2,013 matches
-
atârnă pe catarg Nici vulturii n-au poftă să mai zboare Natura-ntreagă geme azi sub zvonul alb. Visând verdele ierbii și-al toamnei roșu jar Doar gândurile urcă și coboară Comori așează iarna azi pe galantar Dar frigul precupeții înfioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude întinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
vor împietri zborul, pește soare și cer, deodată! Ca si cum soldatul cu numarul 13, sub aripa Îngerului,... își ascunde Timpul și dorința de moarte! Soldatul, Îngerul, Timpul păzesc calea Soarelui și-a Vieții! *** Îngerul poeziei 13, ca niște limbi de clopot înfioară cerul și pământul cu sunetul sau de dincolo cu ecoul sau de aici, rotitor în adâncuri, rotitor în înălțimi! Vagonul cu numarul 13, pe scaunul cu numarul 13 destinul poeziei poezia, în coca ei: mirifica desfacere a cuvântului necuvântat și
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
ANTOLOGIA CUARȚ 2013" Autor: Marinela Preoteasa Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vitralii O orgă într-o pădure O antologie de poezie este ca o orgă într-o pădure vastă. Vine vântul și-i înfioară clapele, îi desfunda tuburile, îi desfereca răscrucile, îi sufla putere, îi insufla avânt - si orgă intra în percuție cu toate sunetele gamei, în rezonanță cu gamă Cosmosului. Este o orgă ce nu sună niciodată monoton, linear; în piruete de contrapunct
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
numărul 13 / taxiul numărul 13 / ca și cum toate / au declarat grevă Poeziei / pentru ziua de 13 /.../ ca și cum soldatul cu numărul 13 / sub aripa Îngerului / își ascunde Timpul / și dorința de moarte” („Medalionul nr. 13”). Și: „13, ca niște limbi de clopot / înfioară cerul și pământul / cu sunetul său de dincolo /.../ casa mea are numărul 13” („Îngerul Poeziei”). În sfârșit: „Iisus avea 33 de ani când a plecat și a revenit! /.../ Numărul magic se rătăcește // și pe buzele preotului povestitor despre Iisus! // Dacă
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
de ea dacă are dorința de a trăi. Din această cauză s-a întâmplat și nenorocirea. Moartea tatălui meu a dărâmat-o definitiv. A avut loc un click în mintea ei și sa deconectat de la realitatea vieții. - Iubito, sincer mă înfior de ce îmi spui. Voi veni sâmbăta după cursuri la tine. Ajung seara târziu că nu știu ce trenuri sunt după amiaza și dacă prind autobuzul spre Oltenița. - Nu-i nevoie să vii acum. Mă descurc eu într-un fel cu această situație
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
nu mai am pe nimeni în afară de tine. - Cum o vrea Dumnezeu, maică, cum o vrea Dumnezeu Drăguțul, nu va fi altfel, răspunse bătrâna sentențios. - Mai vorbim despre asta. Acum sunt prea răvășită să mai pot asculta vorbele tale care mă înfioară. Trebuie să te împaci cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu știu, mamă, ce să zic?... răspunse ea în doi peri cu privirea pierdută-n gol. Mircea a venit
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
nu trebuie să fie văzut de nimeni. Nu sunt mari secrete, însă sunt intime, ceva ce nu interesează pe nimeni, chiar dacă face parte din familia mea. Nu știu ce să-ți citesc mai întâi. - Ceva cât mai fierbinte. Ceva care să mă înfioare și să mă facă invidioasă pe tine. - De ce invidioasă? - Că nu eu am scris acea poezie. Că nu eu am trăit eteric acel moment sublim și că nu-mi este adresată mie. - De ce ție? Doar nu ești bărbat să aștepți
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
băutură într-un vas pe care l-a apropiat de buzele mele și m-a făcut să o beau cu de-a sila. Această băutură era atât de amară încât sufletul meu nu a putut să o suporte, s-a înfiorat într-atât și s-a aruncat afară din trup. Atunci îngerii l-au primit în brațele lor. Când m-am întors, am văzut trupul meu că zăcea neînsuflețit, fără mișcare și fără viață, și l-am privit ca unul care
