1,889 matches
-
toți sânt isteți și niciunu dobitoc ?... - Se pare că-s toți deștepți ... - Dacă-s deștepți, ce cată ei la oameni nevoiași ? Că noi n-avem nevoie de deșteptăciunea lor ... - Au căutat și-ai noștri-n lună, de li s-au înfundat bocanci-n praf, dar n-au găsit viață ... În lumea noastră, se vorbește, că s-au văzut și fotografiat, mașini zburătoare, pe cer, mânate de arătări, cu capul mare ... - Sânt destui care n-au de lucru și iau banii pe
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
cruce să fie bucuria deschiderii ochilor mirenilor asupra credinței sau ce anume poate fi? lumea trăiește somnul falsei treziri pe patul cu cearceafuri pline de furtuni, pline de nerenunțări. lumea vrea să fie chemată. nu aude chemarea. pașii și-i înfundă tot mai adânc în zgomotul delăsării. primesc răspunsuri fără glas, gust. e un monolog înverșunat. sunt ziceri fără ecou pe fila a douăsprezecea a împlinirii. la ce bun toată această gloată care-mi agață cuvintele de sfoară cu cleștii urii
ASIMPTOTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346197_a_347526]
-
-l ai?” „Din târg.” „Bun, dacă era de la taică-tu sau de la mă-ta, nu făceam asta, așa, îți iau altu' după ce ieșim de-aici.” L-a pus jos, a luat târnăcopu' și i-a dat una de l-a-nfundat în pământ. De-atunci nu mă mai uit la ceas cât îs la muncă. După asta, ne opream când ne zicea el, nu mai sufla unu, cu toate că eram terminați și de oboseală și de frică, cu gându' că n-o să
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
de ce, mă rog? - Păi, ești homosexual, nu? continuă ea, serioasă, deși nu credea așa ceva. - Pot să-ți demonstrez că te înșeli amarnic, zise el repede. - Cum? - Dacă ești disponibilă în weekendul ăsta, te duc la un meci de fotbal, te înfund de hot-dog-uri și cipsuri, după care te ignor jumătate din seară. Îi plăcea spontaneitatea lui și faptul că nu era genul supărăcios. Întâlnirile lor au devenit din ce în ce mai frecvente, iar Sydney, pentru prima oară, era foarte atrasă de acest bărbat, care
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
primită este peste puterile lui să o administreze, să o sporească. Neamul e dezmembrat și nu mai găsesc oamenii puterea să se unească în același ideal, fiecare se crede mai presus de aproapele său și de asta caută să-l înfunde pe vecin, pe frate, pe prieten. Dumnezeu ne-a dat cele mai mari daruri, dar noi nu suntem vrednici să le stăpânim. Suntem un popor mai dezorientat și mai neunit decât toate celelalte popoare din jur. Am impresia că și
PIETRE PENTRU TEMELIA ROMÂNIEI DE MÂINE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369045_a_370374]
-
Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1019 din 15 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Prind clanța ușii cu un ușor tremurat al mâinii, încerc să mă stăpânesc, un calm impus, îmi simt fața epuizată, bărbia tremurând... plâng, simt ochii înfundați în orbite, încă un pas pe lacrimi căzute.Dincolo de fereastră, afară, soarele se ascunse timid între nori, privea de acolo prin razele evadate tragedia mea. În lumina fadă eram o umbră subțire ce cădea pe zidul camerei. Înaintez în mijlocul dormitorului
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370988_a_372317]
-
sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu putere în pântece (în buric). Urletele sale sunt sfâșietoare, durerea lui nemăsurată. Ochii îi sunt sângerii. Sângele îi curge din pântece cu îmbelșugare, dar ei nici acum nu se opresc. Iau de la capăt aceleași cazne dureroase, de mai multe
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
și din scrierile autobiografice. Trăsăturile lui Toma Nor, ale Sărmanului Dionis sau ale călugărului Ieronim i se atribuiau în întregime lui Eminescu. Dar nu trebuie să înlăturăm intenția poetului de a se „descrie” pe el, cunoscându-se cel mai bine: „Înfundat după o perdea grea de mătase verde și uitându-se pe fereastră în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își rezemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere... Fruntea lui naltă
