2,826 matches
-
Mort, mort, mort. Vocile se auzeau clar în aerul nemișcat. S-ar putea să nu fie, a spus bărbatul fără speranță. Ar putea să fie încă în viață. Cealaltă femeie își revenise din șoc, reușind să se miște și să îngenuncheze în fața cadavrului, atingându-l. Nu vedeam ce face. Nu, e mort, a spus pe o voce de-un calm care compensa panica prietenei ei. E mort. Are gâtul rupt. Karen, hai înăuntru. Sun la poliție. Nu-mi permiteam să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îl cântărește ca un adversar în ring, înainte de a reporni la atac. Pe urmă, cu o viteză extraordinară se ridică peste malul vâlcelei și se pierdu printre copacii de acolo. Calistrat rămăsese nemișcat, Cristian se temea că ajunsese prea târziu. Îngenunche alături de el și își lipi urechea de pieptul bătrânului. Sângele îi pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile inimii acestuia. Încercă să-l ajute să respire, trăgându-i mâinile în lateral și apăsându-i-le apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca-n fundul unei fîntîni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tînărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce-a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să-l ștergem. Cum visele sînt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întîlni În vis: Îngenuncheați lîngă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemîndu-mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într-o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atît de pătimaș mi-a Împlinit viața. Soarta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
distanță, și am recunoscut chipurile mai multor colegi de-ai tatei din tagma librarilor de modă veche. În ochii mei de copil de zece ani, acei indivizi apăreau ca o confrerie secretă de alchimiști conspirînd fără știrea lumii. Tata a Îngenuncheat lîngă mine și, privindu-mă țintă În ochi, mi-a vorbit cu acel glas șoptit al promisiunilor și al confidențelor. — Locul acesta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cîine. Și vedeți că el și-a căutat-o, dar, chiar și așa, vedeți că Îmi dau lacrimile. M-am apropiat de fotoliul mortuar al domnului Fortuny. LÎngă Biblie era o cutiuță cu fotografii alb-negru, vechi portrete de studio. Am Îngenuncheat să le examinez, aproape neîndrăznind să le mîngîi cu degetele. M-am gîndit că profanam amintirile unui biet om, Însă curiozitatea a fost mai puternică. Prima imagine arăta un cuplu tînăr, cu un copil de cel mult patru ani. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
L-am deschis cu grijă. Nu era praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul fusese deschis nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a fi o fîntînă sau un heleșteu din care se ridica o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în 170 î.e.n., Antioh al IV-lea jefuiește templul din Ierusalim; în 125 î.e.n., partea de sud a Galiei devine provincie romană. Pax romana este la apogeu atunci când, în anul 44 î.e.n., generalul Iulius Cezar, întors triumfător din nordul Galiei, îngenunchează Senatul Republicii, include în el reprezentanți ai popoarelor supuse, încearcă să se proclame împărat și-și urmărește rivalii până în Egipt, pentru ca, la întoarcere, să fie asasinat. în 27 î.e.n., succesorul său Octavian devine Cezar Augustus, primul împărat. Preocupați să evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
totul ne face să înțelegem că Los Angeles, a noua „inimă” a Ordinii economice, va mai fi încă multă vreme capabil să îndeplinească un asemenea rol. Totuși, actuala formă a capitalismului este supusă acelorași amenințări ca și cele care au îngenuncheat formele precedente: securitatea sa este în pericol, clasa ei creativă nu mai este loială, progresele exploatabile din punct de vedere industrial au devenit din ce în ce mai lente, industria este tot mai puțin rentabilă, speculațiile financiare sunt tot mai dezlănțuite. Inegalitățile se agravează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ea nu va necesita un război al democrațiilor împotriva ultimelor dictaturi; nu bombardând Moscova, explică ei, se va termina cu Uniunea Sovietică, nu ocupând Bagdadul va fi „democratizat” Irakul și nici măcar recurgându-se la sancțiuni economice: nici un embargo n-a îngenuncheat vreodată o dictatură. Popoarele, speră ei, se vor elibera ele însele prin simplul fapt al creșterii economice, al transparenței informației și al expansiunii claselor mijlocii. în opinia lor, Ordinea economică va fi atunci policentrică, adică juxtapunerea unui număr tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o întărire majoră a potențialului militar mexican. Toate aceste ambiții regionale vor intra în conflict. Lumea va vedea o Americă Latină răzvrătită împotriva prezenței economice și politice americane, o lume arabă obsedată de eliminarea Israelului, un ansamblu persan dornic să îngenuncheze lumea arabă, o Rusie doritoare să domine iarăși o parte a Europei și să se știe, în același timp, la adăpost de amenințările Chinei și ale Islamului; India și Pakistanul vor căuta să se elimine reciproc dintre țările limitrofe; China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cuplu. La dreapta se afla stăpânul casei, perfect recognoscibil și fosta soție, la stânga, fără umbră de îndoială, bătrânul cu legătura neagră și prostituata, la mijloc, prin excludere, unii care nu puteau fi decât soția medicului și soțul ei. În față, îngenuncheat ca un jucător de fotbal, băiețașul cu strabism. Alături de soția medicului, un câine mare privea înainte. Comisarul făcu un gest către bărbat ca să se apropie, Ea este, întrebă