917 matches
-
tocmai se înălța pe atunci. Stătea absentă, parcă aștepta ceva sau pe cineva, în lumina somnoroasă încă a dimineților. Alteori, o vedeam la cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus că odată și odată tot ai să faci, eu am să te alung, Simioane, să știi. Fără lacrimi, fără istericale“, mi-a spus din senin, întinzându-mi foaia aceea. S-a așezat pe marginea patului și mă privea concentrată, îngândurată. Apoi, ca și cum și-ar fi amintit că mai avea ceva de spus despre versurile acelea, a continuat: „Știi, la Hanuca, ne amintim de cănița cu ulei care a rămas după ce grecii au profanat Templul. Era ulei de măsline, care întreținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot solo vă duceați. Mi-a spus și tov. Arghir că nu se admite femei decât cu funcții. Soțiile acasă. Doar de la un anumit nivel în sus. Am ridicat din umeri. Puțin îmi păsa de nevestele altora. — Toa’... oftă Paul îngândurat. Cum e, dom’le... asta, cum îi zice... că v-a dat, cred... Anșoua îi zice? Cum se mănâncă? — Ce-i cu asta? l-am întrebat nedumerit. Nu pricep. — Păi, nu v-a dat anșoua? Trebuie să vă fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung, convingându-se parcă dacă am înțeles spusele lui, dacă mă lăsasem pătruns de tâlcul lor și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă pe umeri, cum își duc țărăncile papornițele la piață. Stă ceasuri întregi în librărie, în dreptul ferestrelor. Privește îngândurat perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu mă vedea. Strângea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am ajuns pe promenada Bonanova, fiecare retras În propriile gînduri. Nu aveam nici o Îndoială că ale lui Fermín se concentrau asupra sinistrei apariții a inspectorului Fumero În povestea aceea. L-am privit cu coada ochiului și i-am observat chipul Îngîndurat, ros de neliniștite. Un văl de nori Întunecați se Întindea ca sîngele Împrăștiat, revărsînd așchii de lumină de culoarea frunzelor uscate. Dacă nu ne grăbim, are să ne prindă o ploaie zdravănă, am zis eu. Încă nu. Norii ăștia arată de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Iarna-și desface din ghem firele, Pe geam apar înghețatele flori, Se micșorează mai mult, tot mai mult zilele. Au căzut primii fulgi de zăpadă, Fluturi reci se joacă cu noi Coboară, urcă, încep apoi să cadă Peste ochii noștri îngîndurați și goi. Cîți vom ajunge la primăvară, Să ascultăm concertul din crîng? Timpul așază vară peste vară. De ce oamenii totuși mai plîng?
Editura Timpul aleargă grăbit. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_857]
-
masă, îi spuse mama. Viviana ascultă și se întoarse, tot învârtindu-se în jurul mamei, care zorea să pună masa. Mămico, o să pot să merg să o văd și pe bunica? Doar fabrica de sticlă e aproape de ea. Da, răspunse mama îngândurată. Mămico, dar pe ce stradă stă bunica? Pe vârful limbii! îi răspunse repede mama, preocupată de treburile ei și neluând în seamă prea mult ce spunea Viviana. Astfel, în fiecare zi fetița vorbea de excursie, până când sosi ziua mult așteptată
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ora douăsprezece și jumătate. Da’ ce grabă aveți? ― Păi, ne așteaptă nevestele și copiii cam de multă vreme - a răspuns Dumitru. ― Doar nu îți fi din cei care au fost concentrați. ― Chiar de aceia suntem - a vorbit Todiriță, cu fruntea îngândurată. ― Dacă-i așa, se cade să vă cinstesc din partea mea cu câte o cinzeacă, că nu-ți fi gustat rachiul de... multă vreme. Uite cum se adeverește vorba: oamenii buni se adună. Păi, am și eu un fecior care îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina stra niu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vo cii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
din luptători. - Sunt Erina Litovoi, din suita Doamnei Maria! spuse tânăra, adăugând parcă fără să vrea: Sunt soția căpitanului Oană. Străjile șovăiră și, până la urmă, o lăsară să treacă. În Sala sfatului nu se afla decât domnitorul, care se plimba, Îngândurat. - Să trăiești, măria ta! spuse Erina, Înclinându-se. Îmi cer iertare că dau buzna așa. Credeam că soțul... Cosmin... se află aici. Ștefan Își ridică privirile spre ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial. Elena, nemișcată, cu profilul ei grec perfect, palidă și îngîndurată, nu-și oferise servi ciile, nici Lina, care era operatoare desăvârșită. Iar glumele obicinuite ale lui Nory la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți în felii egale, ca ale gigot-uluil. . ." sau: "Lino! e singurul moșit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina straniu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce spunea, dar mi-a rămas în auz timbrul vocii ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
