967 matches
-
ea se încăpățânează, vom rămâne aici, pentru ca tati să se însănătoșească, însă eu îmi pierd cumpătul, asta nu depinde de noi, cât de bine ar fi fost să fie așa. Atunci de ce simt eu că depinde de noi, întreabă ea, înfricoșându-mă cu încrederea ei, iar eu încuviințez, bine, dacă așa simți tu, dar lasă-mă, cel puțin, să îți aduc ceva de mâncare, sigur ești flămândă, însă ea spune, nu mănânc până nu se face tati bine, privesc în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acestea se pot citi pe fața lui perplexă, el însuși se rușinează de trupul acesta care îl trădase, de picioarele acestea înșelătoare, de întoarcerea aceasta rușinoasă acasă, aproape la fel de neașteptată ca și plecarea, cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o pe genunchii mei, Udi conducea în tăcere, aplecat de spate, eram cu toții ca o vază spartă atunci, o mână de cioburi tânjind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi voi lăsa să îmi facă una ca asta, îmi țineam ochii strâns închiși, să mă tortureze așa cum au făcut cazacii când au dat năvală în casele evreilor luându-le totul, tocmai învățasem despre asta la școală, și mă gândesc înfricoșată la clasa mea, ce le voi spune colegilor mei, doar un singur copil mai era în situația aceasta și era cel mai dus dintre toți, nimeni nu se apropia de el, iar de acum eu și el vom fi tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar în brațele lui mami ne vine imediat să plângem, nu-i așa, dulceață? Ne place să o îngrijorăm pe mami, eu mă aplec și încerc să o ridic, numai să plecăm odată de acolo, brațele ei slăbite se încolăcesc înfricoșate în jurul gâtului meu, asemenea lăbuțelor unui animal rănit la vânătoare, trupul ei este fierbinte și greu, o strâng în brațe și înaintez cu mare greutate, am impresia că vertebrele mele se vor desprinde și se vor împrăștia din pricina greutății, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puțină treabă, i-am spus. În Bacuranao. Îți zic ce-ai de făcut la timpu’ potrivit. Nu voiam să-i zic nimic dinainte, pentru că ar fi Început să-și facă probleme, și pînĂ la urmă ar fi fost așa de Înfricoșat că n-ar mai fi fost bun de nimic. — Nu găsești pe altu’ mai bun ca mine, Harry. Eu sînt omu’ de care-ai nevoie. Îți țin spatele orice-ar fi. M-am uitat la el - Înalt și confuz, tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
morfoli singur gândurile și în sfârșit, ca și când ar fi descoperit ce căuta, declară sever: ― Răul trebuie curmat din rădăcină. O pildă la timp e mai eficace decât represiunea violentă, când boala s-a întins și s-a adâncit. Cosma Buruiană, înfricoșat de întorsătura ce-o lua întîmplarea pe care el o povestise mai mult ca să demonstreze boierului cât este de ghinionist, încercă să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
netrebnici și nu vru să-și schimbe hotărârea nici când auzi că arendașul s-a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părinții lui, și ai ei. Ai lui sperau că are să uite pe fata lui Nacu până va isprăvi cu oastea și își va găsi pe urmă o pereche mai potrivită cu starea lui. Părinții ei, mai ales maică-sa, erau înfricoșați să nu i se întîmple ceva lui Pantelimon la militărie, cum s-a întîmplat cu bietul Florea Butuc care s-a însurat, fiind numai de optsprezece ani, cu Anghelina lui Nistor Mucenicu, i-a făcut trei copii și apoi s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o pereche cum nu se poate mai potrivită, numai să dea Dumnezeu să iasă cum cred eu! Și vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte aiurit explicațiile, combinațiile, planurile, sfaturile, îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă și amețitoare. Se înfricoșă. Iubea pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea se simțea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bunăvoie. Singur s-a încurcat, singur să se descurce... Chirilă Păun pică tocmai când Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția și se luară cu vorba despre alte treburi. După ce îl ascultară toți cu mare atenție, Florica, mereu înfricoșată pentru bărbatul ei, zise aproape sec: ― Proastă treabă, nea Chirilă! Să fi fost mai cu luare-aminte, că știai ce poamă e feciorul arendașului! ― Mai proastă nici nu se poate, văd! recunoscu țăranul, uitîndu-se trist în ochii ei. Dacă ar ști
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pune ei mâna pe bunătatea de proprietate. Numai că socoteala a ieșit pe dos, că țăranii s-au ridicat pe urmă să împartă între ei pământul. Prefectul s-a supărat, firește, și a scos armata. Degeaba, oamenii nu s-au înfricoșat nici de armată, că știau bine că armata n-are voie să tragă, și unde mi-au început să se repeadă în soldați cu furci, cu pietre, de nici n-au nimerit, sărmanii, încotro să fugă!... Ei, apoi vedeți dumneavoastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Văcărești! declară directorul marțial. Sau, dacă nu se simte în stare, atunci mai bine să se retragă și să-i lase pe demagogi să potolească mișcările pe care le-au provocat. ― De ce să-i lase, domnule?! protestă bătrânul reporter Davidescu, înfricoșat de perspectiva opoziției. Mai bine să-i bage pe toți la dubă și să-i învețe omenie! Titu Herdelea, care se strecurase într-un colț, intimidat de sanhedrinul redacțional, deveni centrul interesului când Roșu îl întrebă ce-a văzut la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a presimțit că se va întîmpla ceva ce nu se mai poate împiedica. Intervenția prefectului a fost picătura de vitriol într-un pahar plin ochi. O atitudine energică sau un gest de autoritate, însoțit de măsurile respective, ar mai fi înfricoșat pornirile anarhice latente. Frica