1,318 matches
-
a anului l945. Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe atunci și desfundat de șenilele tancurilor. Aburul călduț, care urca din câmpurile scăldate în soare, se contopea cu adierile scurte, ce veneau dinspre locurile acoperite încă de zăpada îngrămădită la adăpostul hățișurilor. Locul era gol: nemții se retrăseseră, noaptea, grosul trupelor rusești era reținut de lupte mai la nord și avea să-și facă apariția pe drumul acela abia către seară. Nu se vedeau deocamdată decât cei doi nori
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a plonjat de atâtea ori în măruntaiele oamenilor. Când țipetele tinerei mame au să înceteze, se va lăsa clipa aceea de liniște suspendată de cerul primăvăratic și diafan, de mireasma pământului încălzit de soare, de răcoarea ultimelor zăpezi. Se vor îngrămădi cu toții în jurul pătratului de pânză: tinerele slujnice, prizonierii, soldații. Clipa asta va dura, departe de timpul uman, departe de război, dincolo de moarte. Nu există încă nimeni, în vidul ăsta însorit, care să dea lecții de istorie, care să facă o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simultană atât a unor valori specifice mediului comunitar, dar și ale unora preluate din alte culturi, deseori distante fizic și spiritual). Mondializarea poate, în principiu, să stimuleze pluralizarea sau particularizarea. Globalizarea antrenează o comprimare a lumii, a spațiului și timpului, „îngrămădind” toată istoria omenirii într-un „aici și acum”. Se speră că tot ce a fost și este ar încăpea acum, în momentul dat, ștergându-se diferențele manifestate în timpuri și spații diferite. Diferențele de gândire, de vizare a lucrurilor, de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
-se apoi cu șervețel. Tatăl meu nu trebuia decât să spună un cuvânt tandru și ea l-ar fi iertat. Nu eu, dar cineva ca mine ar fi fost creat În acea noapte. Un număr infinit de euri posibile stăteau Îngrămădite În prag, cu tot cu mine printre ele, fără să am totuși vreun bilet rezervat, și orele treceau lent, planetele se roteau În ceruri În ritmul lor obișnuit, iar vremea Își spunea și ea cuvântul, pentru că mamei Îi era frică de furtunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să vopsească ouăle și Într-o singură culoare: roșu. Peste tot prin casă, ouăle roșii strălucesc În razele alungite, de solstițiu. Și bolurile de pe masa din sufragerie sunt pline de ouă roșii. Atârnă deasupra ușilor În săculeți de plasă. Stau Îngrămădite pe șemineu și sunt coapte În pâinile cruciforme, tsoureki. Dar acum e după-amiază târziu. Masa s-a terminat și fratele meu zâmbește. Pentru că acum vine acea parte a Paștelui ortodox care-i place mai mult decât căutarea ouălor și decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coti pe Bursa Sokak. Nu merse mult și intră pe poarta boltită, În curtea de la Koza Han. Înăuntru, de jur Împrejurul fântânii de acvamarin, sute de saci țepeni, Înalți până la brâu, dădeau pe-afară de gogoși de viermi de mătase. Peste tot se Îngrămădeau bărbați care vindeau sau cumpărau. Strigau de când sunase clopotul de deschidere, la ora zece În acea dimineață, și erau deja răgușiți. Preț bun, calitatea-ntâi! Lefty se strecură pe cărarea Îngustă dintre coconi, cărându-și propriul sac. Niciodată nu arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de un sfert. Jimmy și Lina nu fuseseră enoriași adevărați. Majoritatea celor prezenți la Înmormântare erau văduve bătrâne, pentru care Înmormântările erau un soi de distracție. În cele din urmă cioclii aduseră sicriul afară pentru fotografia de Înmormântare. Participanții se Îngrămădiră În jurul lui, cu biserica modestă din strada Hart În fundal. Părintele Stylianopoulos se așeză la locul lui, la căpătâiul sicriului. Sicriul Însuși a fost deschis pentru ultima oară, ca să se vadă poza lui Jimmy Zizmo odihnindu-se pe satinul plisat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înapoi. La spectacolul de Crăciun nu mai e distribuită În rolul Mariei, ca În anii trecuți, ci Într-unul de spiriduș... Dar mai există speranță, nu-i așa?... pentru că băncile zboară zi de zi. Dispuse În escadronul lor, elevii se Îngrămădesc și trec hohotind prin timp, iar Într-o după-amiază Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-a adus În grupa de literatură engleză a domnului da Silva. Eram un grup de numai cinci eleve și ne adunam În sera de la etajul al doilea. Plante agățătoare atârnau din tavanul de sticlă. Mai aproape de capetele noastre se Îngrămădeau mușcatele, emanând un miros undeva Între lemn-dulce și aluminiu. În afară de mine, mai erau Reetika, Tina, Joanne și Maxine Grossinger. Deși părinții noștri erau prieteni, n-o cunoșteam aproape deloc pe Maxine. N-avea treabă cu ceilalți copii de pe Middlesex. