1,226 matches
-
tine, primăvară, Mai fericiți de-a fi, curați și înțelepți, O zi de azi, ce ne-o insufli, e populară, Cu 1 martie, toți pomii -s plini de vieți. Ușoară, firea ta, prea pură, muncitoare- Vibrează cântul, iar sufletul se înfiripă, Și am ales, cu tine -o picătură de rumoare, Din orice anotimp, tu vii neprihănită! Lilia Manole Referință Bibliografică: IUBESC, FĂRĂ SĂ ȘTIU... Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor
IUBESC, FĂRĂ SĂ ȘTIU... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373369_a_374698]
-
iar, cu privirea, să mă agăț de-o stea, Crezând că văd lumina ce-n van mă aștepta, Dar nu e decât beznă orișiunde. Mă simt de veșnicii încătușată. Încerc să împletesc, arzând, pierdute clipe, Din resturile lor, redute se-nfiripe, Căci mai sunt încă vieții devotată! Referință Bibliografică: ANOTIMPUL DISPERĂRII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1688, Anul V, 15 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017 Toate Articolele Autorului lungi fuioare de cocoare fac cărări pe patru zări vin spre cuiburi peste târguri semn c-afară-i primăvară vântu-alină o sulfină semn de dor și de amor într-o clipă se-nfiripă tonuri vii de păpădii o albină dă-n grădină sărutare la o floare prin livezi oriunde vezi ninge-n păr cu flori de măr fluturii aruncă vii nestemate peste toate iar în zări se văd cărări lungi fuioare de cocoare
LUNGI FUIOARE DE COCOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373410_a_374739]
-
Ema invitată de Naranbaatar, dansă cu acesta un blues romantic și simți mâinile reci, cu degete lungi și subțiri ale tânărului, cuprinzând pe ale sale, mici și moi, ca niște pernițe pufoase... dar și inima sa, în care dragostea se înfiripa fierbinte. Studenții ar fi dansat toată noaptea, dacă nu ar fi existat programul impus de regimul socialist, de a finaliza la orele zece-unsprezece orice activitate distractivă în localuri, restaurante, baruri și desigur că și la reuniunile studențești desfășurate în cadru
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
eram elevi ai unui liceu industrial, iar după absolvire aveam să beneficiem de o diplomă de calificare și de un loc de muncă. Se pare că asemeni mie, gândeau cei mai mulți colegi, întrucât un dialog între diriginte și clasă s-a înfiripat destul de greu. La un moment dat, cineva a declarat că după examenul de bacalaureat se va înscrie la o școală de miliție, motivând că nu i-a plăcut niciodată meseria pe care și-a ales-o și că de fapt
„VINOVATUL DE SERVICIU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373520_a_374849]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului prezentul e izvor de timp trecut spre viitor el curge printr-o clipă și poate germina un început de gând ce-n fiecare se-nfiripă astfel se nasc iubiri într-o secundă și se-ntâlnesc în magicul sărut îngheață timpul și apoi inundă un viitor prezent dintr-un trecut nu-i ziua asta altfel decât alte la fel mi-e dor de tot ce-ai
IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373547_a_374876]
-
Aveam pe atunci și forță și voință Și nu cedam când ne loveam de greu. Iubeam iubirea năvalnică, ca marea, Când prin reflux se simte îmblânzită, Ades priveam în ochii-ți limpezi zarea Simțeam adânc ceva ce mă agită... Te înfiripai în mine ca o dorită boală, Aveam simptome stranii și profunde, Mă revărsam prin ochii mei cu fală Și prin iubirea gata să inunde. Suferința mea provine din iubire, Mă doare rău când nu ești lângă mine, În miez de
TU EȘTI ȘI VEI RĂMÂNE SINGURUL MEU VICIU de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371359_a_372688]
-
aceste momente de răcoare și tihnă fac auzite respirațiile personajelor. Aceste pauze descriptive sunt de o naturalețe desăvârșită, dar în același timp și pline de eleganță: Strălucea iar soarele, exagerat de puternic, deasupra craterului care adăpostește satul. Așa s-a înfiripat primăvara cu energii noi, cu un peisaj cum nu mai văzusem. Peste tot pomi înfloriți, livezile de pruni revărsau perdele albe de fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
de arșița verii, încât printre bolovani noroiul uscat era cenușiu spre negru (Valea Proscrișilor); S-au dus ploile, s-au zbicit dealurile și văile verzi, îngălbenite, pline de petece roșcate ale sămănăturilor de toamnă. În pădurile ca arama s-au înfiripat, în sute de puncte, lumânările roșii ale cornilor (Vâltoarea); Fulgi rari alunecă și se aștern pe pământul înghețat. Pustiu pe uliță, geamuri luminate slab (Nimic deosebit în timpul serviciului meu). Definitorii în pattern-ul descrierii naturii în prozele de mari dimensiuni