este singurul stimulent de ordine pentru oamenii primitivi. Prefectul a venit cu duhul blândeții și cu tocmeala, semne de slăbiciune. Astfel s-a încurajat îndrăzneala celor ce încă șovăiau. Ceea ce vroise să încerce Grigore a încercat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de rău sărăcia, că ceilalți hoți după dânsul s-au luat de ne-au asuprit și ne-au flămînzit!... Dar și când i-oi pune mîna-n ceafă, ehehe, să te ții, moșule, cum ți-o fi de bine! Alții erau înfricoșați că din pricina bătrânului vor pierde câștigurile răzmeriței, că dânsul n-are să-și dea moșia din mână de bunăvoie și cu sila cine să i-o apuce? ― Da ce, acu merge pe voia lui? se încruntară câțiva. Ce, tot el are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu cele șapte culori. Le mângâiam și chiar încercam să le clocim ghemuindu-ne peste ele. L-am suit până și pe Chombe în remorcă și l-am trântit peste ouă, dar câinele prinse deodată un zgomot infim, care-l înfricoșa atât de tare, încît se aruncă schelălăind din camion și nu se opri până în cușca lui de după casă. Noi abia percepuserăm micul trosnet, în schimb am văzut limpede cum coaja oului însemnat cu verde plesnește în zigzag. Am sărit și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și să-și petreacă convalescența la Brian și Gabriel. Gabriel îi făcuse propunerea și Stella acceptase. Era semnificativ faptul că Stella nu dorea să se întoarcă în casa ei. Și această semnificație, asupra căreia nimeni nu făcuse vreun comentariu, o înfricoșa pe Gabriel. George nu venise să-și vadă soția. Deși dorea ca Stella să se mute la ei. Gabriel se temea și era străbătută de un freamăt care o făcea să vibreze în armonie cu fiorul vinovat, iscat de apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pregătită să vegheze și să aștepte pentru că, așa cum spunea ea, George „o interesa în mod absolut“. Ceea ce însemna și că „îl iubea în mod absolut“, cu întreaga ei făptură intensă, aproape fanatică. Unii comentau că Stella era pur și simplu înfricoșată de George, alții o condamnau pentru că-l „abandonase“. S-a spus că moartea lui Rozanov a determinat-o pe ea să se întoarcă, iar pe George l-a temperat și, într-un mod vizibil, dar greu de definit, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imaginea unui Dumnezeu „al crucii” și „al suferinței”, fapt pentru care el, penitentul, are, la rândul său, o atracție specială pentru un anume tip de „cult al crucii”. Dezvoltă o teamă de Dumnezeu, care „vede” în mod obsesiv toate; este înfricoșat de judecata divină și se simte nedemn de a se prezenta înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru îl determină să aibă o concepție eronată despre confesional și despre întreaga celebrare a reconcilierii sacramentale. Caracterizat de anxietate, va căuta să se justifice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acela erau niște păstori care stăteau afară în cîmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. 10. Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11. astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mîntuitor, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9. Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. 10. El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit, și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. 11. Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia, și-i poartă pe penele lui: 12. Așa a călăuzit Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și mai mult m-a înfricoșat faptul că în acest timp nimeni din frizerie n-a întors privirea spre locul acela. Ca și cum tot ce vedeam și auzeam erau născociri ale imaginației mele. Pentru ceilalți, femeia aceea tăcea în continuare la garderoba ei sau plecase. Înțelegeți? Țipătul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmi dădeam seama că femeia aceea avea, de fapt, trăsăturile mele. Semăna din ce în ce mai mult cu mine. Și când mă uitam atent, vedeam că eram, într-adevăr, eu. În același timp stăteam pe scaun și frizerul mă tundea. Eu mă uitam înfricoșat prin oglindă la mine care țipam ca un isteric. Și eu cel de pe scaun mă temeam să nu fiu recunoscut. Să nu se vadă că tot eu țipam. Aș fi vrut să mă scol, să mă iau pe mine însumi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
semene din ce în ce mai mult cu femeia care țipase sau cu cei care se aflau atunci în frizerie. Inclusiv chipul meu l-am văzut la vreo doi inși. Mi-am dat seama că prin frica noastră îi ajutam pe îmblînzitori să ne înfricoșeze și mai rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți. Uneori scuipau pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am cotit și pe măsură ce mă apropiam de lumina celuilalt felinar mă linișteam. Atunci a pocnit și al doilea bec și întreaga stradă s-a cufundat în beznă. Poate pentru că fusesem cumva pregătită de primul șoc, acum nu m-am mai înfricoșat atât de tare. Puteam chiar să-raționez. M-am gândit mai întîi că vreun copil trăsese cu praștia în becuri ca să le spargă. Dar dacă era un răufăcător? Abia la acest gând și-a făcut efectul al doilea șoc. Nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căderea serii nu mai sosea nici un tren și nu mai pleca nici un tren. Și de unde la început toată lumea discutase numai despre aceste întîmplări, acum nimeni nu mai vroia să deschidă gura. Orașul părea lovit de o epidemie secretă, care ne înfricoșa pe toți și acționa asupra încrederii oamenilor în ei înșiși. Când mergeam pe stradă n-aveam măști de tifon pe față, dar ne comportam ca și când am fi avut. Deși, împotriva unei epidemii de frică nu se poate lupta cu măști
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]