2,801 matches
-
îi îmbrățișează tatălui schilod șoldurile care se balansează, pentru ca acesta să nu se arunce necugetat pe poartă și‑i pune piedică mamei, ca să rămână afară, acolo unde‑i este locul. Într‑o liniște absolută - pentru ca zgomotul străzii să nu le îngreuneze alegerea - cele două Pachhofen alunecă prin fața oglinzii încolo și‑ncoace. Se gătesc cu tot felul de artificii, ale căror detalii nu pot fi văzute de‑afară. Ți‑e rușine cu părinții tăi, mucos nerușinat, chirăie tatăl și vrea să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de-a treia doză am simțit o excitare sexuală atât de puternică, Încât nu o puteam asemăna cu nimic din ce simțisem timp de treizeci de ani. Gâtlejul mi se uscase ca o foaie de pergament și respirația mi se Îngreunase atât de tare Încât scoteam un șuierat cu fiecare inspirare și expirare a aerului. Am dat pe gât dintr-o Înghițitură cea de-a treia Corona și am simțit cum cei două sute de mililitri de bere erau absorbiți direct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
102 pe Wilhelmstrasse, părea destul de inofensiv pe dinafară. Elegant, chiar. La fiecare dintre capetele unui șir de coloane ionice se găsea câte o lojă cu două etaje și o arcadă care ducea spre curtea din spate. O perdea de copaci îngreuna vederea asupra a ceea ce se afla dincolo și numai prezența a două santinele îți indica faptul că acolo se afla o clădire oficială. Am intrat cu mașina pe poartă, pe lângă o peluză îngrijită, de mărimea unui teren de tenis, mărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tale..mă hrăneam din scrum, da nu știu ce-i.. nu pot stopa iubirea către tine, e un mister și tu esti, ești un Înger, că vreau doar să te văd să te simt aproape, dar nici n-aș vrea să te îngreunez, am facut asta..da,n-ai să ști iubirea.. `~ Iar, m-ai mângâiat zicând: "fi pe pace, sunt bine, n-am nimic" ,~da, eu nu sunt, am nevoie de tine pentru că Te iubesc fără drept de apel, fără drept de
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul roșu). Îmbunătățește tratamentul în închisori, ușurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor și preoților dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani și văduve. Modifică legislația privind căsătoria, îngreunează divorțul, pedepsește adulterul. Atribuie bisericii creștine casele imperiale de judecată („basilikos ikia”), care vor purta în continuare numele de „basilici”, nume păstrat în limba română sub termenul de „biserică”. Împăratul Constantin cel Mare a generalizat în anul 321 Duminica drept
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
urma - cel mare și bolnav - a început să moțăie, apoi a adormit. Neuitând desigur, să scoată câte un hapciu din când în când. Cel mic, era cu ochii pe el ca pe butelie, schimbându-i șervețelul din mâna ori de câte ori se îngreuna de substanțe organice lichide. Apoi a venit stewardesele cu cărucioarele încărcate: „Cofee, tea, soft drinks...?” Cofi, i-am zis, și un pahar cu apă plată! Apoi am sosit micul dejun. O chiflișoară lunguiață tăiată în două și garnisită cu câteva
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i mai era de folosință. I se părea că se îngreunase după cei câțiva kilometri parcurși la început cu voioșie, ca apoi cu pași din ce în ce mai înceți și mai greu de făcut la vârsta sa de om trecut de mult de tinerețe. Cărarea pe care mergea, când urca muntele, când cobora sinuos
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
aleșilor, ce-și votează pensii speciale nesimțite (pe criterii și performanțe numai de ei știute)? Grupuri de șparlamentari venali/penali au ajuns să aibă inițiative legislative, care aduc atingere Codului penal, doar din dorința de a-și apăra hoțiile și îngreuna derularea actului de justiție. Legile electorale, amendarea Constituției tătucului Iliescu, descentralizarea și reforma administrativă, care ar contribui la debirocratizare și destructurarea rețelelor de tip mafiot din județe, sunt temporizate cu bună știință. Peste jumătate din „nașii” consiliilor județene sunt săltați
TABLETA DE WEEKEND (115): UNDE-I ONOAREA? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362985_a_364314]
-
ochi de unu’ singur! N-am chef să umblu prin stufăriș după fundu’ tău! Bărbații se strecurară unul după altul prin ierburile înalte, cu undițele ridicate ca niște baionete în fața lor. Păreau două stafii pe fundalul de catran al nopții îngreunate de norii groși, apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de nădragi! -- În față sau în spate? Ai grijă la râmă! Chicotiră, strecurându
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
NU SUNT ÎN LUMEA MEA... Nu sunt în lumea mea aici și-acum. Te rog să vii, Iubite-n soarta mea! Știi? Viața mea e negrul nor de fum Ce-ngreunează Drumul către Stea. Îmi e de-ajuns s-aștept la țărm de mare Și nimeni să n-audă glasul meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
și ruină Și vreau Speranță!... Nu doar umilință M-am săturat de Lumea rea, meschină. Nu sunt în Lumea mea aici și-acum. Te rog să vii, Iubite-n Soarta mea! Știi? Viața mea e negrul nor de fum Și-ngreunează Drumul către Stea. 18.12.2009 ........................ RIDICĂ-TE ȘI MERGI!... „Ridică-te și mergi!”... Cuvintele Divine Îmi sună în ureche din ce în ce mai clar. „Ridică-te și mergi!” Chiar dacă răul vine Și-ți înconjoară trupul, umplându-l cu amar... „Ridică-te și
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
te-au îndoctrinat acolo așa nu poți gândi mai mult și nu vrei să te uiți puțin în jur la oameni la cum este adevărata viață ești un perfecționist care a căzut de pe piedestalul unde se cocoțase și acum plânge îngreunând și viața altora.” ,, Nu vorbi despre lucruri pe care nu le înțelegi iar mai mult de atât nu îți permit să vorbești despre trecutul meu cu atâta ușurință. Iar tu crezi că ce vezi la tot pasul în societate reprezintă
