1,615 matches
-
al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
o pasăre tristă, în culori cenușii. O pictoriță are idee despre ce vorbesc. - La bal? Eu? Un fior rece îi șerpuia pe spate. - Desigur! E singură ocazie când îți poți invita un partener. - Dar ... Joseph ridică amândouă sprâncenele: - Dar? o îngână. Alma era încurcată și rușinată. Îi ridică mai mult bărbia și o privi de aproape. Îi aștepta cu nerăbdare răspunsul. - Nu am partener. Și nu este locul unei guvernante, la un bal de aemenea anvergură. - Al unei guvernante, nu...dar
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui sau poate masca altcuiva, dar care putea să-i salveze viața aici și acum. - Ah... de-aș găsi și o lampă, îngână pentru sine Istrate. Mai aveau două ore până la terminarea șutului când maistrul îi trimise - pe el și Ghiorghiță - să repare cât mai repede cu putință un transportor metalic pentru scoaterea cărbunelui către suprafață, căruia i se rupseseră câțiva ocheți. Producția
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
dar nu în exces. Caii mei nechează lung, se cabrează, se ridică, suflul lor arde prelung și se tot amplifica. Băietanii-încremeniți sar în lături vrând nevrând, se privesc înnebuniți și rămân apoi urlând. Câinii urlă de tot focul, babele cruci îngâna, gospodării afuma locul, iar copiii plâng în mână. De atâta harmalaie, caii mei le dau ocol, se strecoară în odaie, si, țup, pe pereți, în hol. Referință Bibliografica: CAII MEI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1938, Anul
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
poartă în grabă Și numai din ochi megieșii întreabă: E liniște-n casă? Îi pace pe-afară? Răspuns nu așteaptă și-ntorc o țigară. Tac crâncen și doar mai privesc pe sub ploaie, Pârâul din poartă umflat de șuvoaie. În urmă îngână un Doamne ferește! Aproape de ziuă când tihna sporește, Se-ntorc pe la case, se bagă în pat, Pe haturi muiate nu-i loc de arat. Abia mai târziu vor ieși prin ogradă, Cătând pe la grajduri și șură să vadă, De-n timpul
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
înfrunt și să o salvez pe prințesă. - După ce te vei odihni, murmură Sânziana, mângâindu-l pe plete. Ionuț simți cum i se închid ochii și se cufundă în lumea viselor. Zâna își chemă suratele și, adunate în jurul flăcăului, începură să îngâne un descântec puternic. Imediat ce sfârșiră, vraja de pocire se rupse și sângele curat porni să curgă în trupul tânăr cu puterea pietrelor, auzul i se deprinse cu graiul animalelor și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul umbrelor, încât, atunci când
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
fără fum. Ne-ntoarcem către ceruri cu fapta asumată, Gustând din mărul verde, otravă înghițim, Când bate orologiul privind oglinda mată, Nu-i vreme să renaștem, nici timp să ne iubim. Ne cântă ciocârlia duioasă simfonie Și-o rugăciune surdă îngână un profet, Dar împărțiți în două, furăm din veșnicie O ultimă suflare din gândul de poet. LACRIMI PENTRU MAI TÂRZIU Când pleci, închide ușa după tine, Să vin, să te petrec, nu aștepta, Singurătatea n-o împarți știi bine Și
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
lacrima ploii./ Ți-am spus eu,/ ți-am spus că nu se moare așa ușor,/ nu se moare așa repede,/ ar fi prea simplu/ și trist/ să treci dincolo/ fără să mai scapere,/ măcar o dată, stelele/ de dor,/ fără să-ngâni privighetorile/ în zori,/ fără o panglică/ albastră/ din curcubeu,/ cerul - dor/ fără să-ți trimită solie/ marea/ un val amețitor./ Ți-am spus că/ nu se moare/ de dragoste,/ nu se moare./ Până te doare,/ esti viu./ Nu se iubește
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
se păru că este Marioara lui dragă, țipă la el: - Căpitane Vasile, nu sunt Marioara ta, lasă-mă în pace! Dacă nu te dai din calea mea, să știi c-am să chem poliția, ai înțeles? - Marioară, nu ești tu? Îngână Vasile și căzu în genunchi. - Nu mă Căpitane, eu sunt Monica, vecina ta de bloc.Uită-te atent la mine, ce dracu mă? Că doar mă cunoști. Vasile își ridică ochii înlăcrimați spre ea și-o privi atent, preț de
