1,020 matches
-
de bine. O ! zice, cu ochii În podea. Doamne ! Îhm... bună, Emma ! — Bună ! răspund cu voce sugrumată. M-am gândit să vin acasă. La birou era pur și simplu... prea cumplit... Tac și, preț de câteva clipe, urmează cea mai Înfiorătoare și mai greu de suportat tăcere posibilă. — Deci... Înțeleg că te-ai uitat, zic Într-un final. Da, m-am uitat, spune Lissy, cu ochii Încă În podea. Și... Își drege glasul. Vreau doar să-ți spun că... dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sunt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sunt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și plecăm. OK? — OK, zice Tarquin, dând din cap. Te aștept aici, cu Becky. Perfect! spun, încercând să zâmbesc cât mai larg. Suze dispare, eu mă foiesc pe scaun, în vreme ce Tarquin își întinde picioarele și se uită la ele. E înfiorătoare. Numai când îl văd îmi vine rău, și, deodată, știu că trebuie să zic ceva, altfel o să dispar la New York și șansa va fi pierdută pe veci. — Tarquin, spun, și expir adânc. Vreau să... îți spun ceva. De mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume din toate acestea știe ea. Ce anume își amintește din primii ei doi ani de viață, mai ales că nu i-am povestit niciodată despre cădere, oare știe cât de multe a pierdut atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de deasupra curelei când i se ridică puțin tricoul... oh... unde rămăsesem? A, da, de câte ori mi se întâmplă astfel de lucruri, Patrick e foarte aproape de mine și nu mai sunt atât de singură. Singurătatea ar fi, fără îndoială, cea mai înfiorătoare realitate. Capitolul I — Haideți să luăm prânzul. Mor de foame! strigă Davey. Așteaptă cinci minute. La naiba cu toate calculele astea. Ai puțină răbdare. Cu coada ochiului îl pot vedea pe Davey stând pe marginea mesei de biliard. Scena îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
apucă să clătească recipientele, sub jet de apă simplă, rece, într-o chiuvetă de fontă coclită, ce rânjea parșivă din smalțul sărit, chiuvetă încastrată temerar în peretele de vis-à-vis de pat, dedesubtul unei oglinjoare dreptunghiulare pentru bărbierit, cu argintul ei înfiorător și iremediabil împăienjenit, de bătrânețe. Terminând în trei secunde operațiunea salutară de igienizare, Bossul revine la oalele canope și pescuiește acrobatic, cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca să se susțină și să se mențină singur, pe ambele-i picioare. Într-o mai mult decât onorabilă poziție erectă, corectă, ortostatică! Gura de limax i se dezlipește, cleioasă, într-o grimasă de zâmbet tâmpesc, cabalin, emanând o halenă alcoolică înfiorătoare, atunci când șoptește: Am visat..., am visat..., o scară..., o scară de piatră..., de granit..., de travertin..., dracu' s-o știe..., o scară mare..., o scară la Cer..., și era o aglomerație..., și o vânzoleală..., pe trepte, măi..., ca pe timpurile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se afla de fapt pentru prima oară singură aici. Sentiment nou, de care să profite. Bine! Dacă avea într-adevăr de gând să se măsoare cu analiza ECIU, era vremea să se pună pe treabă. Un buton apăsat... și vaietul înfiorător și chinuit traversă puntea. Ripley reduse volumul numaidecât. Își dăduse seama, asemenea lui Lambert, că putea concepe foarte ușor acest semnal ea fiind o voce. Iată o idee mai mult fantastică decât științifică, se gândi. Lasă fetițo; vezi ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
loc nopții, atmosfera se înroși din nou, sângerie, vântul își regăsi violența inițială. Problema nu era de a-l căra pe Kane sau de a nu găsi remorcherul pe întuneric, ci de a fugi cât mai repede de pe această lume înfiorătoare pe care cobora noaptea. O entitate grotescă, hidoasă, care depășea orice închipuire țâșnise din adâncurile epavei, pentru a se prinde ca o lipitoare pe fața ofițerului... și în mintea lui Dallas și a lui Lambert. Poate că alte grozăvenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ash. În rest, Kane nu arată a fi suferit în urma acestei experiențe. ― Experiență care poate că nu s-a terminat, interveni Ripley. Ușa infirmeriei este blindată. Creatura e înăuntru. Voia să inspire încredere deși frica pusese stăpânire pe ea. Creatura înfiorătoare o paraliza doar când se gândea la ea. ― Nu putem să deschidem ușa, zise Ash gânditor. În nici un caz nu trebuie să o lăsăm să scape prin navă. ― Absolut de acord, zise Ripley inspectând podeaua infirmeriei. N-avem cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a învățat nimic. De obicei, cei bogați se îmbuibă prea mult și devin inactivi și se înlătură singuri. Este edificator în acest sens romanul „Oblomov” scris de Ivan Goncearov. În decursul istoriei, ura dintre bogați și săraci a provocat răzbunări înfiorătoare. Dar aceste evenimente istorice sunt ignorate de toți. Dacă cei ce reușesc să acapareze bogățiile pământești și să devină bogați, ar înțelege că ei sunt doar administratorii temporari ai acestor bogății și ar accepta 111 110 să dea, de bună
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
