993 matches
-
care de-abia a făcut cunoștință cu sticla de vermut. — Serios? Păi, tocmai am vorbit cu el și lucrurile păreau a fi ca și aranjate, spuse ea. E un vers din Keats, care zice așa: Urechea mi-e precum rechinul Înfometat Să prindă-acordurile unui glas divin. Se vede că e din prima perioadă a creației sale. Nici măcar nu știu dacă rechinii au urechi. Oricum, Baby Îmi amintește mereu de un rechin. Doar că ea caută să prindă bârfa după care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea, suferă mai mult ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la limita politeții. Dar, de Îndată ce i-am expus motivul demersului meu, el răspunse fără umbră de ezitare: — N-am să plec. Dacă se poate organiza un convoi pentru evacuarea străinilor, se pot organiza la fel de bine convoaie similare pentru aprovizionarea orașului Înfometat. I-am mulțumit pentru atitudinea sa, care mi se păru conformă idealului religios și umanitar care-l Însuflețea. După aceea, m-am dus să vizitez trei case de comerț situate În vecinătate, unde, spre marea mea surpriză, răspunsul fu identic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Baskerville, aș putea susține că ea n-a fost inutilă. Au urmat intervenția străină, ridicarea blocadei, convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard? Probabil că hotărârea fusese deja luată, dar moartea prietenului meu a grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scoteau cravata de pioner și purtau cămașa desfăcută la gât. Stăteau rezemați de perete și nu mai vorbeau decât despre fotbal, mașini rapide de prin străinătate și femei. Doar Duma rămăsese același. În recreații el aduna bani de la toți cei înfometați și se strecura afară, pe sub nasul administratorului. Când se întorcea, ora deja începuse. Avea urme de zahăr pudră pe uniformă și în colțurile gurii i se lipiseră firimituri galbene de aluat. Dacă profesorul îl chema la tablă, el adopta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu respir cu dificultate deasupra lui, îmi culc amețită capul în culcușul subsuorii lui. Nu mai puteai aștepta până mă trezeam, continuă el, atât de tare te-a înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a lungul atâtor ani? Eu zâmbesc, ce știi tu, poate că îți mângâi trupul în fiecare noapte în timp ce dormi, el murmură, unde ar fi norocul ăsta, și iar hohotul de râs lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii nevăzute mi se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în prăpastie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de îndoială, pe aici a trecut Dumnezeu, s-a strecurat pe fereastră ca o pasăre pentru a ne da binecuvântarea, Udi îmi apasă ușor spatele, într-o clipă se eliberează de sub trupul meu și se cațără deasupra mea, un copil înfometat care dă din întâmplare peste toate dulciurile din visurile lui, iar eu mă chircesc epuizată și fericită, am înțeles totul în noaptea aceasta, cât este de bine să te descotorosești de obositoarea luptă cu sine, am înțeles că el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoferului nu mă așteaptă decât pe mine, ca un coșmar care mă însoțește și dincolo de somn, conduc o mașină cu multe membre amputate, dar, cu toate acestea, se mișcă, nu reușesc să opresc, mașinile din jurul meu răcnesc ca niște lei înfometați, tăindu-mi calea din toate părțile, nu am altă posibilitate decât să merg înainte, iar eu întreb cu voce strangulată, mai există și alt drum, iar el murmură, trebuie să mai existe un drum, îmi este interzis să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu, îmi voi aduce toate hainele în salon și gata, nu mai am ce căuta acolo, să aibă singur grijă de el, să se urască pe el, nu pe mine, dar seara el iese din cameră ținându-se de pereți, înfometat și tremurând, iar nu mai văd nimic, spune el, unde ești? Eu șoptesc, nu mă simt bine, Udi, nu te pot ajuta, iar el mârâie printre dinți pe un ton gâjâit, ești atât de sensibilă, sunt femei care își îngrijesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceva? Încet-încet, aproape fără să îmi dau seama, speranțele uitate că până la urmă se va face bine încep să se transforme în fantezii despre moartea lui, mă trezesc dimineața devreme și rămân în fața ușii sale închise, îmi imaginez trupul său înfometat, împietrit asemenea unui animal împăiat, strălucind în luminile raiului, ordonându-mi să-mi trăiesc mai departe viața și mă simt inundată de compasiune și lumină, mântuită de furie, aproape că sunt încântată, aceeași lumină care însoțește o iubire tânără, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu fie nevoie să îmi fac griji pentru nimeni, așa că înaintez repede înainte să mă răzgândesc, în mintea mea se conturează imaginea cerului strălucind deasupra mea filtrat prin fire de iarbă, când stăteam culcată pe câmpie cu toate membrele relaxate, înfometate și însetate, ofensate și în așteptare. Pe măsură ce mă îndepărtez, străzile devin din ce în ce mai înguste, iar ochii mei se limpezesc, chiar și în mijlocul verii sclipesc aici livezi ca niște oaze limpezi, privindu-mă cu ochii lor curioși, de când murise tatăl meu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grăbește ea, s-a enervat pentru că nu te-ai întors imediat după aceea ieri, iar eu alerg spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei zeițe înfometate, sacrificiul unui nefericit, al unui copil micuț. Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele despre victoria aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