el, arătând spre fotografie, Da, domnule comisar, ea este, Și câinele, Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu datora nimic, nu avea de ce să teamă, în afară de faptul că era o asasină, făcea parte și din manevra diabolică ce menținea în stare de umilință statul de drept, pe care l-a făcut să-și plece capul și să îngenuncheze. Nu se știe cine a fost cel care, în departamentul oficial al cifrării, a hotărât să-i acorde comisarului grotescul nume conspirativ de papagal-de-mare, fără îndoială, trebuie să fi fost vreun dușman personal, întrucât porecla cea mai justă și meritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui Strickland, după ce se întorseseră la hanul chinezului și se spălau. A fost mai grozav decât o luptă de cocoși, spuse Strickland. Parcă-i vedeam zâmbetul sardonic. Căpitanul Nichols era îngrijorat. Cunoștea bine spiritul răzbunător al lui Bill. Strickland îl îngenunchease de două ori pe mulatru, iar acesta, când era treaz, era un om cu care nu te puteai juca. Avea să aștepte cu viclenie momentul potrivit. N-avea de ce să se grăbească, iar într-o noapte Strickland avea să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una din convingerile mele cele mai profunde, spuse dl Taylor. Marea artă e întotdeauna decorativă. Ochii lor se opriră asupra unei femei despuiate care își alăpta copilul în timp ce lângă ea îngenunchea o fetiță arătându-i sugarului indiferent o floare. Stând într-o poziție dominantă deasupra lor era o babă zbârcită și ciolănoasă. Aceasta era Sfânta Familie în versiunea lui Strickland. Am bănuit că pentru figurile din fundal îi pozaseră băștinașii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
semne mărunte nu erau o decorațiune, ci niște incizii regulate de grade și de orbite. Pe margine, iarăși un șirag de caractere arabe. Un obiect alcătuit cu un rafinament ieșit din comun. Se Întoarse, uitându-se după tânărul sarazin. Amid Îngenunchease pe un covoraș și se ruga cu fața la perete. Dante se apropie, Întinzându-i instrumentul. - Dar aici ce scrie? Sclavul șovăi, ca și când s-ar fi temut să nu fie expus unei noi blasfemii. Apoi, după o privire rapidă, păru să capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cristos! Înainte să fie prea târziu și sufletele voastre să se prăvălească În iad, drept pedeapsă pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului vorbitor, ca și când obrajii, din pricina efortului de a striga, Își căpătaseră culorile vieții. Și mișcarea pieptului era mai rapidă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fixeze pe bătrânul maestru. - Nu Îți cer mult, ci doar să te juri. Făgăduiește-mi că nu vei sufla o vorbă nimănui despre ceea ce o să-ți arăt. Arnolfo căzuse pradă unei emoții crescânde. Părea un mistic În contemplarea unei viziuni. Îngenunche În fața poetului. - Mi-o iau drept martoră pe Sfânta Fecioară și pe toți sfinții. Nimic din ceea ce voi vedea nu Îmi va ieși niciodată de pe buze. Dante scoase din traistă colțul de oglindă pe care Îl găsise În magazie, Întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la vederea obrăjorilor ei umeziți de picăturile fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își lua de acolo când Îngenunchea și-și lăsa În jos căpșorul auriu În lumina vitraliilor. — Sfânta Cecilia!, a strigat Amory Într-o zi, absolut involuntar. Enoriașii au Întors capetele să-l privească, preotul și-a Întrerupt predica, iar Clara și Amory s-au Împurpurat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
primăvara dispărută, și-a formulat În sinea sa emoții care să-l facă să reacționeze și mai puternic la tristețe. — Eram atât de fericiți! a intonat el dramatic, atât de foarte fericiți. Pe urmă și-a dat drumul din nou, Îngenunchind lângă pat, cu fața Îngropată În pernă. — Fetița mea... a mea... Ooo... A strâns din dinți, ca lacrimile să-i țâșnească din ochi și mai puternic. — O, fata mea mititică, tot ce-am avut... tot ce mi-am dorit... O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se dea la o parte prefăcându-se speriați și buchetul să aterizeze în brațele Marcelei, o fată cu inimă mare, dar fără noroc în viață. Totul decurse conform planului, numai că Marcela, suflet mare, îl consola pe nea Ovidiu, amândoi îngenuncheați în fața icoanei Cuvioasei Paraschiva. - Lasă, nea Ovidiu, uită-te și matale la domnu Popa ce noroc la vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă‑o odată! Sophie îngenunchează în mizerie cu rochia ei frumoasă, deja e plină toată de noroi. Ține sub apă credinciosul animal domestic, obișnuit cu omul, ceea ce necesită destul de mult efort și forță. În apă: agitație, bolboroseală, spasme, bulbuci. Aproape că trebuie să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
familie destul de săracă și a studiat construcții de mașini, ceea ce a însemnat un sacrificiu considerabil pentru părinții săi. Sacrificiul a fost însă dat uitării, la fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul face un zgomot ușor, ca de rumeguș care arde. La fiecare adiere se înfoiază puțin pentru că o suprafață destul de mare e lăsată la discreția vântului, lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
m-am stăpânit, mulțumindu-mă să Înclin ușor din cap și să schițez un zâmbet În momentul În care privirea mea a Întâlnit-o pe cea a chelneriței. Cineva aduse Îndată un telefon fără fir, iar chelnerița mi-l Întinse Îngenunchind În fața mea, de parcă ar fi vrut să-mi desfacă fermoarul pantalonilor, să-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți să discutăm aici? spuse acea voce inconfundabilă, indicându-mi numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]