Era ca și cum ar fi respirat pentru prima oară. În străfundul urechilor îi răsuna vorba mamei sale: „Însoară-te!“ Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lenjeria călcată, i-o aduse altcineva, o femeie oarecare. Și nu prea îndrăzni să întrebe de ce nu mai venea Rosario. De ce, dacă tot putea ghici? Și disprețul acesta, căci nu era decât dispreț, îl cunoștea bine, departe de a-l îndurera, aproape-i făcu plăcere. Avea să-și scoată din plin, dar din plin paguba, cu Eugenia. Care, desigur, o ținea pe-a ei: „Ei, ușurel și mâinile acasă!“ Nu era chip s-o scoți din asta! Eugenia îi îngăduia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și care sunt gata să intre în scenă. La sosul meu, care încă mai fierbe încetișor pe foc. La garniturile mele din felii de lămâie. Eram atât de mândră de tot. Asta e, n-am ce face. Plătica pare foarte îndurerată de propria ei soartă, dar îmi pun un fileu pe o farfurie și îmi torn un pahar de vin. Mă așez la masă, îmi tai o bucată și o duc la gură. După care îmi las cuțitul și furculița jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să rămână indiferentă. Când ajunseră la olărie, Marçal avu bucuria neașteptată de a fi întâmpinat de Găsit de parcă, în locul intimidantei uniforme de gardian al Centrului, ar fi avut pe el veșmintele civile cele mai pașnice. Sensibila inimă a tânărului, încă îndurerată de nereușita discuție cu progenitoarea, a fost atât de mișcată de entuziastele demonstrații ale animalului, încât l-a luat în brațe ca și cum ar fi fost ființa pe care o iubea cel mai mult pe lume. Sunt momente speciale, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pot antrena capacitatea asta? Dorește-ți să auzi ceva din mintea altcuiva. Stăruie și vei putea. Tatăl meu... uitasei de el. Unde e? Oftă. Tatăl tău, flăcăule, e... să zicem doar că nu mai este printre noi. Vestea nu mă îndurera prea tare, dar mă întristă cumplit. Mă așteptam să fie așa, din moment ce mama îmi tot spunea de când mă știam că e plecat în țări străine. Și într-adevăr așa era. Țara morții. O țară total străină celor vii. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
evoluției? Turiștii schimbau tot ce exista într-o țară, așa că de ce să nu schimbe și fauna? Pentru că, dacă se întâmpla ca o țestoasă să aibă o anumită calitate - poate toleranță față de lanterne sau capacitatea de a scoate un sunet tânguitor, îndurerat - dacă țestoasele aveau ceva care să atragă turiștii și să-i facă să stea pe plajă noaptea, atunci acele țestoase aveau șanse mai mari de supraviețuire, ouăle lor aveau șanse mai mari de supraviețuire și puii lor aveau șanse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a fructelor și mi se părea că livada, este o bucată din Paradisul, despre care ne vorbeau preoții și cărțile. Tatăl meu a apărut de câteva ori În vara aceea În casa bunicilor, slăbit, abătut, cu o expresie de om Îndurerat pe chip, Îmbrăcat neglijent și fumând fără Încetare țigară de la țigară, apoi, nu l-am mai văzut niciodată, cu toate Încercările bunicilor de-a da de urma lui. Căile Ferate Îi desfăcuseră contractul de muncă, puțin după moartea mamei. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acum praful care se ridica pe străzi la trecerea ei și-l aud pe șoferul nervos, Înjurând ca tembelul fără nici un motiv, grobian nesimțit. Și mai văd cum ne-am apropiat de casa În care ne mutam eu și mama, Îndurerați de moartea tatii și nevoiți să ne limităm la un spațiu de locuit mai mic. La radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din când În când de o ,,masă rotundă,, despre colesterol. În curtea În care am intrat, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doi părinți, iepurașul alb, pufos, tremurând speriat În brațele copilului, mama pătându-și cu sos rochia bleu, vaporoasă și, tot seara, târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul că prezența celor doi părinți este atât de vie.. De câte ori vine Paștele, Antoniu retrăiește această amintire, o revede, ca pe un film documentar, despre familia lui poate cândva fericită. Nu e convins de realitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua rece, ca un alergător la capătul unei curse și, minute În șir nu am fost capabilă de nici un gest. Privesc bărzăunul albăstriu, care se izbește de geam ca un orbete,, . e tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gânduri, mă Închid În șandramaua mea care tremură din toate Încheieturile și scriu, revărs pe hârtie povești pe care le mai țin minte sau inventez altele, În funcție de starea În care mă aflu. Să știi că moartea lui Kawabata m-a Îndurerat; el ar fi vrut cu adevărat să-și schimbe viața, i se citea În ochi lucrul ăsta, dar a fost prea târziu. Nu ți se pare hilar să fi apărut Într-un cotidian, acest titlu de senzație? ,,Un fost cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de brad. De-a lungul drumului nostru pe scările din casă am avut timpul și ocazia să dezbat cu mine însumi problema lipsei. Dar nu cumva exista ceva mai general și mai greu de exprimat decât lipsa, ceva care mă îndurera cu adevărat? Nu. Nimic, în afară de lipsurile pe care datoria ni le impune întotdeauna. VIGNETA Am fost un om iubit în întreaga mea existență. Am fost dus în salonul mare din partea dreaptă și am fost plasat lângă ceilalți. Casa - lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
într-o biserică. Eu eram nesigură pe mine și paranoică. Era prima mea ieșire în lumea de afară de după ziua aceea îngrozitoare cu Tiernan. Și muream de frică să nu cumva să mă întâlnesc cu Chris. Eram încă supărată și îndurerată din cauza amintirii nopții aceleia umilitoare pe care o petrecusem cu el. Din fericire, Chris nu era prin zonă. întâlnirea a fost destul de diferită de cele la care fusesem în timpul internării la Cloisters. Au fost mult mai mulți oameni. Toți mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
filmului? Nu. — Am făcut eu ceva? m-a întrebat el cu o voce care ar fi putut fi sarcastică. N-am făcut ceva? — Nu, Luke, am spus pe nerăsuflate. Tu ești minunat. E vina mea! Judecând după expresia furioasă și îndurerată de pe fața lui, mi-am dat seama că vorbisem în van. Dar nu-mi păsa. în mintea mea, ajunsesem deja la Parlour, dansam și încheiam tranzacții cu Wayne. —Te sun mâine, am încheiat gâfâind. Scuze. După care am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]