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
mulți adepți și până și arhiereul Caiafa se teme de dânșii! -Nu vă mai înțeleg deloc pe voi stăpânii acestor țărișoare, spuse dezgustată Irodiada. Aveți ciraci, aveți bani, legea, dreptatea și puterea sunt de partea voastră! Ce vă împiedică să înfundați temnițele cu ei, nu știu? Răstigniți-ii pe toți, cum fac romanii. Cu miile... Reprimați orice nesupunere și vor tremura toți în fața voastră. -Femeie! spuse înfuriat Irod ridicând tonul. Tăierea lui Ioan nu ne-a adus nimic bun. Adepții acestuia sunt
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
își primește din nou apa, așa cum cerul i-o tot dă cadou de câteva săptămâni bune. - Este cumva vreo regulă în acest ritual? - Nu știu, dar întreb și eu ca un înspăimântat ce am devenit! Am închis fereastra, poate mai înfund ceva din ,,delirul naturii”. - Nu este nici un chip! Sunt mică și mă uit spre icoană. Ne facem cruci și fiecare dă din buze, poate îl înduplecăm pe Sfântul Ilie. Nu știu de ce umblă cu caleașca prin cer și face atâta
APROAPE DE FINAL de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369476_a_370805]
-
nenorocitule, toate câte ne-ai făcut? --Nu, dom’ primar. --Idiot, ca totdeauna. Fals în acte,uz de fals, șantaj cu înscrisuri false, sabotarea activității publice...Să-ți mai spun? Eu cred că sunt suficiente să te dau afară și să înfunzi pușcăria pentru cinci-șase ani. Și, să știi că nimeni din primărie nu se va obosi să-ți aducă acolo votculița ta preferată și delicatețurile aferente.Acum am la mine corpurile delicte, așa că pot să dau un telefon la D.N.A. --Dom
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
care bolșevicii i-ar fi trimis în șomaj, el le-a dat de lucru în slujba acelora și, astfel, unora chiar le-a asigurat funcții, privilegii, locuri calde în care să stea cu profit. Dar pentru majoritatea preoțimii care a înfundat pușcăriile și lagărele?!... Pentru călugării torturați sau făcuți dispăruți?!... Pentru uniații pe care i-a ținut sub amenințare și închiși?!... Pentru mănăstirile și eparhiile desființate?!... Se pretindea să-i fim recunoscători pentru că la noi s-au păstrat bisericile, în vreme ce în
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
decât ca instrument al divinității și al suflului creator, instrumentul DIVIN! Cine-l percepe altfel, comite o greșeală majoră. Faptul că a fost tratat diferit, duce la o greșeală ireparabilă de ordin terestru și planetar, greșeală de neiertat. Omul se înfundă într-un domeniu banal, vulgar, în domeniul păcatului. În orice notă naiul poate fi rugăciune, poate căpăta valențe celeste. Pentru acest lucru cel ce cântă la NAI trebuie să fie flacără, să ardă ca o torță, să se mistuie ca
CREZUL LUI GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353372_a_354701]
-
Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
calm: --Du-te, Tache, și reclamă unde vrei! Acum, lasă-mă în pace, că am treabă! S-a mai burzuluit Tache, dar Mărășteanu l-a dat afară din curte, cu toate amenințările lui: --Am să te dau în judecată, hoțule! Să-nfunzi pușcăria, șmechere! În aceiași zi, Mărășteanu a plecat cu camioneta la Galați. Când l-a văzut Dora, a și sărit cu gura pe el: --Ce, mă, te-ai săturat de curvele alea? Ți-ai adus aminte că mai ai nevastă
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
ar trebui să știi cel mai bine că un lucru pe care nu-l faci atunci când este timpul său nu mai este de calitate. Și vinul dacă s-a încălzit și a prins aer, nu mai este ca cel stat înfundat în sticlă. Și mie îmi este somn. Parcă m-a ajuns oboseala. Ce zici, ne retragem și noi sau rămâi să mai fumezi o pipă? - Numai una pe seară am în program. Nu exagerez cu tutunul. Zece ani de fumat
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