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
partenera mea, începusem să descifrez în vorbele lor invidia. Nici la masa Suzanei nu era liniște, colegele sale aruncând mereu ochiade spre noi și ciripind gălăgios pe limba lor. În săptămâna cât Suzana a mai rămas la Mamaia, s-a înfiripat o atracție puternică între noi. Făceam plajă împreună, ori de câte ori puteam să “fug” de la serviciu, seara ne întâlneam și mergeam la dans, ori în același restaurant unde ne cunoscusem, ori la discoteca Finlandia, unde intrarea era doi dolari, însă consumația era
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Nestemate, rubine, presar fericite în canturi, Și-n vânt ascund lacrimi în ploaia din zori, Visez mereu aceeași floare, mi-e unic decor, Împart pe buza sorții destinul dinspre zări, Cuvintele își pierd căldură, răciri te amețesc, Dar dragostea se înfiripa, arsura iese-n pori, Suntem un zbor, un zbor de inimi și visele te cer, Ascunsă-i tragică ta umbră cu suflet de viori, Te vreau pe fruntea cea albastră, pe aripi ce ma dor, Tu, steaua mea, mă-nalți
CUVINTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375064_a_376393]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cerne cerul peste lume, albul iernilor de ceară Și-am uitat de vara noastră și de-albastra primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
bărbații comunității au ieșit din case și au făcut cerc în jurul lui, la o distanță respectuoasă. Până și liota de prichindei, încremenise într-o tăcere plină de admirație, cu ochii mari și gurile cascate. Discuțiile pe tema mașinii s-au înfiripat timid, dar - cum românul e priceput la automobile, fotbal și politică - opiniile, sfaturile și povestirile cu subiect auto - și-au dat drumul ștergând diferențele clasiale dintre interlocutori. Primei întrebări - aflată pe buzele întregii aseistențe - i-a dat glas un strungar
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
mărețe. Acolo unde ceața ne cuprinde, Cu giulgiul ei cel dens și funerar, Iar steaua noastră nu se mai aprinde, Ci arde la răspântii foarte rar. Mi-e dor de tine, tu, cea nevăzută, Umbră din umbra mea, când te-nfiripi, Și uneori în flăcări prefăcută, În dorul meu te-ascunzi adânc și tipi. Rămâne banca singură pe lume, Castanii vechi ce nu mai înfloresc, Și noi, rătăcitori, doar numai nume, Ce uneori în timp se regăsesc. Mai rătăcesc spre seară
NE SCURGEM... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374081_a_375410]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Versul îl nasc cu smalț pe cuvinte, un tăiș de coasă prin ierburi la răsăritul soarelui, fără ca ochii să pună geană pe geană. Uneori se-nfiripă cum cântecul plimbând sunetele pe portativul urechii până ce capătă susurul apei purtat prin toate formele de relief făcându-mă rob. Gândul rămâne scris pe genunchi, o rugă în fața lui Dumnezeu nevăzându-l. Acum tot ce simt nu spun, ce spun
POEZIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375497_a_376826]
-
de aceste vorbe, ce dorea Ovidiu și mai ales ce-mi doream eu cu adevărat, erau doar câteva întrebări inofensive printre multe altele care îmi treceau prin cap și care mă nelinișteau, dându-mi impresia că mă grăbesc. Simultan, se înfiripase un alt gând timid, care mă împingea să cochetez cu ideea că a ceda primului imbold poate fi, uneori, regretabil. Se părea că, între dorință și realitate se înălțase fără voia mea un zid invizibil construit de soartă, așa la
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
de la Katiușa./ Îi va auzi cântecul/ Va veghea asupra pământului natal/Cum Katiușa păstrează iubirea lor.” „Katerina” este o doină de dragoste și de dor: „Într-un sat de păstori/ Pe un câmp cu flori/ O poveste de dor se înfiripă./ Caterina visa/ Că în oraș va pleca,/Cu Andrei va trăi fericită./ Dintr-o clipă de dor/ Și-o fărâmă de amor/ S-a născut un fecior/ Ca o floare./ El întreba mereu:/ Unde este tatăl meu?/ Vreau să merg
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