diagonală perfectă, ca scrierea ebraică veche, niciodată nu voi încerca să îmi descifrez destinul înăuntrul lor, vibrațiile vieții mele, în valurile de plăcere care se ascund înăuntrul lor, capcana aceasta nu îmi este destinată mie. Sunt nevoit să te las înfometată, râde el, ca să te întorci la mine, mă ridică dintr-o mișcare deasupra lui, dar eu mă lipesc încăpățânată de el, îi scot cămașa, mă simt deodată cuprinsă de o dorință pătimașă, umerii lui de ciocolată se risipesc în cubulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spus ea? Ți-a spus ea sau poate i-ai spus tu? Am discutat despre acest lucru, ocolesc eu subiectul, era de așteptat din partea ei, nu crezi, dar ea mă întrerupe brusc, obrajii ei căzuți tremură precum fălcile unui buldog înfometat, nu are absolut nici o importanță ce cred eu, Naama, dar nici ceea ce crezi tu nu are nici o importanță, treaba noastră este aceea de a o face pe fată să înțeleagă ce este în mintea ei, ai uitat? Nu am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lângă el, mă inundă mila, îi văd inima încercând să se detensioneze, un pod prea îngust între două râuri din ce în ce mai depărtate, până ce rămășițele sale vor fi înghițite de vârtejul zgomotos, iar vina se va arunca asupra lui asemenea unui leu înfometat, mușcând cu toată gura din festinul acesta regal care i se pregătea, lăsând în urmă doar rămășițe dezamăgite, o amintire supărătoare a ceea ce a fost și nu va mai fi niciodată. Ai vrut să trăiești pentru a fi iubit, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și dă să-și facă o cruce popească. Dar nu mai apucă s-o ducă la capăt... O muscă mare și grasă, verde-albăstruie, ca arama țigănească coclită, aterizează pe neașteptate, zbang! în mijlocul ziarelor de pe masă și pornește să se preumble înfometată, printre firimituri și coji de pâine, printre petele de grăsime, de muștar și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-și deschideau ochii plini de întrebări spre păsările care păreau poveri și cu spaima de iepurii înfometați. Își amintește cum cu fiecare an se înălța tot mai mult, cum crengile îi deveneau tot mai groase și umbra se făcea tot mai deasă, cum cerbii care-i păruseră monștri cândva, au devenit cât niște șoricei, iar iepurii...Cine
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
acolo, pe jețul imens, făcut din pai de bambus. Sărutările alunecau acum pe trup, coborând de-a lungul gâtului, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Când i-am mângâiat întîia dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat. S-a destins apoi și și-a descheiat pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici brandurile, ci groapa aceea nefiresc de mare, pe care începuseră s-o sape Iliescu și Zamfira. În fond, mă întreb, unde le-o fi fost gândul când s-au apucat să sape. Căci, v-am spus, eram toți însetați, înfometați și extraordinar de obosiți. De ce voiau să-și mai complice truda? - În orice caz, îl întrerupse locotenentul privindu-l cu simpatie, aproape cu căldură, vina a fost, de la început, a dumitale. Nu trebuia să-i lași să-l transporte. Erați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stele și începuse să se limpezească. Răsuflă rar, adânc, așteptând. Apoi auzi din nou fluieratul și, de foarte aproape, din stânga lui, glasul lui Iliescu: - O luăm din loc, domnule elev. - Am umblat așa până după miezul nopții. Că eram obosit, înfometat, însetat, n-ar fi fost nimic, dar mă întrebam necontenit ce se va întîmpla cu noi în zori, sau a doua zi, în cel mai bun caz a treia zi. De când intrasem în porumbiște, avusesem impresia că ne întoarcem înapoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dacă îl întîlnești, adăugă cu un zâmbet trist, să-i spui că a avut dreptate: majoritatea mesagiilor sunt extrase din Evanghelii, în primul rând Fericirile. - Fericirile? întrebă Pantelimon. Adică...? - Nu ai auzit niciodată de Fericirile proclamate de Isus? Fericiți cei înfometați, căci se vor îndestula. Fericiți cei ce plâng, căci vor fi mângâiați... Fericiți iubitorii de pace... - Ah, da! exclamă Pantelimon roșind. Știu. Le-am auzit și eu. Dar nu știam că li se spune așa: Fericirile. - Sunt opt Fericiri, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și cu exaltare mă gândesc că Sophie nu are habar de cum o simt eu în propriile mele fibre - tot mai sensibile, pe măsură ce se uzează... Cum o trăiesc, din afară și dinăuntru, și cum, totuși, ea scapă mai departe atenției mele înfometate, rămânând la fel de opacă, deși translucidă. La fel de greu de înțeles, cu toate că previzibilă în cele mai mici reacții... Un motif de plus que je sois très honoré d’écrire dans votre revue, câtă sinceritate poate cuprinde și cea mai convențională frază ! Pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dragostea și stima, va căuta probabil în primul rând să-și potolească foamea" (Maslow, 1943, p. 373). 3. O nevoie satisfăcută nu mai influențează comportamentul, acesta fiind orientat și organizat doar de nevoile nesatisfăcute. "Pentru o persoană care este extrem de înfometată, în afară de mâncare nu vor exista alte interese. Va visa mâncare, își va aminti numai mâncare, se va gândi numai la mâncare, va percepe numai mâncare și va dori numai mâncare" (Maslow, 1943, p. 374). 4. Nevoile de securitate, apartenență, relații
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pol al destinderii și luxului cum nu am mai văzut până acum. Cred că sumele ce se cheltuie într-o zi pe această coastă franceză (și am parcurs doar o mică parte din ea), ar putea să sature întreaga populație înfometată a planetei, sau măcar a întregii Africi. Marea este plină de iahturi sau bărci cu vele iar plajele sunt întro ordine și curățenie exemplare. Restaurantele sunt pline, pe șosea vezi nenumărate mașini decapotabile, iar eu mă mișc prin toată această
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]