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
pic mai sus. Ce imprudență,sânii tăi mă cată Să spună ei ce-a mai rămas de spus: Cum omul născoci cuvântul˝artă˝ Clinchet de zurgălăi de vis răsună Din glasul tău,de vânturi plămădit Buze răsfrânte-n curbe fine-ngână Cântări de dor-sau poate m-am smintit! Cu verde crud în ochi,mă lași hipnotic Strâmbând năstrușnic din năsucu-ți fin Iar al tău greu și negru păr exotic, De mă atinge-mi lasă dulce chin. Din zâmbetu-ți de Evă
REZONANŢĂ (VORBIND CU STEAUA FĂRĂ NUME) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353641_a_354970]
-
ape line, Unde tineri vin să se închine, Într-acele primăveri alese, Printre flori din zori culese, C-ar fi și ca o rază de soare, Ce ne mângâie încrezătoare, Numai ea -- Femeia! De este-un cânt adormitor, Ce te îngână-n vis liniștitor, Și-ți încânta urechile-n veghe, Le-auzi ca ciripituri în stele, În care te urcai, dar le-ai uitat Odată cu demnitatea de bărbat, Te-naltă totuși ea --Femeia! De-i acel timp cu iz încântător, Și
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
ASCULT TĂCEREA Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului Ascult vrăjit total tăcerea ei Născută din cascade înspumate De generoase,tandre-mbrățișări Și de senzații calde picurate Celest surâs de buze,delicat Îngână către Eros rugăciune În viață să îi fie mereu dat Doar ei,explozii de trăiri,anume În respirații repezi,sacadat Omniprezente lieduri de amoruri Din note de fior reverberat Desăvârșesc vitale protocoluri Oftatul îndelung,în împlinire Dintr-un ocean de
ASCULT TĂCEREA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353721_a_355050]
-
spre nepoată-sa, sorbind-o cu ochii săi ascunși, din ce în ce mai ascunși, sub parantezele oaselor de deasupra. Dar glasul din ceruri îi răsucea mereu capul către cântăreața zărilor, până ce o voce, deslușită greu de către cel ce o auzea, începu să-i îngâne, ca un ecou îndepărtat, în urechi: “Gata cu ciocârlia, măi băiete! Pune mâna pe sapă! Că iar ne ocărăște brigadieru'...” - Bietu' tata!... Dumnezeu să-l ierte! se trezi rostind bătrânul, când se dumiri asupra vocii ce venea de departe spre
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
că se poartă!) de pungi și resturi, câini și cerșetori cu stocul făcut pentru câteva zile, în fine, totul așa cu cere datina moștenită și respectată cu strictețe din moși strămoși. Domnul Țonel Czep, fost miner, acum disponibilizat, extrem de fericit, îngânând melodia: Dujamnii mă dujmănejte, într-un stil foarte personalizat, se îndrepta (termenul este foarte relativ) către locuința sa de vară, evitând contactul brutal cu gardurile. Era, foarte eficient, ajutat de bunul său prieten Șpriț, ființă absolut anormală, întrucât nu punea
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
toate lucrurile atinse. Frumusețea cuvântului te seduce și te răpește, înainte de a apuca să faci un gest de respingere. Și aceasta este o artă de mânuire a cuvântului. Nici dimensiunea spirituală nu e neglijată. Și aici versurile devin cântec sublim îngânat de mâinile copiilor surdo-muți: „Sunt parte de lumină din lumină lină / și parte vie de trup mort, reîntrupat... / Cel ce din moarte va să vie viu, să vină! / Hristos a înviat. A înviat cu-adevărat! // Sunt uneori copilul alor mei
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
care locuitorii au adus-o din alte zone ale țării. Catapeteasma este din piatră, pictura, ușile împărătești și diaconești sunt cele originale de la 1720. Aici slujbele de Crăciun încep la ora 4 dimineața, deoarece Mântuitorul s-a născut când se îngâna ziua cu noaptea, marcând un nou început în religiile lumii și se termină la ora 6,30 dimineața, înainte de răsăritul zorilor. Localitatea Moieciu, situată pe malurile pârâului Turcu, la poalele Munților Bucegi și Piatra Craiului, oferă o priveliște plăcută, fină
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
