581 matches
-
la chilie, lampa mă aștepta cu lumina plină. Am intrat cu grabă. Din fundul odăii, s-a desprins o umbră. ― Sărut mâna, conașule. Ți-o fi foame. Iaca am adus bucatili caldi - a rostit Sevastița, ridicând un colț al ștergarului înflorat... ― Mulțumesc, Sevastițo, pentru bunătate și grijă. Spune-mi, ce face Zâna? ― Îi tristî, conașule. Știi șî matali di ci. ― Spune-i că mi-i tare dor de ea. ― Am sî-i spun, conașule. Am sî-i spun. Poftî bunî. ― Să fiți sănătoase
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a răspuns călugărul, cu zâmbet obosit. Afară se cernea deja duhul înserării. Am ieșit în cărarea ce duce spre chilia mea. Geamul părea doar aburit de o lumină slabă. Am intrat. Ca în fiecare seară, mâncarea mă aștepta sub ștergarul înflorat și alături, ulcica cu vin rubiniu. În rest, nici un alt semn că cineva ar fi trecut pe acolo. Cu toate că vremea începuse să se răcorească, am pornit spre credinciosul meu prieten - izvorul. Și de această dată,m-a primit cu susurul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sevastițo? ― Ți-am adus de mâncare, conașule. Să mânânci sănătos, cî o făcut-o Zâna. ― Spune-i Zânei că îi mulțumesc din suflet. ― Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile florilor, frunzelor și ierburilor din grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și menținută într-o permanentă stare de curățenie și de bun gust. Seara, pleca la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de mătase putrede. — Scout, unde mama dracului suntem? — Să nu atingi nimic, fu tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de carne deasupra cărora pluteau niște zulufi vopsiți, părînd o turtă de floarea-soarelui, la „alu’ Zup” îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a fi o învățătoare bună, părînd o gîscă îndopată. Bîrfea tot timpul, peltic și cu plăcere. La jumătatea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un factor de risc, cel mai bine e să le reduci la tăcere. În plus, mama n‑ar vrea ca ei doi să meargă nesupravegheați în camera de domnișoară a Annei, pe care a aranjat‑o ea însăși. Cu perdele înflorate, care i se potrivesc Annei ca nuca‑n perete. Într‑o cameră de domnișoară nu trebuie să stea o femeie, ci numai o domnișoară, după cum sugerează și numele. De fapt, Anna e încă un copil. Hans vrea să se conformeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mine a venit singură, era bine, Însemna că aștepta să ne vedem doar noi doi, nu Întreg Celebrul animal. Arăta bine, se bronzase, purta o fustă legată Într-o parte, cu talie joasă și despicată pe coapsă, un tricou strâmt, Înflorat. Părul Îi era prins Într-un coc neglijent, cu zulufi săltând peste urechi și obraji. Rujată purpuriu, părea să aibă buzele umede tot timpul. Zâmbea când a intrat. Eu eram În spatele tejghelei, m-a covârșit emoția văzând-o, așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului Firidă. Sabina era într-un deux-pièce roșu și zâmbea topită toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din Arad, cu ocazia absolvirii liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta intrării În curte. Gardul de nuiele Împletite se oprește În ghizdul de ciment plin de mușchi, astfel că jumătate din fântână se află În curte și jumătate afară. Găleata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă, aflată în unghiul format de cele două lavițe, pictate de meșteri locali, în care erau ținute valuri de pânză și alte lucruri de valoare, se găsea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu pățească ceva... dacă tânărului îi trece prin minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină; înspăimântată nici nu mai răsufla. Să țipe ar fi fost zadarnic, să fugă nu se putea, să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ani și spuse înviorată, - Gata trebuie să gândesc creativ și optimist! Nu se va întâmpla nimic! Poate șoferul a uitat-o și în definitiv erau numai impresile ei! Spera agitată încercând să se facă invizibilă, una cu bancheta cu tapițerie înflorată pe care se sprijinea. Auzi vocea de data asta rece și hotărâtă cum căzu ca o nălucă asupra ei; - Dezbracă-te! Numai ce e necesar! Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu mochete înflorate și ospătari stilați, mai mult lung decât lat, totuși nu era de nasul unor studenți amărâți ca noi, dar Edy, tocmai primise bani de acasă și ținea neapărat să o cunoască mai bine pe Giulia, verișoara altui amic, Doru. De