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul lui Rex Reese. Am intrat În el ca un zeu, așa că eu, nu Rex, o săruta. Undeva Într-un copac țipa o bufniță. La geamuri se Îngrămădeau insectele, atrase de lumină. În starea mea delfică, eram conștientă simultan de ambele procese de amor. Prin intermediul corpului lui Rex, Îmbrățișam corpul Obiectului, Îi molfăiam urechea... și În același timp eram conștientă și de mâinile lui Jerome care cutreierau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sa să nu aprobe ceea ce i-am cerut. Cu George nu am vorbit. Cu toate astea, era foarte bucuros. Se amăgea că are un rol important în plan, probabil. Ar fi avut un rol semnificativ dacă nu s-ar fi îngrămădit într-un colț de îndată ce am asaltat colegiul. Au plecat. Soarele stă să apună și somnul mă îndeamnă să găsesc un loc cât mai pe aproape în care să-mi odihnesc ochii și mintea. M-am dus la Ana, în spatele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
curtea școlii? De ce nu erau în clasă, la cursuri? Doar era luni, nu? Mi-am pus tot felul de întrebări până când am ajuns în curtea școlii și am văzut cu ochii mei că ușile erau închise și că elevii se îngrămădeau să se convingă că era adevărat. Doar în vacanța de vară, dacă alea două săptămâni se cheamă vacanță, ușile erau închise. Poate s-a închis școala. Poate Guvernul a decis, într-adevăr, reanalizarea legilor care tocmai fuseseră promulgate. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
strecor printre acei oameni la fel de ușor cum o făcea călăuza mea. Cu greu ajunsesem la gangul care făcea legătura dintre curtea interioară și grădinile liceului. Acesta era mai liber, căci, în încercarea de a intra în școală, toți s-au îngrămădit la intrare și nici unul nu a așteptat liniștit în imensele grădini ale instituției. Mirosul îmbătător al florilor îmi inunda corpul și simțeam o stare de euforie inexplicabilă. Era frumos să stai să te plimbi prin grădina liceului. Era împărțită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
probabil masa din sufragerie. Cele două lumînări nu erau aprinse, dar Într-un bol din sticlă era apă sfințită, cu o crenguță de merișor. Ușa sufrageriei era deschisă, la fel și cea de la bucătărie. Mobila și obiectele din salon fuseseră Îngrămădite În sufragerie. În bucătărie, tînărul Dicelle citea un album de benzi desenate, În timp ce-și bea cafeaua. — Vreți cafea? Am făcut mai multă. ... Pe aragazul defunctei Hélène Lange, care probabil că n-ar fi fost deloc Încîntată de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și își stăpânește cu greu un gest nerăbdător. Primul grup de curteni pupincuriști, murmură destul de tare ca să fie auzită. Figura ofensată a soțului îi dă ghes să continue: — Distribuția puterii corespunde distribuției accesului la șe ful statului. De aceea se îngrămădesc cu toții la ușa ta dis-de dimineață. Nu din dragoste. Augustus se aprinde la față. Replică furios: — Eu nu am introdus ritualuri care să-i despartă pe apro piații mei de ceilalți. Mai mult chiar, încerc din răsputeri să nu creez
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă Geraldine mă simt o năroadă mătăhăloasă, așa că mă îngrămădesc în mașina ei și doar ce-mi pun centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care o iau. Nu știați că fumez? Sigur că da, pentru că mai demult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nici cea mai mică idee. De unde naiba să știu eu cum arată bârlogul unui burlac? Cu toate astea, am văzut Men Behaving Badly, așa că până și eu mă pot preface. ― Ciorapi care miros urât aruncați pe toate caloriferele. ― Reviste porno îngrămădite pe coridor, spune Geraldine râzând. ― Cearșafuri care n-au văzut o mașină de spălat de șase luni de zile. ― Mormane de vase mizerabile dând pe-afară în chiuvetă. Ne ținem amândouă de burtă, iar Geraldine scoate niște sunete ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
