634 matches
-
vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ori vino moarte. Pentru mine e tot una: De-oiu petrece-ncă cu mîțe și cu pureci și cu luna, Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de parai, meniu complet! Mama a căzut din brațele Mioarei, pentru că tânăra decanta în pahare gradate un cocktail din abnegația (strânsă în sticluțe etanșate) pentru Mama, pastile de dragoste roșie, de iubire albastră, de renunțări și eșecuri cărămizii, de dor îngălbenit, pe care le zdrobi cu un pisălog de usturoi. Și-i bău conținutul. Mioara 1 și Mama 2 se întâlniră în mulțime, întâmplător. La fel și Mama 1 cu Mioara 2, fără să-și dea seama de schimbare. Tavanul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcea deja parte din altă istorie și din alt Univers. Aparent, era viața altcuiva. Parcă era o umbră abia apărută pe pământ, fără secunde în trecut și fără clipe în viitor, care prin alchimia prezentului să fie trecute în paginile îngălbenite ale timpului. Cine trebuie să mai vină? Se uită în jur și văzu chipul puțin aerian al lui Velail, fața ascuțită a lui Soliteraj, ochii pătrunzători ai lui Helur. Descifra la capătul coridorului pe Sergheiov, iar în spatele său, ochii reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
putea fi deschis pentru mine. Și-mi aduc aminte că m-am gândit, confuz și uimit: Acum voi mai moșteni ceva. Așadar, tata m-a lăsat să văd cu ochii mei ce se afla acolo, înăuntru. Erau teancuri de hârtie îngălbenită și plicuri groase, unele din ele sigilate. Se mai afla acolo o mapă subțire de piele de un maroniu închis. Și un desen pe care-l făcusem în copilăria mea îndepărtată. îl reprezenta pe bunicul, cum credeam eu că arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și eu mor de sete! spuse cu uimire o femeie înaltă, urâtă, îmbrăcată într-o haină verde, din mușchi, acoperită cu o coroană hidoasă, din ramuri de brad, pe care erau aranjate câteva ferigi. Îndură-te
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dimensiunea unei scări de biserică. Iar dimineața, tot orașul se ruga să nu lovească vreun trăsnet în biserica lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale galeriei ocupau mai tot podul. Acolo erau așezați sub sticlă pașii de dans îngălbeniți ai lui Eberhart, nimic altceva. De la prima până la ultima privire invidioasă a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
șocat faptul că, după intervenția mea, nu a mai rămas în viață nici una. Așadar, din uvertură lipseau tocmai cele ce ar fi constituit circumstanțele unei copilării obișnuite. Bucuria descoperirilor, a mirărilor, a misterelor. De pildă, să aprinzi în septembrie frunzele îngălbenite ale nucilor de pe malul lacului cu o lupă dezgropată din adâncul vreunui sertar prăfuit. Sau să developezi, în niște soluții puturoase, de unul singur, imaginea latentă, ca apoi să observi cum se albește totul la lumină, pentru că ai fixat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
anula. Porniți în lume pe șoselele romane, filosofii greci au pătruns până la urmă, fie și numai cu o parte a operei lor, în marile biblioteci. Pe Acropole, corul de deasupra Parthenonului ține loc de acoperiș, completează golurile, colaborează cu marmura îngălbenită, și sunt ore când golurile fac parte, ele însele, din arhitectură. Nu un rest din Atena lui Pericle e de văzut pe Acropole, ci o dovadă că există valori care pot fi distruse, nu și degradate. Frumoase vorbe. Dar incomplete
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
venit". După exact zece metri, o altă tablă anunța amenzile pentru exces de viteză. Amenzile creșteau în funcție de numărul milelor care depășeau cele 55 de mile legale. Casa lui Nick Lungociu e tapetată, literalmente, cu fotografii. Mai întîi, sunt fotografiile vechi, îngălbenite, ale părinților. Bătrânul Lungociu a venit în America din Dridif, un sat aproape vecin cu al meu, pe la începutul secolului, împreună cu alți făgărășeni. Aici a ajuns maistru într-o fabrică. Nick s-a născut în "Lumea Nouă" și, potrivit legii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt, însă, "mister Paler". Înțeleg ceva românește, dar nu vorbesc. Iar nepoții lui Nick sunt americani sută la sută. Cam aceasta e povestea multor imigranți în America. După două generații, patria de origine devine un nume, un album cu fotografii îngălbenite. Mai ales că românii sunt, în genere, risipiți. Doar la Cleveland, am auzit, ar exista, încă dinaintea primului război mondial, o oarecare tradiție comunitară românească. În rest, nu trăiesc nicăieri, ca italienii la Boston, împreună. "Ai vreun vecin din Romînia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
