805 matches
-
dspre bravura siriană. La Pavia l-am găsit pe regele Arioald bolnav. Se vedea după față. M-a primit bine, dar mi s-a plâns de dureri neîncetate de stomac. Medicii susțineau că era vorba doar despre gazele propriului corp, înfierbântate de căldura anotimpului. Desigur, nu aveau pregătirea lui Garibaldo și nici măcar a unui mediocru medic bizantin. Lipseau mai cu seamă chirurgii pricepuți în a coase o rană, în a inciza un abces și a înlătura o cangrenă. Știința lor ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultima oară pe mine m-a prins mama punând termometrul pe calorifer, iar acum două săptămâni, înainte de teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit de becul veiozei și, cât ai clipi, mercurul s-a înfierbântat atât de mult, încât termometrul a explodat, așa că Szabi a încasat-o de la taică-su, cu cureaua de la pantaloni, partea cu cataramă, deci faza asta nu mai intra la socoteală, însă ceva-ceva tot era musai să născocim. Știam că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu pe lângă ei și se așeză pe malul lacului. Bruno inspiră profund, se sili să nu ejaculeze. Christiane Îi surâse; soarele Începea să Înfierbânte. Bruno știu că a doua săptămână la Loc va fi foarte plăcută. Poate chiar se vor revedea, poate vor Îmbătrâni Împreună. Din când În când, ea Îi va dărui un scurt moment de fericire fizică, vor trăi amândoi declinul dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
comportă în felul acesta. Dar nu, n-aș pune-o pe Tabitha s-o înlocuiască. N-are stofă de așa ceva. Sally intră rapid într-un magazin să-și ia țigări, iar noi am așteptat-o afară. Între timp, Sophie se înfierbântă. —Hazel e excelentă, remarcă ea. O mare descoperire. —Nu-i așa? Spuse MM, apăsat. Abia dacă a terminat școala de teatru. O s-o ațâțe pe Violet. Nu vreau s-o las să se culce pe lauri; trebuie să-și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deșteaptă, dar e îndeajuns de detașat încât să nu-i dea speranțe. — Suntem cu toții un pic tensionați. E de înțeles. A, da, șopti Louise timid. — Uite care e treaba. Dacă vezi că se împute, știi tu, dacă vezi că se înfierbântă oamenii, poți să vii să mă cauți dacă simți că nu poți face față. Nu-l deranja pe Philip. Are și așa destule pe cap. — E cu polițiștii acum? Nu, tocmai au plecat. Dar mâine trebuie să dea o declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uita la el fascinat. Alice și-a dus mâna la gură ca să-și reprime hohotul de râs care simțea că stă să izbucnească. Toți păreau așa de serioși. De partea cealaltă a mesei, tipul cu încălzirea globală începuse să se înfierbânte. Poziția, declara el cu ochii pe jumătate închiși, e mult, mult mai periculoasă decât ar vrea cineva să creadă. Alice a început să sughită. Apoi i-a întors profetului un rânjet fără expresie. —Chiar așa? a rostit ea destul de neclar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mașină, l-a înjurat Hugo în gând, chinuindu-se în continuare. Cât timp chingile scaunului rămâneau nelegate, el n-avea cum să scape de femeia asta terifiantă, cu aspect de animal de pradă. Hugo era conștient că, așa de agitat, înfierbântat și cu fundul ieșit din mașină cum era, nu avea o poziție tocmai demnă. — Ultima dată când ne-am întâlnit am vrut să-ți spun... Laura s-a aplecat peste spatele lui, apropiindu-se, dintr-odată, foarte tare. Hugo i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
meselor erau numai bărbați, pe când, de cealaltă parte, numai femei. Și, În vreme ce ospățul porni, Încet-Încet, așa, ca o miroznă de ciuleandră, lichidul din păhăruțe, pahare și căni se Întâlnea, dincolo de lumea de dinafară, introducându-se, Încet-Încet, și În acțiune, și, Înfierbântând atmosfera. Antreurile, fripturile, frigăruile, mititeii, care la tavă, care la cuptor, ori la grătar, curgeau, În guri, cum curge făina, la moară, nițel trepidant, dar, la fel de rapid și de fulgurant. Și unde nu a Început, ceva-ceva mai Încolo, și dansul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sapele, că nu mai avea nevoie să le bată. În continuare, Însă, totuși, bătea. Ce? O tablă, pe o bucată de șină de cale ferată, luată