744 matches
-
și cu multe imagini colorate. După ce bea o cană cu lapte cald, se pregătește de culcare, așa cum făcea în fiecare seară: își spală dinții, picioarele, apoi îmbracă pijamalele primite de la unchiul lui. Îi plac tare mult, că au desene cu îngerași. Rostește rugăciunea îngenuncheat la marginea patului, apoi se ascunde sub plapuma moale. Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele... Stând pitulat sub căldura ei, cu năsucul cufundat în pernă, simți o mireasmă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pernă. Mama îl învelește, îi sărută fruntea și spune în șoaptă: ,,Dormi, copile drag! Îngerii și Domnul Iisus să te vegheze!”. Lumina se stinge, iar întunericul cuprinde camera. Luminițe vesele se strecoară prin perdeaua albastră. În curând, la geam apar îngerașii cu felinare. Ei încep să murmure un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
iar întunericul cuprinde camera. Luminițe vesele se strecoară prin perdeaua albastră. În curând, la geam apar îngerașii cu felinare. Ei încep să murmure un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei zburdă și el cu ceilalți îngerași. La un moment dat, apare în poieniță
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei zburdă și el cu ceilalți îngerași. La un moment dat, apare în poieniță un fel de înger mai mare, îmbrăcat în lumină. Ochii Lui sunt ca de Cer. Oh! E Iisus! Andrei aleargă în întâmpinarea Lui. Iisus îl ia în brațe, apoi se așează pe o
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
atingerea cu aripa îngerească. Însănătoșit ca prin minune, băiatul ia cu sine „steluțe și curcubeie” pe care le împarte celorlalți copii, ca semn că minunile pot exista pentru cei inocenți și care cred cu adevărat în ele. În Angelica și îngerașul registrul se schimbă, fetița învățând alături de mama ei lecția răbdării în rugăciune. Frățiorul dorit de ea și de întreaga familie sosește, aducând cu el bucuria și reinstaurând armonia întregii familii. Inimă de înger e povestea unui copil care visează cu
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre ușă, de unde Vilma Îi făcea semne să o trezească; atunci el Întindea mîna, dădea la o parte perdeaua de tul și o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la serviciul de pompe funebre care știu ce au de făcut, doar sînt niște tehnicieni, profesioniști ai ireparabilului, specialiști În tristețe, joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă tăticul tău. Ciment. MÎna lui Juan Lucas se Întinde și scrie tremurat cîteva cuvinte, face o cruciuliță, Înapoiază mistria și Îi Îmbrățișează, apoi Îi conduce spre ieșire; ei nu se uită Înapoi, Înaintează ca toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare an, cînd venea să-i pregătească pentru prima Împărtășanie. Roșcova puse clopoțelul pe catedră și se apropie de ei: „Acum trebuie să Învățați pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fie duși În ispită ori să fie cuprinși de furie. Dar ei nu se lăsau prinși În laț cu una cu două, nu le răspundeau niciodată, rămîneau neclintiți În hotărîrea lor de a se Îndrepta. Vor fi ca niște Îngerași, vor semăna cu Îngerașii care nu s-au revoltat, vor primi prima Împărtășanie și pe urmă se vor simți ca Într-al nouălea cer și se vor Împărtăși prima vineri din fiecare lună și duminica, de ce nu. Fiecare se ferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ispită ori să fie cuprinși de furie. Dar ei nu se lăsau prinși În laț cu una cu două, nu le răspundeau niciodată, rămîneau neclintiți În hotărîrea lor de a se Îndrepta. Vor fi ca niște Îngerași, vor semăna cu Îngerașii care nu s-au revoltat, vor primi prima Împărtășanie și pe urmă se vor simți ca Într-al nouălea cer și se vor Împărtăși prima vineri din fiecare lună și duminica, de ce nu. Fiecare se ferea de păcat cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la piscina hotelului“. La piscina celor măricei. Fiindcă la Country sînt mai multe piscine. Una pentru copiii mici. cu guvernante care nu intră in apă, dar ei ridică brațul și guvernanta, mergînd pe marginea bazinului, Îi ajută să Înainteze pe Îngerașii aceia Încîntători, În timp ce mamele lor, femeile acelea tinere Întinse la soare, Își așteaptă bărbații care ies abia la unu de la serviciu, ca să facă o baie Împreună În piscina mare rezervată membrilor clubului. Dar nici asta nu e a lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre ea În chip de zîmbet, de parcă ar fi vrut să-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și mie cum de vă permiteți să nu fiți de acord cu hotărârile mele, cu hotărârile consiliului de conducere!? Cum vă permiteți să mă persiflați, să mă desconsiderați?” Nu cred că m-am făcut vreodată vinovat de așa ceva” “I-auzi! Îngerașul!” “Nu vă permit să-mi vorbiți în felul ăsta și pe tonul ăsta!” “Ce vorbești, dom’ le? Nu-mi permiți? Da’, cine-ți cere permisiunea?” “Vă atrag atenția că nu vorbiți nici cu femeia de serviciu, nici cu paznicul liceului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mine? Cui să pun întrebarea? Cărui strat al meu? Poveștile mi le zicea tataie. Tinerețe fără bătrânețe, Punguța cu doi bani, David și Goliat, Păcală și Tândală, Noe, Adam și Eva. Cântecele tot el. Mai întoarce, Doamne, roata vieții, Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl lui mamaie. Era mucalit. Îl știi pe Lica Gornel din capătul satului? Lica Gornel, om nebun, a întors căruța în drum și și-a răsturnat pomana în
