597 matches
-
Culorile erau terne, iar finețea nu era una dintre calitățile lor primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat la veniturile boborului -, îi remaiam. Adică îi duceam la niște tovarășe care lucrau în niște gherete înghesuite, unde îi coseau. Acum, când îmi amintesc, mi se pare apocaliptic. Mă duceam mai ales la o remaieuză de la o „Arta Modei“, unde era o cușcă de 1m pe 1m în holul mare, cu gresia de pe jos pe alocuri spartă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se uite la tine pieziș, de parcă te-ar fi suspectat de cine știe ce. În apropierea lăzilor mirosea și găinile erau foarte murdare pe la fund. Cînd venea mașina de la avicola, se forma imediat coadă în spatele aprozarului, acolo unde se descarcă. Oamenii stăteau înghesuiți, băgați și ei unu-ntr-altul, pentru că nu era prea mult spațiu. Cînd le venea rîndul, își lua fiecare găina de aripi sau de picioare și mergea acasă. Luate de aripi, găinile nu mai aveau cum să protesteze : erau ținute de ambele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
soarele ridicat la câteva sulițe deasupra orizontului trimitea peste oraș raze călduțe și gălbui de toamnă târzie. Frunzele copacilor așternute pe pământ foșnesc trist sub pașii trecătorilor. Vremea prielnică este pentru toată lumea o invitație la evadarea din spațiul închis și înghesuit al locuințelor de bloc, pentru o plimbare sau pentru diverse treburi. Trezit la puține ore după miezul nopții, Dumitru Dascălu (Dede, cum îi prescurtau numele colegii), aproape nonagenar, așteaptă cu ochii pironiți în tavan ivirea zorilor. Timpul care îl mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de inginerul Lupu, punîndu-i pe birou un bon de materiale. Inginerul Lupu se ridică de pe scaun, privește o clipă cele două dulapuri metalice din spatele său, se hotărăște să-l deschidă pe cel din dreapta, își plimbă degetul peste mulțimea de bibliorafturi înghesuite, scoate un biblioraft, îl deschide la un dosar anume, își ia pixul cu trei culori și începe să noteze în dosar cifrele de pe bonul de materiale. Așadar, mormăie el, scoți patru kilograme, aici mai rămîn treizeci și două, aici trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vacă sau a grăsimii de gâscă, și nu a unturii de porc <endnote id="(739)"/>, au Întărit clișeul deja existent al „jidanului murdar și Împuțit”. „Întrucât ghetoul nu putea crește ca proporții - observă justificat Arthur Koestler -, locuințele erau Înalte și Înghesuite, iar suprapopularea permanentă ducea la condiții igienice deplorabile. Era nevoie de o mare vigoare spirituală a oamenilor care trăiau În asemenea Împrejurări pentru a-și păstra demnitatea. Ceea ce nu au putut să facă toți” <endnote id="(248, p. 159)"/>. Repet
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu m-am grăbit cu trimiterea materialului deși, fie vorbantre noi, îl aveam cu mine la Bacău și ar fi fost suficient un ceas pentru a reduce cele cîteva pagini, așa cum am făcut abia acum. Cu versurile scoase, cu celelalte înghesuite, sper să atingă dimensiunile reclamate de patul lui Procust al revistei. Dialectica poeziei bacoviene o s-o primiți pînă la sfîrșitul lunii. Voiam să fac oareșicari modificări în text, dar o păcătoasă de sinuzită ce mă supără de vreo două săptămîni
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cred. Eu de asemenea îs f[oarte] ocupat. Printre altele am luat ex[amenul] de admitere la doctorat (Cluj, D. D. Roșca) , celelelte ex[amene] + [plus] mici necazuri [minus] timp = [egal] neglijarea unor obligațiuni. Bucuros de nr. 6 , deși cam înghesuit. Aștept G[a]z[eta] literară și Tribuna . Cu dor, Nicu P.S. Nu e exclus cu Putna. </citation> (5) <citation author=”N.V. Turcu” loc="Iași" data =”iunie 1968”> Iubite Căline, De acord cu mine este toată lumea că ai scris frumos
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
