5,677 matches
-
geniului său, marele Sigmund nu a reușit să o elibereze pe Marie Bonaparte de frigiditate. Psihanaliza, ce mană cerească pentru ea! Într-o scrisoare către René Laforgue, Marie mărturisește: „Inconștientul meu este o bestie feroce, care mugește, zgârie și își înfige dinții, în fine, e tot ce se poate închipui mai înspăimântător! Noroc că animalul ăsta abominabil și-a găsit îmblânzitorul.“ „Îmblânzitorul“ era Freud. În preajma lui, Marie Bona parte își află rațiunea de a fi: să devină „împărăteasa psihanalizei“. * Uitați-vă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la fel de destrăbălat ca și Vitellius, ia totuși hotărârea absurdă de a-i ierta pe toți, după cum afirmă Tacit în Istorii, și de a-și curma zilele. Depresia alcoolică pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om care vrea să trăiască se ia la harță cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
infernală? * Un individ fericit e fericit pentru că se vede confirmat în micul lui neant personal (de iubire, de succes, de destin...). Neantul nu suferă de logoree și uneori ascunde îngeri... Atâta doar că nu oricui îi este dat să își înfigă dinții în averea neantului: cine primește talantul fericirii este obligat să îl înapoieze înzecit, trebuie să hrănească neantul, să îi înlesnească nirvana, floarea nimicului. Și asta invocă o fidelitate vecină cu fanatismul, un transfer de viață dinspre inefabil către inexistență
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cutremure din creștet până-n tălpi. Îl văzură toți vibrând ca o lamă de oțel bine înfiptă în dușumea. - Acum, Mite, peste el! zbieră ca scos din minți Florin Marcu. Nu-l lăsa! Mori cu el de gât, Miteluș! Ei se înfipseseră deja în mijlocul careului de frânghii de aproape jumătate de minut, cu picioarele depărtate, betonate parcă în podea, trimițându-și alternativ lovituri în stare să dărâme un zid, insensibili la zbieretele sincopate ale lui Dorin: taiiim! taiiim! taiiim, ritmând vacarmul cu
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
special, al locului. Pescarul rareori șade jos în poziția gânditoare a undițarului amator venit pe malul apei să se mai destindă. El stă treaz, încordat, în picioare, ca la lucru, atent la bățul gros al lansetei... tremură... vibrează cumva?..., oblic înfipt în pământ ca o halebardă, încât, de departe, omul și unealta par că susțin o convorbire... Deodată, firul aruncat în Mureș și bățul înfipt în pământ se scutură și vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
încordat, în picioare, ca la lucru, atent la bățul gros al lansetei... tremură... vibrează cumva?..., oblic înfipt în pământ ca o halebardă, încât, de departe, omul și unealta par că susțin o convorbire... Deodată, firul aruncat în Mureș și bățul înfipt în pământ se scutură și vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă la maximum zbârnâie, bățul se apleacă încoace și-ncoa, se-ndoaie, apa se agită ca niște perdele smulse frenetic în lături, lăsând să se
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
puternic, adânc și curat... Cu lemnul, cealaltă sursă principală a hârtiei de tiraj, a cotidianelor, e altceva. Buștenii vin în jos pe Bistrița cu ei mireasma pădurilor. Aici mai poți să te gândești idilic la brazi și rășină. Aici omul înfige cangea în trunchiul de lemn ca ciobanii direcționându-și berbecii... Pe urmă, cu încetul, totul se transformă într-o frizerie forestieră automată. Hârtia suportă brutalități fără de seamăn. Un vârtej de clor, o fierbere, arderi cumplite, presiuni crâncene, furtuni de gaze, răciri
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
cea petrecută la Radio, "locul de muncă unde m-am simțit cel mai bine". De-acum reporter cu experiență, Cătălin Striblea a riscat soluția străinătății, dar s-a întors de la Londra nu după mult timp. Întors în țară, și-a înfipt rădăcinile la Realitatea Tv. Acolo a rămas pâna la scindarea postului, în urma căreia a ales să-l refuze pe Elan Schwartzenberg și să-l urmeze pe Sebastian Ghiță, la Rtv. Actual moderator al emisiunii "Ultima oră", a reușit performanța ca
Cine este Cătălin Striblea: "Jurnalism. Altă meserie nu cunosc" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80329_a_81654]