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
a un pic de nostalgie - da. Gen „mai întoarce, Doamne, roata vieții“. Cuplurile se fac, se desfac și se refac. Angelo a ascultat stoic, nopți întregi, cum îmi reglam eu conturile imaginare cu iubitul scriitor. Avea interes. Era singur. Înger, îngerașul meu. Și, în plus, de cinci ani eram o amintire iubită a lui. El e lent, dar așază lucrurile frumos în sertare. Iubirea lui cu mine mirosea un pic a dezamăgire. Si bo t’screve’m M’ta screve’b
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
înalt, cu mustață blondă, Melania Lupu n-avea vârstă. Expresia din ochi i-o amintea pe cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai să răsară o scufiță cu panglici și dantele. În bufetul vienez cu două vitrine, modern prin anii '80-'90, un instantaneu al epocii ar fi surprins sticle de apă de Vichy, flacoane de colonie Cuir de Russie, pastilele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stofa pantalonului. Cam peste un an, Doina se căsătorise cu un inginer din Elveția și părăsise țara. Cineva, o cunoștință comună, îi arătase o fotografie primită recent din Lausanne. Ionescu izbucnise în râs. " Nu-i lipsesc decât aripioarele." Părea un îngeraș, îmbrăcată în alb, cu o față pură, imaterială și bucle lungi englezești, tot de argint, alunecând moale pe gulerul de dantelă. " Nu-i seamănă deloc." Celălalt se grăbea. Băgase fotografia în buzunar ridicând din umeri. " Probabil se poartă neprihănitele pe-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
materialului faptic. Actuala carte de vizită a Melaniei Lupu, casnică, văduva unui modest funcționar în Ministerul de Finanțe ― era convins ― reprezenta doar un camuflaj, o cacealma formidabilă de care ea însăși probabil râdea cu hohote, în pătucul de fecioară cu îngerași și bile de bronz. ― Desigur, domnule Matei! o auzi. V-ați gândit foarte bine. Avem nevoie de un pahar. O picătură de apă e suficient. Tânărul o servea prompt, grăbit, cu zelul caracteristic al subalternilor față de superiorii pe care-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Împlinit ruga: lui Delphine i-a dat prin minte o idee genială. S-a prefăcut că leșină și, datorită ei, am putut părăsi acel coșmar. Am purtat-o În brațe sub privirea În trompe-l’œil a unei farandole de Îngerași. Să fim scoși de aici! Ce făceau jandarmeria pontificală, cei de pe serviciile de ambulanță, cu tărgile lor cu tot? Delphine a imitat atît de bine o persoană căreia i se face rău Încît am fost cît pe ce să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prin care se pot detecta restaurările lipsite de autenticitate: un sistem complicat de oglinzi care ar putea să-i prindă pe cei care utilizează falsuri În pavajele curților; supraveghere cu camere video pentru a-i prinde În flagrant cînd Înlocuiesc Îngerașii autentici de la fîntînile victoriene cu replici din ciment; alarme stridente care se declanșează cînd cineva repară un zid vechi cu cărămizi noi. La pomenirea cărămizilor, atenția lui Wakefield devine și mai ascuțită. — Cărămizile sînt o mare problemă, Șefule, mărturisește restauraționistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trebuie să mut cumpărarea unuia nou În capul listei. O sun pe Trish și-i zic că ies să trimit un fax, urmînd să ne vedem la cafeneaua din Regent’s Park, să bem un ceai. — Fiul tău e un Îngeraș, Îmi spune ea. Indiferent de cîte ori aud complimentul ăsta rostit de alții, mi se Încălzește inima de fiecare dată. — E așa de cuminte! Cum reușești? Fiul meu de ce face istericale tot timpul, iar al tău e cuminte ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la școala aceea, surorile Îngrozesc fetițele, le Învață să-și renege plăcerile vieții, sperând să le convingă să comită aceeași eroare pe care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își suge degetul liniștită și plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l să se cutremure de spaimă și forțându-l să deschidă larg ochii, bătând din pleoape. Unde suntem? Întrebă Zero. — Chiar că ești ciudat, frate, râse Ago. — Arunci În aer multinaționala și În loc să ai adrenalina la două mii, dormi ca un Îngeraș! Dincolo de geamurile prăfuite ale camionetei, Zero zări malurile Tibrului. Habar n-avea cum ajunseseră acolo, sau de unde veneau. Îi părea că visase bomba, explozia, flăcările. Dar cioburile care-i scânteiau Încă pe hanorac stăteau mărturie faptului că totul se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să dea nas În nas cu femeia aceea. Se opri brusc. — Ți-ai luat pachețelul? Întrebă pentru a se putea preface că Își caută ceva În rucsacul fiicei. Camilla, educată ca Întotdeauna, se opri, așteptând-o. O fetiță ca un Îngeraș, plină de atenție față de oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vechi, aruncate peste tot, la Întâmplare, deschise la pagina sportivă. O cutie zdrobită de presiunea unui picior care a șutat-o În cufărul de la intrare. Camerele care fuseseră ale copiilor, oribil de goale, pe tapetul plin de păsări, copăcei și Îngerași, urma unor postere smulse de mult timp - rame goale, absență, absență. Două pătuțuri pliante, din lemn, nimic altceva. Paturile nici măcar nu erau acoperite, cu saltelele la vedere. Nici nu s-a gândit să-i pună În pat. A fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]