triunghiulară, mai face un looping și pe aici îi e drumul, tu cobori încet de pe pisc, zărești la poalele muntelui cărarea dragostei tale și pe aici îți e drumul. am știut am simțit, am știut, după castane căzute și pajiști îngălbenite că ești perechea ideală Țcu care pot să trăiesc la pielea goală, reversând păcatul originar) am experimentat cu tine dragostea întinsă pe pâine mâncată duminică dimineață, cu ochiuri și muștar. am văzut fulgerele, ceața, inundarea supremă, potopul de plumb pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și deschiseră o ușă. Doamna de la teatru spuse: Aici copiii se pregătesc pentru spectacol. Deasupra aveți scena. Chiar așa? Scena deasupra capului? Lucian observă în fugă încăperea. Era lume multă înăuntru și stăruia în aer o încordare plăcută. Un afiș îngălbenit, lipit pe perete, rămas din timpul războiului, amintea că nu-i bine să ridici de pe stradă obiecte așa-zis pierdute, care erau în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie c-un contur în zig-zag în jurul unui stilou
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
celălalt versant ca să se poată întoarce în oraș. Își întorcea privirea spre dreapta și, la un pas distanță, mai jos, pe coastă, îl zărea pe Damian mergând alături, dar nu pe drumeag, ci de-a dreptul prin iarba scundă și îngălbenită. Ridica spre el privirea zâmbind zeflemitor și spunea: asta se cheamă joncțiune, deșteptule! În curând o să-ți explice cineva. Cătălin rămânea cu îndoiala că vreodată i-ar fi fost de folos ca cineva să-i dea vreo explicație. REPETENTUL DUPĂ
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numărul fetei, își aminti de o seară petrecută cu câteva săptămâni în urmă, când ea acceptase să-l însoțească acasă. Preferase podeaua bucătăriei în locul patului. Stătuse ea deasupra. Bull se trezise că se uită la un strat gros de grăsime îngălbenită și firimituri aflat chiar sub aragaz în timp ce Juniper făcea toată treaba. Vaginul lui Juniper îi prinsese bietul penis cu încăpățânarea unui mason aspirant. Figura lipsită de bărbie se aplecase asupra lui Bull, atât de aproape că-l luase amețeala. — Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să aibă de-a face cu metabolismul lui Gaston. Nu conta cât de des Alan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
adus, de fapt, acolo, fiindcă e foarte important, mult mai important chiar decât cântecul păsărilor, e ceva ce nu mai văzuse nimeni de foarte multă vreme. Zicând astea, și-a descheiat paltonul și din buzunaru-i interior a scos un plic îngălbenit, pe care l-a pus înaintea mea, pe masă. Am vrut să-l iau imediat în mână, dar Csákány mi-a spus să aștept, că înainte de asta vrea să mă întrebe ceva, dacă știu ce s-a întâmplat cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-un vis. Într-o seară se regăsi în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila străveche și pătrunse în umbra ei de cavou. Ce glacial era aerul înăuntru! Ce umbră deasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nostru de turiști a intrat până la urmă pentru cină la Klezmer Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte imediat adevă rații Arnoteni ai lui Mateiu Caragiale: o casă de mari burghezi, pereți tapetați cu poze îngălbenite, bufete baroce cu vitrine pline de vase ciudate, afișe de cabaret... Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit odinioară Samson, era impregnată de spirit evreiesc. La fe res tre - perdele cu ochiuri mari, făcute de mână
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Bianca, strângându-l de mână și coborând prima din tramvaiul cu care veniseră. Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și castani cu frunze îngălbenite, pe partea cealaltă a străzii. Eu nu mă pricep la poezie, se scuză Victor, simțind nevoia să spună și el ceva. Nichi e cel mai mare poet! repetă cu obstinație și convingere Bianca, pe un ton vesel și dezinvolt. Traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod niște cărți vechi de școală și să le aranjeze în biblioteca din camera mea, îl lămuri Felicia cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
când a încerca să iasă din cameră a observat o tăietură lungă și cusută pe piciorul stâng. Credea că totul a fost un vis, dar nu-și putea explica de ce covorul de la intrarea casei era plin de noroi și frunze îngălbenite. Iar acea durere de cap pe care a simțit-o mai devreme îl bântuia din nou. Vurdea Robert, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Misterul verii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Interlocutorul lui zbiera În telefon la celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit la ziar, cînd un glas se făcu auzit. - A cui a fost ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]