B și să pregătească o ticăloșie atît de complicată logistic), dar sînt mai puțin acceptabile atunci cînd conduc la scene semirealiste de teroare și colaps moral, care speculează spaime reale ale acestor vremuri de război împotriva terorii. E un film înghesuit, în care climaxurile vin unul peste altul, bam-bam, ca mașinile într-un carambolaj, și există ceva grosolan ceva inestetic în felul în care trîntește, buf-buf, dilemele acelea morale. M-a ținut și m-a tulburat, dar nu m-am putut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unde mai multe familii utilizau de regulă unul și același grup sanitar, una și acceasi bucătărie, una și acceasi cămara. Cât despre camerele de trecere, nu de puține ori se întâmplă că aceasta să coincidă cu dormitorul unei alte famihi, înghesuita la comun. Promiscuitatea epocii era, așadar, generală. Ceca ce încearcă însă Iliescu să sugereze, în context postdecembrist, este condiția să de student "cinstit și sărac", pe care ar fi avut-o în tot timpul studiilor de la Moscova. Că de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu Petru pentru a cuceri o bucată cât mai mare din tăicuță; Sora, suflându-și nasul într-o pestelcă; și Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a camerei unde a locuit Sfântă Familie. Părintele ne-a citit o Sfântă Evanghelie și ne-am rugat tainic toți pelerinii. Apoi am ieșit și am mers mai departe. Izvorul Maicii Domnului Ieșim prin spatele bisericii pe o străduța îngustă, înghesuita de blocuri și mașini. Toate balconașele au o frumusețe de flori. Înaintăm vreo 200 m și dăm de o altă biserică ce se numeste Izvorul Maicii Domnului. Este catolică dar este frumoasă. Intri în ea, coborî câteva trepte și poți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca în vechile manuale de geografie cu terminologie latină. Dincolo de dealuri, departe, câteva case albastre și niște copaci săraci. Mi-aș face, totuși, pe aceste dealuri o casă. Pustietate, cer aproape, când deschis ca o mare, când obturat de nori, înghesuiți unul în altul, de parcă le-ar fi frig. Este un loc lipsit de orice frumusețe; pe mine această dezolare mă atrage. Așa că m-aș adăposti într-o casă, urmărind peisagistica apei și a cerului. M-aș juca de-a Robinson
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
casă. Planul aparținea mamei care, în ruptul capului, nu renunța la gusturile ei, strâmbând din nas când unul din verii domniei sale i-a arătat casa pe care șia cumpărat-o el. Nu era rea, dar mamei nu-i plăcea cartierul înghesuit, puturos și plin de zgomot. Băgând la înaintare o armată de misiți, bătrâna a răscolit tot târgul până a aflat ceva care să-i fie pe plac. Nu locuința propriu-zisă, ci mai degrabă grădina plasată în cartierul boieresc al Copoului
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Saul și fiul său Ionatan... 14,4 Între trecătoarele prin care căuta Ionatan să ajungă la straja filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte și un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boțet(boțit: mototolit, înghesuit, încrețit) și celălalt Sene (senina: a lumina, a luci, sini: a înălbăstri, a albi prin înălbăstrire)... 19,22 Atunci Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vă rog , încredințarea deosebitei mele stime. T.M.” Această scrisoare se află tot în jurnalul lui Maiorescu, iar autorul consideră că nici ea n-a fost expediată, ci este tot o piesă târzie confecționată de către critic pentru posteritate. Scrisul pare cam înghesuit, pentru a încăpea într-un spațiu lăsat intenționat gol, iar adresarea și datarea („D-lui George Eminovici. Cucurești 18/30 Octombrie 83 (Ipătești,Distr. Botoșani”) sunt încă mai înghesuite decât restul textului și scrise cu altă cerneală: dovadă că acest
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o piesă târzie confecționată de către critic pentru posteritate. Scrisul pare cam înghesuit, pentru a încăpea într-un spațiu lăsat intenționat gol, iar adresarea și datarea („D-lui George Eminovici. Cucurești 18/30 Octombrie 83 (Ipătești,Distr. Botoșani”) sunt încă mai înghesuite decât restul textului și scrise cu altă cerneală: dovadă că acest cap al scrisorii a fost făcut într-o zi, cu unelte de scris noi, iar restul altădată. În discuție nu mai intră obiceiul criticului de a lăsa în jurnal
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un binecunoscut preot. De multe ori, adolescente care descoperă că sunt însărcinate și nu știu cine este tatăl copilului dau telefon pentru a cere un sfat. în loc să spună: "Sunt gravidă, ce trebuie să fac?", conversația se desfășoară de obicei după următoarea schemă: înghesuită, neîncăpătoare Cartier ieftin și murdar, sub nivelul standard CÂTEVA CUVINTE CARE IRITĂ Iată câteva dintre cele mai iritante cuvinte și expresii: "Știți dumneavoastră", "Cum să zic", "Un fel de". Aceste expresii insidioase sunt mai frecvente la membrii mai puțin cultivați
