811 matches
-
Nu e vorba de nici un plan - mi-a retezat-o el. Vreau doar să-ți spun să nu mai dai așa multă atenție celor din sală. Nu te mai teme de ei, nu-ți fac nici un rău” “Bine, dar...” am îngăimat eu. “Ei, să lăsăm asta. Hai, mai bine să bem câte-o cinzeacă de țuică. De care vrei, de anu’ ăsta, de acum un an sau?...” “Știu și eu? Care-i mai bună?” “Ageamiu mai ești, frate. Păi, băutura, cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
duc până sus, să aduc ceva de ale gurii...” ... La repetiție mă simțeam, parcă, mai altfel, după... Și, se pare, jucam și mai bine. “Ei, vezi că se poate?” mi-a zis profesorul. “Cum ai reușit?” “Păi, cu ... Cațavencu...” am îngăimat eu. Domnul Bâsceanu a râs discret. La ieșire, Stelică mă felicită. ”Până la premieră - îmi zice - vii în fiecare zi la mine și, după ce urmăm “tratamentul”, pornim la repetiție”... ...După premieră, la care au luat parte directorul, profesorii, notabilitățile orașului și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea bine cunoscută a șinelor, era acum apăsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
m-a făcut vizibil. Cine ești tu? - m-a luat imediat la rost Ana. Sunt umbra ta - am mieunat eu. ─ Te-au trimis zmeii să mă spionezi? Am amețit de frică să nu mă facă stană de piatră și am îngăimat: Sunt reporter. ─ Reporter sunt eu - a rostit apăsat Ana. Îmi venea să plâng dar pisicile nu plâng, așa că am miorlăit mai departe, cu disperare: Eu sunt reporter de război. Întreabăți pantofii dacă nu mă crezi. Bine, bine, a râs ea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o acțiune de pedepsire în momentul dinaintea Marii Tranziții? Și încheie: - Cred că ar fi mai bine să trimiteți o gardă de onoare în laboratorul unde țineți capsula spațială. Cred că băiatul... ă... Majestatea Sa se află acolo. - Ddd...ar, îngăimă ofițerul, am crezut că ar putea ii periculos s-o ținem la bord. Așa că,.. Împăratul era negru la față - am hotărât s-o lansăm în momentul în care ați părăsit laboratorul. Acesta fu un al doilea puternic șoc. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai rău, nu e capătul sacului, nu suntem în sapă de lemn? Nu au spus pedesereii și au recunoscut și ai lui Constantinescu că taman așa e, că e nenorocire". Nu e chiar așa", bombăn, "poate fi și mai rău", îngaim, și el mă privește ca pe un rătăcit și-mi spune de la obraz că mai rău nu se poate; geaba îi spun că "uite, a apărut ceva creștere economică, ceva tot au făcut ei, nu e chiar așa", mormăi, și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din priviri. - Repede! Sau te lichidez! zise. Yanar se prăbuși în fotoliu și-și schimbă din nou culoarea. Roși. - E fals..., îngăimă. De ce-aș risca eu să-l chem pe Discipol și să-i zic unde ești? Nu sunt capabil să fac așa ceva. Se scutură. - N-ai putea să dovedești, adăugă. Gosseyn nu mai avea nevoie de probe. Fusese mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu era închisă cu cheia. Trecea o femeie cu o găleată. Gosseyn trase ușa după el și făcu un semn femeii. Ea tremură, îa vederea uniformei fără îndoială, nefiind obișnuită să fie luată în seamă de un ofițer. - Da, domnule, îngăimă. Apartamentul doamnei Ni-rena, domnule? Două etaje mai jos. Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
respectiv. Durata este legată tot atât de solidar de om și de emoțiile sale temporale, pe cât este viața de sistemul nervos. Secundarul galopa către cifra zece, încheindu-și primul tur complet. Deci de la plecarea doctorului Kair se scursese realmente un minut. Prescott îngăimă cu o voce scăzută, răgușită: "Prost să fie, și tot trebuie să se întoarcă în mai puțin de cinci minute, numai că tipul de afară e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din priviri. - Repede! Sau te lichidez! zise. Yanar se prăbuși în fotoliu și-și schimbă din nou culoarea. Roși. - E fals..., îngăimă. De ce-aș risca eu să-l chem pe Discipol și să-i zic unde ești? Nu sunt capabil să fac așa ceva. Se scutură. - N-ai putea să dovedești, adăugă. Gosseyn nu mai avea nevoie de probe. Fusese mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu era închisă cu cheia. Trecea o femeie cu o găleată. Gosseyn trase ușa după el și făcu un semn femeii. Ea tremură, îa vederea uniformei fără îndoială, nefiind obișnuită să fie luată în seamă de un ofițer. - Da, domnule, îngăimă. Apartamentul doamnei Ni-rena, domnule? Două etaje mai jos. Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
respectiv. Durata este legată tot atât de solidar de om și de emoțiile sale temporale, pe cât este viața de sistemul nervos. Secundarul galopa către cifra zece, încheindu-și primul tur complet. Deci de la plecarea doctorului Kair se scursese realmente un minut. Prescott îngăimă cu o voce scăzută, răgușită: "Prost să fie, și tot trebuie să se întoarcă în mai puțin de cinci minute, numai că tipul de afară e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se-ntâmplă cu dansul... Omar se oprise în loc ca trăsnit. Era prima oară când îi recunoștea că el e sufit din frăția dervișilor care practicau sama și avea încredere să i-o spună. — Trebuie să fac anume ceva pentru asta? îngăimase. — Nicidecum. E cum zice versul: „ai fost crud și te-ai copt“, acum pot să te iau cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pas strâmb!“ Căzu în genunchi pe asfalt, că picioarele o lăsaseră înainte să ajungă în groapa peste care aveau să arunce lopețile de pământ. „Doamne, Dumnezeule!