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-o șchioapă și o lua sâmbătă de sâmbătă la biserică, la colive și pomeni. La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aici am luat pâine, să ai pentru toată săptămâna. Apoi ți-am luat ce îți place ție... Aha! Cofeturi! Și ți-am mai adus ceva, că doar mâine-poimâine vine Crăciunul. Ce mi-ai cumpărat? a sărit Maranda curioasă. O basma înflorată, așa cum nu are nimeni aici în sat. Și dacă a da Dumnezeu să-mi meargă bine, ți-oi lua și ciuboțele și cațaveică și... Da’ de unde atâția bani, Toadere? Eee! Am ajuns și eu șăf, Marandă! Șăf de echipă. Și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvînd, gîndi el, cît mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iubit vreodată ori nu. Îmi veni să zîmbesc dar mă simții tulburat. Ea se ridică din fotoliu, Îmi Întinse mîna: „Asta e viața, domnule judecător: o lungă tăcere asupra substanței”. Apoi plecă, iar eu Încheiai În urma ei ușa cu grile Înflorate În fier forjat și sculpturi În nuc de la intrare. Pașii ei mărunți se Îndreptau spre fundul curții, În partea de clădire a doamnei și domnului Pavel. 22. CÎnd mă Întorsei În cameră, Keti se ivi lîngă mine În bluza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
semănați de la naștere, din care cauză nu poate rosti judecățile definitive; ai spune dacă n-ai cunoaște adevărul, că sunteți unul și același, neputîndu-se bănui că el este altceva și anume oglinda ta În eternitate. Își scoase rochia de vară Înflorată (oare cînd și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul Îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate predominant roșii, așa era moda, tehnica stîrnirii compasiunii avînd drept rezultat răspîndirea de franci În poala milogului direct din buzunarul adînc al francezilor de-atunci. Profesorul s-a apropiat și i-a șoptit conspirativ taci, femeie, că vin ăștia, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă? spuse Helena. — Marie. „Pentru Marie, de la prietena ei, Helena“, scrise Helena deasupra numelui Înflorat. — O, mersi mult, spuse Marie, după care se-ntoarse către Roger. N-ai vrea să scrii și tu ceva? — Ba, da, sigur. Cu plăcere. Care-i numele tău de familie, Marie? — A, nu contează. „Cele bune lui Marie, de la Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pui câteva chicături în ulcica cu vin, pe care o bea în ficare seară. Îi o fiertură de buruieni. Nu-i nici o otravă.” Ceva parcă a împins-o să ia sticla și s-o ascundă cât mai repede sub ștergarul înflorat ce îl purta mereu la cingătoare. Parcă era vrăjită. Nu mai putea să se împotrivească de fel. Făcea totul ca purtată de o mână nevăzută... Cu gura uscată, bătrânul s-a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a lăsat pe arătură, puțin mai Încolo. Totul a fost ca un simplu exercițiu de zbor!... Cu aceste imagini În minte, a ajuns la spital. La triaj, mare văicărit și Îmbulzeală. I-a sărit În ochi prezența fustelor lungi și Înflorate... “Parcă am mai văzut eu un asemenea spectacol. Dar unde? Aha! Acolo, la dispensarul din Pomârla... Da, da. Povestea cu țiganca ce prezenta un abdomen chirurgical acut”. A intrat În triaj, să vadă despre ce este vorba și dacă poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pomârla... Da, da. Povestea cu țiganca ce prezenta un abdomen chirurgical acut”. A intrat În triaj, să vadă despre ce este vorba și dacă poate să liniștească văicăreala ce se auzea până la câteva poște. După primul pas făcut printre fustele Înflorate, s-a auzit glasul uneia dintre țigănci. Un glas care i se părea cunoscut... ― Hooo! Mooo! Ho! Uiti la domnu’ doctoru’. Parcă-i ceal ci m-o lecuit pi mini. Atuncea, În satu ceala... Cum Îi spuni fă? Homârla... ― Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]