-
băieții lui de prăvălie și doi ofițeri din regimentul lui Scipion care sperau că, dacă aderă pe ascuns la Legiune, vor scăpa de aici și vor fi ridicați în grad mai repede. Caraeni aflase că oamenii Căpitanului, chiar mai bine înfipți în partid decît el, erau dați deoparte. În statul Legionar nu mai era nevoie de idealiști, ci de băieți care să pompeze fonduri la București, pentru a acoperi cheltuielile partidului nostru aflat la putere. Caraeni era de acord că jidanii
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
credeam eu că este un cor de salut, orăcăielile și celelalte încetează, ca înțelese. Mă uit alături și văd de ce m-am împiedecat. De un inel mare, gros, coclit, semn că nu-i fier, ci aramă. Nu departe, un belciug înfipt într-o lespede de marmoră. Când, aud un tocăit ușor: toc-toc... Parcă ar fi o convorbire în șoaptă. Atunci îmi dau seama că asta vine din bălării, care bălării mascau lespedea de marmoră. Aud acolo acest toc-toc, stins aproape. Ceva
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
urmă cu 2500 ori 500 de ani, sau făurite în ultimul deceniu. l Această priveliște mi s-a așezat pe cornee ca o lentilă de contact. l Italia, precum știe toată lumea, are forma unei cizme, ce-și are rădăcinile bine înfipte în istorie. l Clopotarul cu o mînă ține de funie, iar cu cea dreaptă mușcă dintr-un colac nu tocmai proaspăt. Informații l O mare speranță a Hollywoodului, gravidă în penultima lună, a fost desființată ca organism viu. l Un
Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
-
cu totul diferit de ceea ce eu avusesem în minte." Cocteau își oferă, la rându-i definițiile: "Atelierul lui Brâncuși avea înfățișarea unui peisaj preistoric; trunchiuri de copaci, blocuri de piatră, un cuptor, unde pro-prie-tarul... un primitiv, frige bucăți de carne, înfipte în țepușe de fier. În fiecare colț, brontozauri și-au depus ouă, iar statui strălucitoare atrag americance ca pe ouă." Și, în sfârșit, o declarație proprie, capabilă oricând - pe deasupra - de o carieră în sens didactic și nedorit. Să o citim
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
carne amorfă, țintuită pe patul ovoidal. La Picasso căderea nu e totală, odihna are ceva alert în ea. În tabloul expus spre ilustrare - Grand nu au fauteuil rouge, 1929 - personajul feminin nu se abandonează, ci se relaxează. Cu ambele picioare înfipte pe pămînt, el nu se lasă total pradă gravității. Doar unul din brațe atârnă moale, fără viață, pe marginea fotoliului, indicație clară că timpul și-a început deja lucrarea, iar trupul a început să se surpe. 7. Elegii Printre cele
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
la ce-i mai rău, a fost pârât, acum Îl vor căuta, Îl vor prinde și iar la „zdup” sau și mai rău, În beciul Securității de unde mulți nu s-au mai Întors, adio și pământ galben! Alte gânduri se Înfigeau În mintea lui Victor Olaru: braconieri nu sunt pentru că Zota este la Vaslui și fără el ... nu se braconează!, cei de la Ocolul silvic nu vin după orele zece de noapte! Sunt milițieni care trec spre Poiana Căprioarei, cine știe poate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
era În funcție” Îi stăpânea Întreaga ființă, nu prea mai avea teamă dar era precaut și atent la orice zgomot, la orice umbră sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu durere, fapt care l-a liniștit oarecum. Victor a privit buimăcit În direcția către care era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În mușchi, nu mă doare mai rău ca acum! Te rog eu! Victor Începu să transpire, procedă cu mare teamă și execută toate operațiile indicate cu aerul că dezamorsează o bombă atomică. Își șterse fruntea, trase aer În piept și Înfipse seringa așa cum văzuse el la spital, atunci când a avut trei coaste rupte. Cu sfială și strâmbându-se, apăsă pe piston și când termină era „tăt numai o apî!”, vorba Mariei lui. Gata, dom’inginer? Te-a durut? Bogdaproste! Nu m-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sigură. Leneșul descurcăreț român, ceva mai bleg totuși decât confratele sau grec, populează astăzi întreg sistemul public, sector ținut în viață de un procent mic de oameni dedicați și muncitori. Specia a proliferat și în jurul afaceriștilor de partid, cu dinții înfipți în resursa publică. Etica muncii, conștiința lucrului bine făcut, transpirația asiduă și respectul față de reguli nu intră în setul ei de valori. Concedieri masive în sectorul public și întărirea mecanismelor de sancțiune și control, de ordin fiscal și juridic, par
