560 matches
-
Când am deschis ochii,/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu era viu?// Smerită, am început să aștept,/ Să trec înapoi în somn,/ Cu mâinile adând înfipte,/ În carnea sa,/ Știind că numai acest vis de mort/ Mă mai poate salva." (Pradă visului meu). Metafora somnului și a visului sunt puse în legătură doar cu imaginea morții, cele două reprezentând tunele spre viața de apoi. Încercăm, să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă visului meu/ Eram luată și dusă pe sus/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam în spate/ O gheară înfiptă ăn carnea mea/ Și nimeni nu mă trezea.// Când am deschis ochii/ Era prea târziu,/ Cu pumnii încleștați în pământ,/ Mă rugam să mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pudic... Gh. P. unu: Și-atunci ai venit să-mi faci mie show-ul ăsta cu dosarele... Că tot e la modă... Habar n-avem ce e cu prezentul, și noi ne ocupăm de trecut... Istericale, zgomote, poftă de pumnale înfipte..., sînge, sînge, asta vrem... Gh. P. doi: Adică tu chiar crezi că putem înțelege ce e cu noi azi, fără să înțelegem ce-a fost cu noi ieri?! Gh. P. unu: Eu știu ce-am fost ieri... Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și frumos: Stăm seara în balcoane de zgomote/ în parcuri cu bănci de zgomote/ cravată de zgomote/ cu arbori și flori de zgomote/ bem apă de zgomote." În contrast eu această lume, poetul invocă satul: "Aș vrea să fiu stejar înfipt adânc/ cu rădăcinile în grădina noastră/ La umbră vara pe vecini să-i strâng/ să bat cu ramul zorii în fereastră." În poezia de dragoste simțim prezent folclorul: "Cum să crească, dragă fată,/ iarbă verde din zăpadă?/ Doar cei tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe pânză, precum și un anumit ton de culoare și mai ales cum reușește să întoarcă lucrurile spre prototipuri, felul cum le purifică, dându-le posibilitatea de zbor amintind de tehnica compoziției pictorului: "De păsări pământul atârnă/ Seara-l vezi/ Razele înfipte primăvara-n el/ Abia plutind sub aripă departe/ abia ajung în cealaltă parte" ("Invers"). Poetul urcă dinspre moarte spre copilărie: Atâta toamnă cade peste noi,/ Atâta lună luminos de mare/ S-a inversat lumina/ Parcă de acum răsare numai luna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un colos de movilă”. Povestitorul scapă cu viață, însă prietenul moare. „Și astăzi - notează el în finalul cu miros de „literatură” al schiței - ca semn că cineva e sub acea movilă, se vede crucea adusă de vînt odată cu acoperișul, înfiptă adînc în movila de cărămizi”2). „Furtună” de Bacovia nu descrie decît uvertura acelei ploi: „Prin codrii Bacăului/ Vîjîie vîntul/ Și-ntunecă lumea/ Un cer ca pămîntul/ Și codru pe codru/ Se umple de clocot,/ Iar toamna în hohot/ Le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
natură a-i incita pe istorici la reexaminarea întregului câmp de fapte. Convorbiri literare, 11 (3-9 mai 1990), p. 8,15 ARC PESTE TIMP Totul în incinta sacră dintre dealurile Putnei e măsurat și cuviincios. Totul, de la silueta mănăstirii însăși, înfiptă parcă pentru vecie în solul tare al Bucovinei, până la construcțiile din jur, alcătuind un complex impresionant în care forma și culoarea susțin deopotrivă impresia de armonie, calm sobrietate, așa cum se cade la un așezământ ca acesta, menit din capul locului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
încerca să pătrundă în grădină. Stăpânul se preface într-un om hâd, intră în grădină iar paznicul grădinii îl împușcă, după care se cunună cu mama lui, rămasă văduvă. Într-o zi îl cută femeia în cap și găsește acul înfipt demult sub piele, la ureche. Atunci și-a dat seama că e feciorul ei, care și-a omorât tatăl, întocmai cum "au prorocit ursitoarele". Sim. Fl. Marian amintește faptul că, înainte vreme, mulți oameni puteau vedea și auzi cum ursesc
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Zâna Zânelor [Ispirescu], un împărat se frământă cum să-și însoare cei trei fii ca să fie fericiți. Într-o zi, le spune că "unde va cădea săgeata fiecăruia, acolo îi va fi norocul". Săgeata fiului cel mare s-a În înfipt în casa unui împărat vecin, a celui de-al doilea s-a înfipt în casa unui boier mare, iar săgeata celui mai mic s-a fixat în vârful unui copac dintr-o pădure. Norocul primilor doi băieți a fost găsit
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
desăvârși încontinuu, în liniște, în intimitate sau în căldura familiei, pentru a binemerita norocul de a fi creștini și europeni. Cu toate păcatele noastre răscumpărate în veac de Mântuitor, chiar dacă, poate, aparent, nu am meritat jertfa Lui. 23 aprilie 2009 Înfipta și vizibila doamnă Udrea ne-a făcut părtași, în zilele Sfintelor sărbători de Paște, la un elaborat și costisitor proces de marketing care ar trebui să stârnească indignarea pitecantropilor politici ai anilor '90: "Cum să ne vindem mai eficient țara