e sufletul răspântie de semne Care-ncontro și care nicăieri Nu s-a născut un om ca să mă-ndemne Spre mine omul cel de până ieri Aceste vorbe le-ar fi spus Adam La prima lui răscruce. Mai târziu Le-am îngânat și eu când așteptam La semafor; al câtelea nu știu. 25 februarie 2004, târziu Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: ADAM LA SEMAFOR / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ADAM LA SEMAFOR de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347178_a_348507]
-
de un giulgiu alb până la piept. Dormea frumos și dulce... Respira... grație aparatelor, iar inima bătea la fel. I-am sărutat ochii închiși și fruntea lui tot așa de frumoasă, senină și caldă și am început, printre hohote potolite să îngân, așa disperat cum eram: Scumpul nostru Paulică, nu ne lăsa, nu ne părăsi, vino la tine acasă, te vom însănătoși! I-am luat mâna dreaptă, încă fierbinte, degetele unul câte unul, sărutându-le stând în genunchi. M-am ridicat și
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
bodogănindu-l pe tataie pentru că mă ținuse toată ziua în câmp. Am stat cu ochii închiși până m-au așezat în pat și au început să mă dezbrace. Am respirat ușurată, simțeam dragostea mamaiei, sărutările și mângâierile ei, când mă îngânam cu somnul și erau pentru mine cea mai mare bucurie. Capitolul IV GALOȘUL DIN VIE Într-o dimineață ne-am trezit mai târziu decât aveam obiceiul. Tataie plecase cu noaptea în cap la vie. Îl auzisem seara când îi spunea
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
strămoșeasca Se cuibareste-n pieptu-mi uneori, Si-atatea gânduri vor ca să rostească Neprețuite amintiri ce-n veci nu mor... Mi-e dor de tot ce-n urmă am lăsat: De freamătul copacilor din vale, De doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor
MI-E DOR de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357229_a_358558]
-
Mirabila sămânță va încolți acolo și va rodi frumos, peste timp. Nu-mi plâng deloc soarta, pentru că sunt chiar fericită și deloc singură. Iubesc tot ce înseamnă viață în jurul meu, de la firul ierbii, până la păsările cerului... cu ele, adesea mă îngân; de la pruncul din leagăn, până la moșneagul cu dalbe plete și băbuța sprijinită în baston. Toate aceste frumuseți dăruite nouă de bunul Dumnezeu, mă fac să lăcrimez, lacrimi de fericire, de astă dată! Plâng, când mă rog. Plâng prea mult?! Poate
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
că firul de iarbă îmi crescuse peste cap, iar prietenul meu Mihai, confundandu-mă cu o cărticica, m-a luat și, urcandu-se într-un scrânciob, m-a așezat sub fund să nu-l taie sfoară. - Uța-uța... - Cu căruță, i! îngânam. - Si Lenuța! mă completă firul de iarbă. Săturandu-mă de acest joc, mi-am lăsat gândul în scrânciob, iar eu mi-am adunat paginile, devenind o cărticica cemi poartă numele primit în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Se făcuse toamnă
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357290_a_358619]
-
iubirii: „Dacă timpul amintire/ Despre toate ar avea -/ Poate des mi-ar sta în fire/ Să te port în mintea mea.// Daca anii- păsări sure -/ N-ar zbura prin veacul spân,/ Sufletu-ar putea să îndure/ Numele să ți-l îngân// Însă timpul- gri plămadă -/ Zboară, întins, pe drumul său,/ Printre vise, dor și sfadă -/ Am pierdut numele tău.” (Dacă timpul...) Întrebări mistuitoare vin ca o avalanșă peste gândurile poetului, cufundându-l într-un cerc tainic unde caută nerăbdător răspunsuri la
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
acum, tăticule, după ce l-ai amăgit cu un analgezic, caută și pilula care să trateze cauza. Ce, nu puteai să spui că nici un escavator din lume nu poate pătrunde în adâncul legendelor din groapa timpului lăsat în urmă?”. Și automustrările îngânate de tatăl cel iubitor de istorie sunt întrerupte, la câteva zile, de întâmplarea că un enoriaș al său, în timp ce-și planta niște pomi, dezgropă o țeastă de bovină. Numai bună pentru planul ce-i încolți în gând tatălui
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]