de la fier vechi, și, bătea, și tot bătea, bucata aia de tablă, până când o Înfierbânta. Și, când, pe cărare, se auzea cântecul, bătutul era Întrerupt. Cât cântecul continua, din frunză, la umbra salcâmilor, ciocanul se odihnea. Pe urmă, În ziua cealaltă, iar era luat la Învârtit și la ciocănit; și deținutul Radu Urmă și-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dacă vocea Antoniei ar fi atins frecvența celestă ce putea face pămîntul să intre În rezonanță, vibrînd pînă avea să tot crape, ajungînd țărînă. Brusc, după o vreme - o zi-două, cîteodată -, Thomas se liniștea iar. „Străinul acela din tren se Înfierbîntase, vorbea, la un moment dat, ca de la o tribună“, Își Începuse Berg povestea. „Dacă l-ai fi văzut!...“ Anticarul chiar Încercase să redea tirada călătorului, dacă nu cumva chiar el o inventase, pe loc; propriile lui gînduri puse În seama
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ia, să te văd, Laura...câți bărbați au... cutezat să te sărute pe tine? Doar doi sau trei, în treacăt și, dacă mă gândesc bine... nici n-am simțit ceva care să mă atragă, să mă provoace ori să mă înfierbânte cât de puțin. Păi, vezi? Câți bărbați au poposit în patul tău, hm... ia, spune! Nici măcar unul! Așa că, Laura dragă, ești străină de subiect și nu ai voie să critici această specie necunoscută de tine. Scurt!” concluzionă ea cu hotărâre
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și vărsa săptămânal porția de denunțuri la secția a VI-a de Cercetări și Anchete Penale, de pe lângă Securitatea Statului București. Era o sarsana romanțioasă... Cum a fost încunoștiințată că escaladam treptele, îndreptîndu-mă către ea, îmi iese emoționată înainte, îmi sare înfierbîntată de gât și îmi spune: "Vino cu mine să privim luna din versurile unor tipi care fac probleme Partidului!..." - Vagoane de Conferințe pe țară încheiate cu rezoluții, excluderi din Partid sau voturi de blam!! Bravo! Dacă vrei să spunem împreună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
borcane de iaurt, țuică de lanț (adică țuică d-aia, în care gestionarul a părăsit să ruginească o bucată de lanț ca să-i dea țuicii nițică tărie) se desface iarăși în 13-14 bucăți... În aceiași clipită, năpădește în Avrig, se înfierbîntă în Homorod, pune de-o jucărie, în patru, la Răcăciuni... cotîrcește chelnerițele din Dudești... o șterge cu chitanțierele șefului de post din Pucioasa, halește mâncarea penală a statului în pârnaia de la Parapetu, e anchetat pentru un F.A.O. (o furăciune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că un bărbat real era totuși un bărbat real. Și că, oricât de dezagreabil de real, acesta părea a fi, în plus, un bărbat afurisit de înfierbîntat. - Scoate de pe tine chiloțarii, spurcatule... Mi-ai hârjâit, cu catarama, fiecare osișor. Și Maria C. Nicolici, cu ochii închiși, după ce-i desfăcu trei din cei cinci nasturi ai cămășii, se despuie și ea. Străduindu-se să-și conserve, sub pleoape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ca să vii tu croită, în limbă, la mine?!... În vreme ce al tău, poetul, stă acasă. Și muncește, poate și-un secol, ca boul, la o rimă. Despre frumusețile și nerușinările tale. Ferm convins că și ție îți place literatura romînă?!!... Se înfierbînta și neglija faptul că nu toți inițiații scriau în ritm și în rimă. Pe de altă parte, nici iubitele nu știau, probabil, exact ce să-i răspundă. Pentru că niciodată nu-i răspundeau. 356 DANIEL BĂNULESCU Rămase încremenită. Se roti lent
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un colț mai întunecos; îi străjuia Marinică în picioare și Malvina, așezată jos lângă Flora< nu se feresc de restul lumii și își lipesc buzele tandru. Cedând impulsurilor, se așează în brațele lui Laur și îl sărută pătimaș. Marinică, înfierbântat de scenă, izbucnește necontrolat: - Malvina, hai să ne f<em și noi! În lumina felinarelor se observă fața Malvinei, înroșită brusc, cu privirea derutată și două lacrimi uriașe care se revărsau printre gene. Izbucnește revoltată aproape plângând: - Vai domnul Marinică