nivel este atins venind la putere!” și l-am semnat “Marian Pătrașcu - parafrază la Principiul lui Peter”. Bineînțeles că am avut (din nou) de-a face cu securistul șef pe combinat, maiorul Victor Popescu, fie-i țărâna ușoară, căci puteam înfunda pușcăria de zeci de ori dacă nu ar fi fost el, un tip inteligent, inginer electrotehnist la bază și pictor foarte apreciat, care, după fiecare turnătorie la adresa mea, mă convoca la biroul lui de la etajul VI al pavilionului central unde
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
o singură excepție de la acest... “ritual” - atunci când am vrut să demisionez din PCR fiindcă-mi înfometa copiii, nu găseam lapte pentru ei). Paradoxal, în aceste întâlniri ne spuneam unul altuia lucruri pentru care, dacă s-ar fi știut, am fi înfundat amândoi pușcăria, vorba lui Vasile Ghica (“Surâsuri migdalate”, 1989): “Mulți dintre cei care-și depășesc epoca, o așteaptă la răcoare!”. Să nu credeți că mă bucur că am avut dreptate în legătură cu dezastrul produs de politicienii care, ajunși la putere, și-
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
Firică, acesta începe să alerge în jurul mesei, vociferări, se împiedică unul, se împiedică și celălalt, cad amândoi. COANA MARE: Ți-am spus că pun eu laba pe tine, crai bătrân? Ai furat cât ai furat dar acum ți s-a-nfundat! FIRICĂ: Ce tot îi dai cu crai bătrân, crai bătrân? De-acum am rămas numai bătrân, fără crai. Așa să știi. Încercând să se scoale, se împiedică unul pe celălalt. Intră Cucu, își pune mâna la ochi și se retrage
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna relieful. Transforma pietrele în stele suitoare în crug. Ori în nacele de păpădie pentru dirijabile. Tainice și întortocheate sunt căile dragostei. Dacă pornești pe ele, te înfunzi în labirintul de sine. Iar de aici, cu greu vei mai găsi o ieșire. Și totuși, iubirea e singura care ne salvează , spune autoarea, îl pierde pe om, dar îl și scoate la liman. Am ajuns să înțeleg că lumea
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
erau poleite cu iluzii și speranțe. După vreo patru-cinci pauze, se definitivau perechile care dispăreau discret. Înainte de asfințitul soarelui plecau și părinții tinerilor. Treburile gospodărești și orătăniile din curte nu le permiteau să stea mai mult. Rămâneau unii bărbați, care înfundau cârciuma până noaptea târziu. Însă, era o categorie de oameni, bărbați tineri sau bătrâni, cu soțiile sau prietenele lor, împătimiți ai jocului, care spre seară, se îndreptau agale spre horă. Lor nu le plăcea hora cu ritmul ei lent. În
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Vă las pe voi să vă oferiți! Cine dorește să plătească, să facă un pas înainte. Dacă nu vreți așa, atunci voi numi eu persoanele. E bine așa, nu? Vedeți că nu suntem atât de răi pe cât credeți? Un râs înfundat de auzi deodată. - Cine a râs?, întreb nedumerit. Nimeni nu a spus nimic. Am întrebat din nou: - Cine a râs? Nicio reacție. - Am întrebat cine a râs!, zic scoțând pistolul din toc, trăgând piedica și îndreptându-l către fruntea primului
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
totul se zbate într-o lume a contrastelor asemeni trăirilor proprii, recunoaște și-o spune răspicat, autorul, în „Contraste”: „De n-aș fi din contraste croit, al meu destin/ ar fi ca o băltoacă încremenită-n lin [...] În mine se înfundă/ c-o disperare cruntă/ săracul mult cu foarte bogatul meu puțin [...] Chiar Dumnezeu în mine/ neîncetat devine/ când cupă cu licoare, când cupă cu venin.” Cât de minunat și de frumos își dezgolește spiritul acest om hăruit de Creator cu
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
și l-am auzit repede sforăind. Am adormit zâmbind. Îl aveam pe tataie la mână și mulțumită m-am întors și eu cu spatele la mamaie. Legănată de pufăitul lui când pe nas, când pe gură, am închis ochii și mi-am înfundat urechea în perna moale să nu-l aud. A doua zi când m-am trezit, tataie era ocupat cu vărsatul vinului. Mamaia îl ajuta. De la distanță îi citeam pe față aerul nemulțumit. Când m-am apropiat de prispa coșarului, mamaia
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]