găsește tot în Cartea lui Isaia, în capitolele 36-37. Există așadar două păreri diferite ale profetului în cadrul aceleiași cărți. Primul oracol, Is 1,4-9, datează, pentru mulți exegeți, din epoca ce urmează imediat invazia asiriană. Descrierea făcută de Isaia este înfiorătoare: 4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii distrugători! L-au părăsit pe Domnul, l-au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele. 5De ce vreți să mai fiți loviți voi, care adunați nelegiuiri? Tot
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Mostellaria 359-361). Un autor din secolul al II-lea d.C. o înfățișează astfel: „Loviți cu membrele întinse [...], ei sunt legați și bătuți în cuie de o bârnă în chinurile cele mai grele, hrană diabolică pentru păsările de pradă și pradă înfiorătoare pentru câini” (Pseudo-Manetus, Apotelesmatica 4,198-200). Pe o inscripție latină găsită la Pompei scrie: „Să fii bătut în cuie pe cruce” (Corpus Inscriptionum Latinarum IV.2082). Oasele picioarelor lui Yehohanan erau fracturate, dar nu se știe cum și când s-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai devreme Mary, regina Scoției, nu avusese mai mult noroc când, în 1586, verișoara sa, Elisabeta, a executat-o pentru trădare. Călăul a avut nevoie de trei lovituri pentru a-i reteza capul. Iertați-mă pentru că insist asupra acestor date înfiorătoare, dar cred că trebuie subliniată aici o idee importantă. Contrar a ceea ce pretind alții, tăieturile multiple nu contrazic, de fapt, interpretarea decapitării ca execuție judiciară. Am verificat sute de schelete dezgropate datând din epoca romană (cele mai multe în Britania și unele
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
200). Într-un epitaf din secolul al doilea, cel decedat declară că ucigașul său, un sclav, a fost „răstignit de viu pentru animalele sălbatice și pentru păsări” (Amyzon, grota I). Multe alte texte îi scutesc pe cititori de asemenea detalii înfiorătoare, dar amintesc de interzicerea îngropării cum se cuvine (de ex., Livy 29.9.10; 29.18.14). Totuși, chestiunea în cauză aici este presupunerea câtorva cercetători că sutele, chiar miile, de evrei răstigniți și lăsați să atârne de cruce în afara
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de colo până colo prin labirintul murdar, făcând gesturi ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la piept al spielhosenului. Când s-a apropiat, am văzut că își pusese o mască înfiorătoare, pictată cu acuarele, mai primitivă, mai rânjită, mai amenințătoare decât tot ce inventaserăm noi vreodată în materie de măști pentru Vrăjitroaca. Abia pe la zece seara a ieșit din canal și a intrat în scara blocului. (întrerup aici, pentru un moment
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul șuier al aerului auzindu-se parcă mai slab printre buzele vinete și expresia ei încă și mai concentrată, dar și mai nepăsătoare, ca și când, oricât ar fi de incredibil, ea a uitat că trebuie să isprăvească mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nuc, și încă mă mai ștergeam, deranjat, cu batista ; mi-am amintit în fugă ce ne distra un asemenea incident când eram copii și credeam că de aici ni se va trage norocul. Imediat am fost apucat de un acces înfiorător de tuse și, spre stupoarea și rușinea mea, m-am surprins regretând că m-a apucat aici, singur, și nu sub ochii ei, la dejun, la cină... Deci chiar suferind, dezgustat cât se poate de ea, încă aș mai fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu obrazul șiroind de sânge nou peste cel vechi, închegat, cu mâinile bâjbâind prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi se muiaseră și m-am sprijinit de un biet prunișor chircit, aș fi plecat, dar nu mai eram în stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în goană
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea fi orice copil ? în orice caz, altcineva decât Muti. Altă, cu totul altă persoană... Și pe urmă, acele momente când privirea ei - straniu întinerită, depărtată, misterioasă -, mă făcea să întrezăresc un obraz tânăr și visător pe care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt sfârșitul... Eu nu sunt o fire superstițioasă, dar când s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ce apucată e ? ! — Dumneata râzi ! Da, poți să te amuzi ! Dar eu tremur de enervare... Și n-aș fi crezut să fiu silită, tocmai într-o asemenea zi îngrozitoare, la atâtea eforturi... Ah ! Am și o durere de cap, înfiorătoare... Ivona se lasă pe un scaun și își apasă palmele pe tâmple. Vica umblă prin țoașcă, foindu-și pungile goale de plastic. Se duce târșâit până la bucătărie și vine cu un pahar cu apă. — Haidi, haidi ! Ia-o dacă-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat, ghemuit în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai simte el această umilire, că e lipsit de demna înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Încing fețele tinere. Vlad se ține tare, dar celălalt răcan se Înmoaie și, cînd pornesc Înapoi spre unitate, mai ia cîteva gîturi din bidon. Obosește și, ca să ia putere, mai dă pe gît o gură de țuică proastă, dar gustul Înfiorător aproape că-i provoacă vomă. Vlad Începe să tragă de el, dar răcanul e obosit. Ești beat, nu ești obosit, hai că nu mai e mult. Ninge, s-a Întunecat de aproape o oră, răcanul cade În fund În zăpadă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]