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea..., și altceva nimic. A fost groaznic acolo. Stăteam Înghesuiți că era frig... Și știți cine mai erau acolo? Mai erau adventiștii, dom’le, că nu vroiau să lucreze sâmbăta, și pentru aia au intrat la Închisoare... Și după luna aia de Închisoare ne-a băgat În brigada disciplinară. Asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost plăcute, Într-adevăr, că era răcoare... În camere, unde eram multe, era cald, era nădușeală... Că știți ce-o făcut la Miercurea Ciuc? Ne-o bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc În cameră și eram Înghesuite, pentru că-ntre timp, v-am spus, că fusese revoluția asta ungurească și-o mulțime de persoane care ținuse cu revoluția, mai ales ardelence, o fost arestate. Din Cluj o fost o mulțime de fete de la liceul maghiar, care făcuse tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erați la Uranus? Eram mulți Închiși acolo, că ședeam grămadă, și câte doi În pat. Eram atât de mulți jos, că atunci când ne culcam dormeam pe șold, și dacă schimba unu’ poziția, trebuia să se schimbe toți, așa eram de Înghesuiți... Aici la Uranus era o porcărie mare. Era și tunul ăla cu dejecții care se umplea și se revărsa pe jos și dădea mirosul ăsta, care ne intrase de fapt În carne, În ochi... Iar mâncarea acolo se dădea numai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
N-am putut să-l contrazic. Autobuzul a plecat supraaglomerat, iar la fiecare stație, de coborît nu cobora nimeni, ci se mai urcau cîțiva, împingînd și strigînd: „Hai oleacă, înc oleacă!...” în fund, cineva ducea un purcel într-un sac. Înghesuit, purcelul a început să guițe. Cei din preajmă au rîs. La capătul drumului, spre surprinderea mea, nimeni nu mai era supărat! *La recenta ediție a „Zilelor” de la Onești (1-3 iunie 1978), prelegerea despre Călinescu a făcut-o lingvistul Boris Cazacu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție în locuința lor, păsările au zburat în curte cotcodăcind ca de groaza cuțitului. Dar mai disperați eram noi care nu știam dacă alarma găinilor nu va atrage atenția jandarmilor. Aici am stat înghesuiți, cu respirația tăiată, fără a face nici cel mai mic zgomot. Găinile se liniștiseră și ele și acum le vedeam de sus ciugulind prin curte. între timp, dincolo se terminaseră primele cercetări. Cu toate insistențele lui Tomici, jandarmii i-au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sârbii cine suntem, n-o să-i meargă ușor. Ne-am resemnat să așteptăm noaptea pe pământul umed. Mai târziu am dscoperit pe câmp niște grămezi de coceni. Le-am strâns laolaltă și ne-am întocmit din ele un adăpost. Acolo, înghesuiți unul într-altul și uzi până la piele, am stat până noaptea târziu, când ne-a găsit Pera. Venise însoțit de un alt om, un fin al lui Tomici. Ne-a spus că Borobaru și Vârlan, după ancheta de la Primărie, au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca să ne dezmorțim oasele, căci gazda ne-a avizat să nu facem zgomot, căci s-ar putea să ne audă vecinii și să întrebe ce se petrece în podul lui. Am curățit un petic de podea și am stat acolo înghesuiți cum am putut. Am profitat de acest timp pentru a reflecta asupra situației noastre. Petre Dumitriu era de părere să nu întrerupem expediția nici după căderea celor doi camarazi. Să trecem în țară, așa cu efectivele scăzute, să ne ascundem
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
anterioare, bolnavi. Ceea ce era diagnosticat În anii 1930-50 ca boală metafizică, ori măcar „umană”, dar investită de o valoare transcendentală subiacentă, acum devine ceva nenumit, un fel de „petits maux” epileptice, aleatorii, bruște, sau nici măcar atît: presentimente, jene, scurte angoase Înghesuite Într-un cotlon de conștiință. Boli psihice, am spune, dar e prea mult: manifestarea unor urme, consecințele psiho-fiziologice ale unei absențe: doar o muscă - prea puțin pentru a fi ceva. Singur, protagonistul romanului minimalist, avatar al celui existențialist, reîncepe să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]