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ne Întoarcem la hotel, să mi-o coși de călcâie cu ac și ață, liniștit, răbdător, după care să mă iubești cu fereastra deschisă, iar frigul din lagună să-ți facă pe spate pielea ca de găină, cu unghiile mele Înfipte În ea, până când ai să sângerezi și am să uit de tine, de Veneția, de tot ce am fost și de tot ce mă așteaptă. Acum Faulques Își amintea de vorbele ei și de ea În acele zile, mergând pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Polifonia se articulează în jurul reminiscențelor conștiente sau involuntare universului sociocultural și lingvistic al "țării de dincolo", transpuse în imaginarul cultural și lingvistic al "țării de aici". Legătura nu e niciodată complet ruptă, pe de o parte, rădăcina nu e niciodată înfiptă adînc, pe de altă parte, avem de a face mai curînd cu o structură rizomică, pentru a evoca modelul epistemologic definit de Deleuze și Guattari. Orice element îl poate influența pe un altul și reciproc, fără să existe subînțelesuri ierarhice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
compuse Însemnarea călătoriei sale în Occident (Austria, Italia imperială, Bavaria, Elveția) este reținerea fenomenelor de civilizație. Atenția lui merge către lanuri și gospodăria sătească, spre instituțiile publice, școli, spitaluri, aziluri, muzee, teatre și foarte puțin spre caracterul estetic al priveliștilor. Înfipt ca un japonez modern, Golescu vrea să vadă totul și, în ciuda îmbrăcăminții orientale, intră pretutindeni, în cabina motorului de pe vapor ca să-i prindă "mehanica", sau în spitalul de nebuni. Toate înfățișările de civilizație îl încîntă, făcîndu-l totdeauna să ofteze asupra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care Conachi are predilecție. Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină și Înjunghie, despică, „dă În inimă”... În TÎnguirea dăm peste sugestia unui repetat asasinat: „Săraca [inima] cît oi trăi Nu s-a mai tămădui, Pentru c-are rămas Înfipt Fierul tău cel otrăvit”. Nu lipsește, se Înțelege, arma tradițională; săgeata. Conachi o Înfățișează de mai multe ori numind-o „săgeată cumplită”. O variantă a săgeții este „ghimpul cu venin”. Amor este Înarmat pînă În dinți, arc săgeți și umblă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legate de aceeași saulă, fiecare prin propria-i parîmă; scopul urmărit este de a le azvîrli pe amîndouă, dacă se poate, aproape simultan, în aceeași balenă, astfel încît, dacă unul dintre ele ar ieși din trupul ei, celălalt să rămînă înfipt. în felul acesta, șansele se dublează. Se întîmplă însă foarte adesea ca, din pricina fugii năprasnice, instantanee a balenei lovite de primul fier, harponistul să nu poată, oricît de fulgerătoare i-ar fi mișcările, să înfigă și cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pierdut pare-se cîtuși de puțin masivitatea; e la fel de colosal. Lunecă încet, tot mai departe, pe apa spintecată și tulburată de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Stubb, le urmăriră mai departe. Cu mare trudă, Tashtego izbuti în cele din urmă să-și înfigă un harpon; dar balena atinsă continuă să fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a balenei se înălța, aidoma bastonului de pavilion ce se ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partea lor anterioară, dinspre public și din spate, între capătul lor depărtat și peretele cel mai înalt, transversal. Între acești doi pereți laterali, o masă lungă de brad, două bănci, o lampă cu gaz, trei blănuri de oaie, o secure înfiptă amenințător în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Față în față: umilitatea, bunul simț, acel proverbial la locul lui al românului, cu triumfalismul searbăd și înfricoșător. Firescul cu nefirescul. Iașul, oraș la locul lui, n-a scăpat nici el de sinistra repartiție geo-artistică. Are și el un exemplar înfipt chiar în inimă, bibelou de proporții grotești, în preajma căruia ducă-se pe pustii! au început să se țină acum slujbe religioase... la microfon. Lume! Lume! Împreunare de Muhina (Muncitorul și Colhoznica), Rude (basorelieful de pe Arcul Revoluției franceze, cea care a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fac cu ochiul, adică să vă fie de bine, îmi fac cu ochiul, adică încă una și mă duc... și-mi văd de drum. Pe la prînz, peisajul s-a modificat cumva: lîngă picamerul culcat pe stînga (sau pe dreapta), stă înfiptă acum o crenguță de tei, adică atenție, iar sub tei, aceeași formație. Le fac băieților cu ochiul, ei îmi fac cu ochiul și-mi văd de drum. Cum era aia cu noi ne facem că muncim, ei se fac că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zidi, poate dărâma, în sens propriu și figurat. Te poate zidi sufletește și te poate dărâma atăt de repede cum te-a zidit. Dumnezeu este Logosul care de la început a făcut toate din nimic. Semnificația substantivului cuvânt are rădăcini bine înfipte, neștiute de om, rămânând un mister, fiindcă niciodată nu știi dacă cuvântul simbolizează ceva pentru tine ori nu, dacă te poate ajuta în viață ori nu.Viața e într un cuvânt. Cuvântul e într-o viață de om. Pentru noi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]