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Capul i se limpezise și nu simțea decât o durere ascuțită între coapse. Îi era rușine și glasul pețitoarei o supăra. Ar fi vrut să rămână singură cu maică-sa, să plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi pe-o coastă! Se înfierbîntau trosnitorii: -Damă! - Bărbosul! Afară se așterneau nămeții. Câteodată se mai certau. Oacă începea garagața: - Mă, gloabă bătrână, tu cu Treanță ești rușinea hoților! El tăcea. Așternea cărțile pe patul tare. - Dacă omoară cineva într-o noapte pe toți carditorii, tu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la o parte, boarfelor! Venise țața, care le ocăra pe nerușinate. Gheorghe i-a șoptit patroanei că aveau nevoie să stea ascunși vreo două zile în tractirul ei. Una mai arătoasă i-a pus țîța-n palmă lui Sandu, să-l înfierbînte. Împrejur se învîrteau peștii și câțiva olteni veniți să-și aleagă de căpătâi. Mirosea a sudoare și a odicolon. Într-un colț cânta un gramofon răgușit, și două femei dansau, învîrtindu-se în jurul lor. Țața i-a închis într-un salon
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cumcă vor putea unguri piatra rece și izvorul vergin, că vor putea unguri codrul cel bătrân și maiestos, că vor putea pune ideea uniunei ungare în creierii cei bătrâni și înfricoșați ai munților, creieri ce începeau, ce începuse a se înfierbînta de-o idee uriașă și sublimă: Libertatea. Ei credeau, și au crezut-o pentru ultima oară, cumcă bătrânii și înviforații garzi ai cetăței Transilvania - munții cu capete de piatră - vor dormi și - acum somnul lor etern, nu se vor trezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de toți atît ca o eliberare, cît și ca o constrîngere"169. Alegînd un pol, fie el idol sau țap ispășitor, sînt eliminate ezitările, îndoielile și divergențele care ar risca să creeze fricțiuni, să disloce mulțimea. În atmosfera exaltată și înfierbîntată specifică unei mulțimi, cei neîncrezători încep să creadă, cei indeciși devin hotărîți iar cei moderați, extremiști. Și aceasta cu atît mai mult cu cît mulțimea a fost impregnată de sentimente excesive. Oratorii i-au tot repetat afirmații deșănțate, au somat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
piramidă. Lucrătorii își dau pietrele unul altuia, până la cel care le pune în vârf. Purtate din mână în mână, cărămizile se încălzesc. Tot așa și cuvintele vechi, purtate din gură în gură, din vremurile de demult și până acum, se înfierbântă pe buze. La fel și fotoliul ăsta, păstrează energiile celui care a stat și, mai ales, a dormit în el. O să poți scrie mai departe și el nu va trebui să se mai întoarcă. — Am să scriu despre alte lucruri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fie lumea lui. Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să audă tot felul de zgomote venind din sufletul acestei case mari care era spitalul, apoi din sufletul străzilor, al șinelor care pocnesc, răcindu-se ori înfierbântându-se, al felinarelor care zumzăie, al rădăcinilor care se încordează sub asfalt. Simțea că trebuie să-l caute pe cel asemenea lui. Îl va găsi, într-o noapte, probabil într-o odaie de subsol, ca să fie cât mai întunecoasă, întins
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o răsuci spre el. Îi trase cojocul și-i înfipse mâinile în sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a mări groaza femeii, al cărei tremurat îi înfierbânta mințile. Nu-i plăceau însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci o întoarse cu spatele, strângându-i ceafa ca într-o menghină. Și, ca să înțeleagă ce vrea, îi trase un ghiont, încât femeia se încovoie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândit și alții la asta înainte de mine. Așa s-a descoperit blestemul. Și înjurătura, care e tot un blestem, dar spus la repezeală. În viziunea asta despre lume, înjurătura e piatra filosofală. Cine te înjură nu-ți ia gâtul. Înjurătura înfierbântă, dar și sleiește. Cu cât mai tare blestemi, cu atât mai serios îți muți gândul de la ciomăgeală. Eventual, lași destinul să ciomăgească în locul tău. — Voi înțelegeți ceva ? întrebă Tili. Adică dacă cineva nu mă înjură înseamnă că mi-e dușman
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]