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
toată cu mir. Mireni din strana oftează ușor E taină acesta mult prea înaltă, O inimă vie în piept încă salța Profundă trăire ce n-am s-o măsor... La o icoană a plâns busuiocul, Aprins de Lumină s-a înfiorat Așteaptă de-o vreme să vină sorocul Să vadă norodul tot vindecat! foto Mihai Lupu Camelia Cristea Referință Bibliografica: Înălțarea / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1601, Anul V, 20 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
ÎNĂLȚAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367691_a_369020]
-
umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături de niște scame parcă făcute din vata unor norișori alburii, dantelați cu sidef pe margini. Un nor ceva
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me , înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Domnului nostru Iisus Hristos. O asemenea bucurie din gândurile sale, îi dă puterea să se adune și să vină în întâmpinarea puternicilor emoții, de ce-i vor vedea ochii . „ E copleșitor și contradictoriu ceea ce dezvăluie Ierusalimul. Sigur, ființa oricărui creștin se înfioară de bucurie și trăire religioasă , realizând, de fapt, că se află într-un tunel al timpului, că dă ceasul înapoi mai bine cu două mii de ani și pășește pe aceste locuri pe unde a călcat Mântuitorul, că aduce foarte aproape
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
Însă, când anii au trecut, visam să-mi furi un mic sărut... Culegeam flori din pădure, zmeură, frăguțe, mure, te ascundeai de mine-n crâng, și mă făceai ușor să plâng. Strigam la tine să revii, cărările păreau pustii, mă-nfiorau zgomote mici era să calc peste furnici. În ciripit de păsărele veneai cu două buchețele și îmi cereai pentu o floare să-ți dau în schimb o sărutare. O, câte sărutări ți-am dat și-n brațe tu mai legănat
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
Muri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este luna Iar stelele pălesc încet Și nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu! Să pleci acum,să nu privesti-napoi
INGHET de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368633_a_369962]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ARCA VIEȚII Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am coborât privirea...Căzut în contemplare, Înfiorat de gânduri, de farmec și splendoare, M-am contopit cu huma și zecile de gâze, Ce mișunau haotic într-un morman de frunze Și copleșit de toate, simțeam a Ta grandoare. Mirosul reavăn, umed, de glie-abia săpată, Îmi amintește iarăși
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
legănări de valuri, secunde, ani, decenii, Plutește arca vieții, trecând peste milenii, În vuiet de furtună, sau blândă adiere, Ea poate fi sfârșitul sau sfântă mângâiere, Alege-ți destinația, căci repede trec anii. Mi-am coborât privirea, căzut în contemplare, Înfiorat de gânduri, de farmec și splendoare, Mi-am dezbrăcat ființa de tot ce-i aparține, De eul nestatornic, de umbre și suspine, Isuse, Domn al vieții și Te-am ales pe Tine! 04/ 10/2012, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Arca
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
apoi înălbite la ger. Pe deasupra cămășii se încingeau cu bete, iar peste ițari trăgeau ciorapi din lână albă, apoi se încălțau cu opinci. Ceea ce le sporea farmecul erau clopoțeii care se legau deasupra gleznelor și a căror muzică, în timpul dansului, înfiora inimile celor prezenți. Ceva magic se petrecea și...părea că înșiși strămoșii le transferă energia acumulată de milenii pe acest pământ. În toiul dansului, călușarii dădeau senzația că zboară, că plutesc în aer înălțându-se spre cer, și doar bâta
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