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
țipătul cândva empatic se zvârcolește solitar Din embrionul de ființă mi se arată doar reversul Iar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipătul cel dur, empatic ucide liniștea, tihnitul Prin rugăciuni și prin credință mențin constant tot universul Și suferința iminentă o simt anexă și tribut Prin lacrimi calde și umile îmi scriu istoria și versul Iar ziua tragică
O CLIPĂ DE REBUT de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362458_a_363787]
-
ȘI SUFLET - VERSURI, de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Nu sunt în lumea mea aici și-acum. Te rog să vii, Iubite-n soarta mea! Știi? Viața mea e negrul nor de fum Ce-ngreunează Drumul către Stea. Îmi e de-ajuns s-aștept la țărm de mare Și nimeni să n-audă glasul meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
plânge! Și mi-a ajuns să văd doar ... Citește mai mult NU SUNT ÎN LUMEA MEA...Nu sunt în lumea mea aici și-acum.Te rog să vii, Iubite-n soarta mea!Știi? Viața mea e negrul nor de fumCe-ngreunează Drumul către Stea.Îmi e de-ajuns s-aștept la țărm de mareși nimeni să n-audă glasul meuAm obosit să caut alinareMi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu!Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
traversare. Cu iuțeala fulgerului , trenul luă în stăpânire Podul, iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin tunelul oranj„... Tunelul morții... Nu mai aveam percepții vizuale, doar mentale... Și cenușiul care-mi pătrundea în propria
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
se presupune că își avea reședința în apropierea Severinului (posibil la Orșova sau Mehadia), unde existau castele - reședințe întărite), căci la acea vreme cetatea Severinului nu fusese încă construită 8. Omisiunile și neclaritățile pe această temă, existente în documentele vremii, îngreunează în continuare sarcina istoricilor doritori să reconstituie integral această perioadă, mai ales că în privința respectivei formațiuni militaro-administrative și a titlului de ban au existat numeroase discuții, multe contradicții(vezi lucrările citate la nota 41), pentru ca în ultimul timp să se
BANATUL DE SEVERIN ÎNAINTE DE POSADA de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368312_a_369641]
-
aparent fără sens, Dens Au apărut crăpături în perete. S-au ridicat învârtejit, împletite. Din modelul lor apăru dintr-o dată Conturul Maicii Domnului. Și-acum, în zorii zilei, Mâna mea Își ia zborul pentru o rugăciune. Dar în apropierea inimii Îngreunându-se, moare. De vreme ce icoana n-are chip. Nici ochi. Și, totuși, Atât de puternic plânge Prin ploile de toamnă... (3) Am avut noroc să trăiesc Până când am înțeles Melodiile jazz-ului. Prin paleta de sunete Să desenez un timp cu
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
SINGURĂTĂȚI.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului Cuvintele ce nu-și ating ale lor ecouri, Sensurile ce nu se răsfrâng în doruri, Inimi respinse de frica c-or să doară, Instigabile.. îngreunând să nu zboare.. Zorul de prea ‘încet’ a strânge mâini Zoriții grăbiți să stranguleze inimi, Nu de a împărtăși dorul între patimi, Ci de-al ‘împărți’ în minime pătrimi.. Când omul pe el singur se mai și minte, Iar dintr-
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
le tărca albul. Acum, căldura nefirească spulberase nădejdea într-o prezicere a binelui, cât ar fi fost să fie... Dar, în ajun de Crăciun, se reluase mersul drept al firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
culege roadele cele mai bogate ale vieții. Cu îngăduință infinită, cu dragoste ne condiționată, ne-au trasat o cărare pavoazată cu lucruri pozitive din care au încercat tot timpul să înlăture orce dificultate, orice stavilă ce ne-ar fi putut îngreuna deplasarea. Și asta fără ca măcar s-o pretindem. Cei ce astăzi sunteți tineri trebuie să știți că îmbătrânirea este singurul mijloc de a trăi mai mult. Trebuie să vă gândiți că în fiecare dintre voi cred că există dorința de
SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368050_a_369379]
-
Omul își îmbracă rămășițele în plumb, beton sau chimicale. Doar, doar să nu redevină lutul din care au fost făcute. Credeți că trupul lor va rezista până la judecata de apoi? Mai va! Dar ciclul natural de circulație a materiei este îngreunat. Incinerarea trupului practicată ca obicei la unele popoare este mult mai aproape de cerințele naturii. Este posibilă, chiar și practicată, refolosirea organelor omenești. Un gest de mare umanitate dacă, în viață fiind îți dai acceptul pentru această operare care nu te
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai mult. Trăgeam la rame și vedeam că nu avem spor, nu înaintam mai mult de o jumătate de metru la fiecare trăsătură. Valurile înspumate se spărgeau de prova ambarcațiunii, stropindu-ne cu apa rece și sărată. Nea Nicu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
dacă mă privea. La un moment dat a zâmbit. Mie îmi zâmbea, să înțeleg? Zâmbetul lui, puțin câte puțin, s-a mai lărgit. Mă privea fix, cu înțelepciune. Între ploapele lui tremurau calzi și înțelepți, niște ani mulți subțiri și îngreunați de tainele unor zile, care semănau leit cu lacrimile vibrânde în ochii-i azi extenuați. Zâmbea, privind cu lacrimi nerostite, venite din trecutul lui, întruchipare a tăcerii în care fermenta viitorul meu, rezervat de Viitor. 20-07-11 Referință Bibliografică: POEZIE / Stelian
POEZIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366857_a_368186]