deajuns" vei auzi atunci, Precum o adiere, o voce să îți spuie "Copila mea iubită, de astăzi ai să urci, Acolo unde omul cu nemurirea suie”. Alb pe alb Pe pânza albă, înrămată, Pe șevaletul tău imens, Pictezi din nou îngândurată, Cu-același tub, de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în palme blânde buburuze ... ea a stat o clipă, când, neașteptat, am simțit sărutul înflorit pe buzeîl mai simt și-acuma, știu că n-am visat. Ploaie tragică Ploua încet și tragic cu picături amare, alunecam pe străzi tăcut și-ngândurat, mă îmbăta durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
două fete stau și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n‐au și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de‐ nțeles, și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră... Te uiți la el și nu‐ l ridici, și fetele se
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Munteni-Tecuci. La scăpătatul soarelui spre apus, ajung acasă spunând că am venit pentru ziua de mâine, ca să-i văd, fiindu-mi dor de casă. Acasă totul părea să fie bine. Eu mă forțam să nu cunoască ai mei că sunt îngândurat, supărat... Totul decurge bine până la ora obișnuită, a reîntoarcerii la școală. Le spun că luni am ore mai târziu și că pot pleca luni dimineața, ca să ajung la Bârlad la ora 8. Luni dimineața tata mă previne că e cazul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau pe fața prematur bătută în riduri adânci. Sursa acestor stări fortifiante, neștiutoare, alterna pașii măsurați ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzele îngândurate petrecute în fața ecranului panoramic al navei, având privirea pierdută, ațintită în spațiu asupra unui punct numai de el cunoscut. Nu putea să-și dea seama de ce se simțea atât de legat de el. De fapt, știa prea bine dar încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lanternă, care apare în toată lumea mediteraneană de est. Această clădire are un coș central care formează în exterior un turn și care se ridică în centrul calotei acoperișului, permițând fumului să iasă din încăpere. În vremurile de restriște domnii căutau îngândurați și temători adăpost între zidurile Cetățuiei, fără prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mine, din cele trei propoziții pe care le rostisem în timpul interviului, dar m-am decis să accept complimentul. Când Vivian mi-a strâns mâna, capul mi se învârtea pe umeri. Imediat după asta, ea a dispărut pe hol. Un Milton îngândurat s-a materializat, din nou, lângă mine - era la fel de plictisit și arăta chiar mai deprimat decât înainte - și m-a condus către holul de la intrare. Am multe chestii la care trebuie să meditez, mi-am spus, în timp ce ușile aurii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
m-am gândit c-am putea să mergem la Muzeul Științei. E grozav pentru copii. Jessica probabil că e încă prea mică, dar, după părerea mea, nu e niciodată prea devreme ca să înveți. —Daaaaaaaaa. David se uita pe fereastră. Părea îngândurat. — Sună foarte bine, dar nu crezi c-ar trebui să așteptăm până week-end-ul viitor, ca să meargă și Jake cu noi? I-ar plăcea la nebunie. Ba nu i-ar plăcea deloc, s-a gândit Fiona supărată. Puștiul s-ar târî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus Într-o doară. De fapt, Derek nu trage atât de mult de fiare. Joacă foarte mult baschet. Tom Îmi aruncă o privire palidă. — Asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine? Mă Întreb Însă, am zis Îngândurată, dacă prietena lui știe că a ieșit În oraș cu altă femeie, sâmbătă seara. Linda nu va fi prea Încântată de asta. Ar face mai bine să se roage ca ea să nu afle. — E foarte geloasă? — Da. Dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
copii, cu propriul său gărduleț, și o Întindere de iarbă ca vai de capul ei, ici și colo cu bănci pictate cu grafitti. Nu se vedea nici țipenie. De altfel, nici nu era o vreme bună de stat pe afară. Îngândurată, am ocolit clădirea și-am intrat În sală. Lesley ședea la recepție, citind o revistă. Nu urmărea cuvintele cu arătătorul, dar pun pariu că asta era doar din pricină că exista pericolul s-o vadă cineva. Își găsise În sfârșit vocația: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
recepție, citind cu atenție un registru contabil și arătând cam obosită. M-am oferit s-o ajut, dar ea scutură din cap. — Nu-i chiar așa de rău. Iar Lou a zis că se Întoarce mai Încolo. M-a privit Îngândurată. — Știi la ce m-am tot gândit, Sam, acum că Derek a fost arestat? Ce-ar fi dacă Într-adevăr el ar fi ucis-o pe Linda? — Doar nu crezi asta cu adevărat, Rachel. Nu, nu, spuse ea plictisită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]