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
se măsura altfel în economia trustului. Sorin Roșca Stănescu, omul care a condus ani de zile ziarul Ziua, a crescut și perfecționat o specie-mutant de gazetar-om de afaceri. El a înființat „altă ligă“ de presă, liga gazetarului agresiv, veșnic înfipt în gâtul puterii, însă despre care nu știi niciodată când investighează, când șantajează, când amenință, când anchetează în interes public, când vânează un contract. Așa fiind, unii dintre foștii săi colaboratori, crescuți sub brandul Ziua, au ajuns inevitabil să practice
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vezi cai verzi pe pereți. Du-te și adă cocoșul în casă dacă l-ai tăiat! Ce stai ca lemnul?” Am uitat să spun că amărâtul ista umbla numai cu trăscăul în cap. Până să se dezmeticească, nevasta s-o înfipt în el. „Hai și îmi arată unde-i cocoșul, dacă spui că l-ai tăiat!” „Păi nu ți-am zis că o dispărut? S-o făcut nevăzut și gata.” „Doar nu l-o luat dracul, Doamne iartă-mă. Arată-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa de tăntălăi ca Georgel aista? a completat moș Dumitru. Cărăușii au izbucnit într-un nou hohot de râs. Numai Mitruță - roșu ca un rac - privea în jur pe sub sprâncene...De când a început Pâcu să povestească, parcă i s-a înfipt un cuțit în inimă și se răsucea acolo odată cu fiecare vorbă a moșneagului sau a celor din jur. Hohotele de râs îi spărgeau timpanele și rămâneau acolo să-i bată darabana în creier încă multă vreme...” Zâna mea nu lucrează
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
capului, m-o făcut să înțeleg că așa se va face. Ai fost în stare să vorbești în fața unei zâne? a întrebat Vasile Hliboceanu. Cum mă vezi și cum te văd. Zâna ședea colea cam unde stai tu, cu ochii înfipți în mine, iar eu cam aici și am vorbit răspicat, fără teamă. Răspicat poate, dar fără teamă ba - l-a contrazis moș Dumitru. Apoi unui condamnat la moarte de cine să-i mai fie frică? Doar de Dumnezeu. Așa că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu vin...După ce a privit în jur cu o mutră indiferentă, a pornit să vorbească, ca și cum nu s-ar fi oprit din povestire. Tineți-vă bine, copii! Plutonul de execuție era format numai din trandafiri roșii ca focul! Sedeau cu ochii înfipți în mine, gata să mă spargă, nu alta! Ia spune drept, Pâcule, nu ți-au tremurat genunchii? Să nu spui „nu”,că nu te cred - l-a ischitit moș Dumitru. Cine ar spune că nu-i este frică în asemenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura, dar nu apucă să scoată nici un sunet, pentru că Lionel îi vâră instantaneu mingea de baseball în gură. Haidamacul își înfige cu poftă dinții în minge, ocazie cu care își rupe doi dinți din față. — Nu te-a învățat maică-ta, când erai mic, că e periculos să te joci cu focul? pune Roman gaz peste foc, în limba rusă, după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scoală să plece. Împachetează florile în scadențarul pe care-l desprinde de deasupra oglinzii. — Pot să iau și tortul? Pentru Edy, să nu-mi scoată ochii că nu i-am adus nimic din Angers. Așa mic cum îl vezi, se înfige la dulciuri, ceva de speriat. Caută o cutie prin garsonieră: în talciocul ăla, nu e de mirare că găsește una imediat. Împachetează tortul. Lionel e stană de piatră: încă nu-i vine să creadă c-a scăpat. Esmé se îndreaptă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
banilor,... a minciunilor și a aventurilor false. Este o vorbă... aceea că «banul schimbă omul»... Miau trecut prin mână mulți, dar foarte mulți bani, Însă eu am rămas la fel de zăpăcită și copilăroasă, dar totuși mult mai responsabilă, mai matură, mai Înfiptă În realitate... Am avut perioade când eram dependentă de locul În care lucram și nu neapărat de ideea de night-club pentru că sunt genul care se atașează forte ușor de oameni și de locurile pe care le frecventează... Asta mi-a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]