plină cu hârtii. O, scuze, vreți să știți cum arată dormitorul lui Ben? Ei bine, nu chiar cum v-ați fi așteptat. Geraldine și Jemima poate au avut dreptate în privința restului apartamentului, cu ciorapii aruncați peste calorifere și revistele porno îngrămădite în teancuri în sufragerie, dar dormitorul lui Ben e refugiul, sanctuarul lui, și o privire rapidă în jur ar putea să ne spună exact ce avem nevoie să știm despre Ben Williams. O fi el un apartament închiriat, dar Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vechi, luat de Ben cu douăzeci de lire de la magazinul de vechituri din josul străzii; în fața fotoliului se găsește o masă franțuzească din lemn de cireș, luată și ea de la vechituri, un chilipir la 50 de lire. Niște cărți stau îngrămădite în teanc pe masă. Autobiografii, biografii, cărți de gătit - pentru că lui Ben îi place tare mult să gătească - ficțiune, non-ficțiune. În acest colț al camerei se află ultimele volume apărute, alături de cele preferate, mai vechi. Lângă cărți e o ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ieftin. Le-a șlefuit chiar el, apoi le-a bătut un pic cu un ciocan, ca să le facă să arate vechi, după care a frecat baițul cu tampoane de vată. Pe rafturi sunt mai multe cărți, mai multe fotografii. Cărți îngrămădite până sus, aproape dând pe afară, și fotografii ale prietenilor lui Ben, foste prietene, iubite. Uite, acolo e Ben la universitate cu Suzie, fata cu care a ieșit în cea mai mare parte a celor trei ani petrecuți acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă plimb printre haine: ador fiecare textură, fiecare culoare. Negrul se pierde în ciocolatiu, în maro-deschis, în crem în cele din urmă, cu o nuanță de bleumarin aruncată cu măsură. Văd niște pantaloni frumoși și ignorând-o pe Geraldine, care îngrămădește vrafuri de haine pentru mine în mâinile lacome ale vânzătoarei, merg la camera de probă să-i încerc. ― Ce zici? îi cer părerea Geraldinei, întrebându-mă de ce pantalonii îmi sunt un pic cam mari, așa cum îi țin deasupra mijlocului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simțul umorului, nimeni nu știe ce-l mișcă sau la ce se gândește când se duce noaptea la culcare. Jurnalistul din Ben a desăvârșit arta de a-și arăta o anumită față presei: e fermecător în fața celorlalți jurnaliști care se îngrămădesc să-l intervieveze, dar nu le arată niciodată cine este el în realitate. Numai prietenii lui adevărați îl cunosc bine: numai persoane ca Geraldine, ca Richard. Și ca Jemima Jones. Doar că Ben nu prea are timp să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu valizele în mână, fără să mai zic de poșeta Louis Vuitton, și slavă Domnului că am trecut de vamă. Nu că aș avea ceva de ascuns, doar că mereu mă simt al naibii de vinovată când trec pe acolo. Cât îmi îngrămădesc valizele într-un cărucior și le împing spre mulțimea de oameni care așteaptă, îmi dau seama cât de tare mi-a lipsit Londra. ― Scuze. O femeie tânără mă împinge ușor, ca să treacă, după care se grăbește la prietenii care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la primirea familiei regale, autoritățile publice din orașul Constanța, profesori și elevi ai școlilor primare și secundare din Constanța, precum și un număr de locuitori din orașul Medgidia. Toți aceștia au ajuns la Cernavodă pe calea ferată. În aceste condiții, "se îngrămădiseră în Cernavodă peste 10 000 de persoane"2735. La sosirea în orașul Cernavodă, familia regală a fost întâmpinată de membrii consiliului județean Constanța, membrii corpului tehnic din județul Constanța, membrii corpului consular, magistrați, toți aceștia aflându-se "în pavilionul de lângă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții! {EminescuOpI 137} SCRISOAREA II De ce pana mea rămâne în cerneală, mă-întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]