“, mai zise în gând și apoi cu voce: — Fiul meu e aici? reuși să îngaime către un ajutor al celor care săpaseră. — Cum îl cheamă? — Armin... — Armin! Armin!... E aici fiul târfei? urlase bărbatul, însă nimeni nu-i dădu un răspuns. Nu durase mult. Era îngropată până în dreptul sfârcurilor și cu mâinile legate la spate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul: Poate că ar trebui să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea constant într-un singur punct, evitând trupul lui Panaitescu. Îngăimă: ― Miliția?! ― Așa se obișnuiește când oamenii își dau duhul din senin, explică sardonic Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Chem Miliția! Se repezi spre telefon și ridică receptorul. Matei schiță un gest s-o oprească. Melania Lupu duse degetul la buze șoptind: ― Lăsați-o. ― Ai căpiat?! Nebuna e în stare să toarne tot. Grigore Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. ― Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. ― Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la viață. Ascultîndu-i, îl vedeam în același timp vorbindu-mi din oglinzi. Cuvintele lui ieșeau parcă din mii de guri, adresîndu-mi-se prin toate. Și nu mi se adresau numai mie. Se adresau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
concret în activitatea mea de educator”. Bună sau mai puțin bună, eu sunt mulțumit că am realizat și această privire critică asupra amestecului politicului incult și agramat în probleme de didactică specială - cum erau lecțiile de dirigenție, când trebuia să îngăimăm uneori și ce nu ne convenea. Îi fac loc imediat în cele ce urmează: O lecție de dirigenție în defunctul regim comunist totalitar se făcea totul în așa fel ca oamenii - indiferent în ce domeniu de activitate lucrau, să se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mă împuști acum, prietenul meu de acolo o să imortalizeze totul într-un glorios Technicolor. Maggie îl văzu pe Miller pălind. Încercă un zâmbet protocolar, una din expresiile lui tipice de la TV, dar îi ieși unul corupt. În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu zâne? Nu le-ar fi crezut nimeni, Bruce, încuviință Maggie. Nu până să fi confirmat chiar tu fiecare detaliu chiar adineaori. Fapt pentru care îți rămânem veșnic recunoscători. Știi, când bucata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o agilitate surprinzătoare; nu sunt lipsit de un simț înnăscut al ritmului; strămoșii mei trebuie să fi fost printre cei mai buni dansatori de pe câmpiile lor aride. Ignorând privirile muncitorilor, mă bâțâiam sub unul dintre difuzoare, răsucindu-mă, strigând și îngăimând ca nebunul, „Go! Go! Do it, baby, do it! Hear me talking to ya. Wow!“ Am știut că am câștigat teren când am văzut că unii dintre ei mă arată cu degetul și râd. Am râs și eu cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin cap: — Poate că țipam fiindcă mă durea... Însă scuza aia, oricât de puternică, fu imediat demontată: — Nu se poate, domnișoară, pentru că... doctorul nu a făcut operația. Nu te-am atins nici măcar cu un deget! — Ce vrei să spui...? a Îngăimat Zeliha, Încercând nu atât să afle răspunsul, cât să Înțeleagă greutatea propriei Înmtrebări. Vrei să spui că... nu m-ați... — Nu, nu te-am operat. Recepționera oftă, cuprinzându-și capul În mâini de parcă ar fi fost În pragul unei migrene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Întâmpla să aibă o droaie. — De ce nu răspunzi? a insistat maică-sa. Nu ieșeai În oraș În seara asta? Armanoush a tăcut, conștientă că toată lumea din Încăpere trăgea cu urechea. — Da, mamă, a fost tot ce-a putut să Îngaime după o tăcere stranie. — Nu te-ai răzgândit, nu-i așa? Nu, mamă. Dar de ce ai un număr privat? Păi, am eu motivele mele, ca orice mamă. Nu răspunzi Întotdeauna la telefon dacă știi că sunt eu, a spus Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe punctul să izbucnească În lacrimi. N-a avut inima să-i spună. Nu În felul ăsta, nu la telefon. Nu voia să afle despre moartea bunicii ei când era singură, la mii de kilometri de casă. Pe când Încerca să Îngaime câteva cuvinte ca să-i distragă atenția, a ridicat ușor vocea ca să acopere zumzetul care izbucnise pe fundal. Zumzetul monoton al unei adunări. Părea că Întreaga familie se afla acolo, rude, prieteni și vecini, sub același acoperiș, fapt care, Armanoush era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oală uriașă de ashure pentru tine. Pe chipul ei serios s-a ivit dintr-odată un zâmbet. — Trebuie să spun că ea a fost cea care l-a făcut, Însă eu am ornat bolurile. — O, mulțumesc, ești foarte drăguță, a Îngăimat Mustafa simțind că-l treceau fiori pe șira spinării. Se temuse Întotdeauna de soră-sa cea mare. Orice urmă de glas l-a părăsit În momentul În care a simțit privirea lui Banu cercetându-l. Deși Își făcuse un obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cum așa, voi fi lipsit de meterezul Împotriva doamnei Marie-Isaure? Voi fi silit să mă Închid În baie, unde ușa nu se Încuiase niciodată bine cu cheia? „E lemn foarte bun, iar mie Îmi place lemnul“, m-am auzit eu Îngăimînd cu o voce de muribund. Cuprins de teama că voi vedea sosind acel pat nou, mi-am sporit activitatea Îndărătul căpătîiului din lemn de cireș - măcar aflasem că era cireș -, ceea ce nu m-a Împiedicat, În cursul anilor 1953 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]