Muri-va pân-la primăvară ! Nici luna nu mai este luna Iar stelele pălesc încet Și nu vreau să îmi spui nici noapte bună.... Când totul între noi este inert! Când stelele se sting pe cerul lor Albastrul nopții reci mă înfioară Sunt trepte mii pe care le cobor Și liniștea ce urlă mă doboară! E un abis atât de rece-n jurul meu Nu vreau să vezi,sa simti cât mi-e de greu! Să pleci acum,să nu privesti-napoi
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
operația de hernie. Treabă grea! Am convocat și o prietenă, cu mașina, să-l ducem pe Bibi la medic. Acolo, surpriză! Medicul veterinar era un fost elev de-al meu...ceea ce nu l-a scutit de colții micului meu pacient, înfiorat de durerea scoaterii ațelor, cu toate sprayurile analgezice, căci și eu și amica mea nu-l imobilizaserăm prea brutal pe Bibuțu. Ca să mai dreg busuiocul, am vrut să cumpăr un ham, dar mi s-a recomandat o lesă, că e
CÂINELE-DEŞTEPTĂTOR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364683_a_366012]
-
și fracuri ce serveau la mese. Nu iși revenea din mirare, nu înțelegea. O petrecere surpriză? Ea nu aflase nimic. Nici măcar nu era echipată adecvat. Căuta din priviri toaleta, să-și aranjeze ținuta. Părea în transă. Un sentiment ciudat o înfiora. O forță nevăzută îi purta pașii în locuri dinainte stabilite. În incăperea destinată doamnelor se uită în oglindă. O femeie cu păr negru tuns a la francaise, cu bentiță argintie în jurul frunții, o studia uimită. Rochia retro în aceeași nuanță
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
în timp ce conversa cu prietenii săi. Nu l-a surprins, râzând. Doar zâmbind enigmatic. O fracțiune de secundă, privirile lor s-au încrucișat iar el a zăbovit asupra ei. Carol avea sentimentul că ochii lui i-au pătruns gândurile. S-a înfiorat. Beaulah era pe jumătate beată, cealaltă jumătate se lăsa pipăită de un blond musculos și înfierbântat. Se simțea ușor ametita și obosită. Nu se îndura să plece. Noul venit își invitase perechea la dans. Spectacolul oferit de cei doi nu
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
aceeași dăruire.Ceva mai puternic decât voința sa o umplea de trăiri nemaiîntâlnite. Gura lui devenea mai indrăzneață, mai insistentă pe masură ce răspunsul partenerei, completa instinctele celor doi. - Te-am iubit dintotdeauna! respirația caldă îi gâdila urechea și îi înfiora ființa. Era sprijinită cu spatele de perete. Simțea dorința nestăvilită a bărbatului. Halatul ei alunecă pe podea alături de hainele lui. Mintea i-se transforma într-un vârtej. Trupurile lor îngemănate într-un dans al iubirii și senzualității iși dăruiau clipe
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Întâi un fulg, apoi mai mulți, Este un început de iarnă, Să tot vezi și să urmărești, Jocul lor candid de-afară. Dar, cum se joacă copilăresc, Adâncu-mi mă înfioară, Căci doar o morgana iubesc, Și totu-mi este o povară... ...cu fulgi mari! Îmi doream să văd un munte de zăpadă, însă nu mă dezlipesc cu privirea de un munte de finețe acum, ori tu ca să-mi distragi atenția
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
o permanență în poezia sa, reprezentând eterna aspirație spre ideal. Pentru Coman Șova, femeia, simbol al suavității, este o sărbătoare dulce, o rană, țipăt, trup de vis și aer care colorează cerul cu insomnii și forme, este albastră mireasă care înfiorează pământul cu pași calzi și umezi, aducând lumină și ploi curate, mănunchi de raze, e vis și fruct, alcool și pâine și tot ce se poate, fugă, mister, neființă, pământ, apă și soare, pădure subțire de făget. Pentru a gusta
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că muzica poartă în ea un imn de slavă adresat lui Dumnezeu. Și iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „Lele, lele ... și iar lele,/ Vai de păcatele mele/ Am la suflețel durere/ Și n-am pic de mângâiere
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]