tu. Țiganii samsari vor să-ți ia munca mai pe degeaba dar vând tinichele lor cât nu face. Numai să te păcălească fi-le-ar mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu obidă. În mintea mea s-a înfiripat imediat dorul de aventură. - „Ce-ar fi să merg și eu la Constanța? Nu am fost niciodată, așa că am să mă strecor din pat fără să observe părinții preocupați cu pregătirile plecării, mă voi îmbrăca și țuști peste gard să
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
Sentiment > IUBIRI TOTALE Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirile au gust de poezie, Parfum de-”a fost odată” ca-n povești. Iau viața dintr-un fir de veșnicie Și se-nfiripă-n sensuri nefirești. În suflete cu forma echivoca Iubiri totale se împart la doi. Mărunte lumi, în stropi de carioca Își contopesc căderile de ploi. Iubirile-s picturi din acuarele. Lumini și umbre trase din penel Se strâng pe pânză
IUBIRI TOTALE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372080_a_373409]
-
schițat părea ca al unei violine ce îmbrățișează terasamentul hibernal. Le zâmbeam călduros. Optimismul canin se prelingea de pe limbuțele lor ca niște acadele în stare efervescentă. Zăpada de pe cărărușele înguste păstra ca o martiră ironicele urme de porumbel. Continuam a înfiripa un dialog nonverbal cu rottweilerul din fața mea. Se gudura, surâzând. Îi simțeam privirea dulce, atingându-mi sufletul. Lumea rurală îmi părea acum ca un vagon robust de tren. Rumegam în gând biografiile săteniilor. Libelulele ciocolatii cu cărțulii subțiri în ghiozdănele
PUNEȚI PE SHUT DOWN NEGATIVISMUL, SĂRUTAȚI UN ROTTWEILER ! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372386_a_373715]
-
Se face cald de-a-lungul clipelor, Se scutură fluturi de lumină Și,.. zborul lor ca un râs plutitor, Pe pământ, învie o grădină... Nu se-aude cum trece-ntr-o clipă Duhul, mirat, înflorind aburi dulci, Cum o nouă viață se-nfiripă Pe vis de îngeri rămași în răscruci. Nebune,-n iarbă, umbrele cântă, Zâmbește cerul legat de pământ! Mândria noastră este înfrântă, Tot ce se cheamă -iubire- e sfânt ! Ne-ntrebăm, fugind în neuitare, Cine a scuturat înviere?! Curg liniști fluide
ORGIA PLOILOR FLORALE de LIA RUSE în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372481_a_373810]
-
a lumgul timpului al feluritelor etnii venite de pretutindeni, așa cum e Franța. Trăim parcă într-o istorie care își ucide istoria, cu o identitate pierdută, undeva, în trunchiul ancestral al facerii sale, motiv pentru care cu greu se mai poate înfiripa acum un elogiu al toleranței și bunei conviețuiri. Societatea constant traumatizată de azi e sclava narațiunilor defăimătoare despre propriul său tipar unic de a fi. De aceea, capacitatea de a privi distinct unul și același lucru de către două entități cultural-religioase
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
Sărbătoare este așteptată cu mare bucurie în lumea întreagă și dăinuie de peste două mii de ani. Chiar dacă unele popoare au altă credință decât cea creștină, au și ele o sărbătoare a luminii în această perioadă din an. Spre regretul nostru, se înfiripă tot mai mult tendința de a pune stăpânire pe această Sărbătoare factorul comercial. Frumosul confecționat în serie, nimicește frumosul în sine și pune în umbră misterul religios , mai ales la orașe unde e mai evident cu cât orașul este mai
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
Eu, asfințind în trupu-mi, te-aștept la flacăra tangoului vienez. Ți-aș spune, făr-să vreau, ceva ce te -ar surprinde, Cuvinte ca să depăn, n-aș putea, oricât ai vrea să știi, Ci doar silabe abătute, voind -ntre noi să se -nfiripe Un cer eclectic... acest gigant să ne adopte-ntru- a iubi. Tăcerea-n revelații, pe umeri, când se-așterne, s-o visezi, Și apoi, în vis, un suvar turc de-o fi, ca să mă fure, Tu să-l oprești, cu înțelepciunea
CER ECLECTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344820_a_346149]
-
un curcubeu: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din amintirea ce adesea-i rană Din lacrima ce curge în marea dintr-o cană, Din fericirea omului, ce nu-i nici clipă, Dintr-un vlăstar, ce-n dorul lui se înfiripă Din valurile de simțire, ce pline-s de tumult Din ochii mamei, ce vântul îi pătrund: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din glasul pruncul ce strigă vieții Din firul ierbii, prins de griul ceții, Din vârful muntelui, cu
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]