2,408 matches
-
care Îl Învăluise. Părea ieșit din neant. Continuând să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru al privirii lui, după care Își Întoarse și el privirea În jos și se Îngrozi. Se afla pe buza unei prăpăstii. Nivelul naosului era despicat dintr-o parte În cealaltă. Un abis se căsca În mijlocul pardoselii, ca și când o greutate enormă s-ar fi precipitat de sus, sfărâmând dalele de piatră pentru a-și deschide calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante era stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare. Amețelile reîncepuseră și ele să se facă simțite. Avea nevoie de aer și de odihnă. Nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda tulburării pe care o iscase, Antilia era perfect În largul ei, așezată printre dânșii, ca și când băncuța unei cârciumi ar fi fost pentru ea jilțul din odaia unei femei. Poetul era Îngrozit la gândul că cineva ar fi putut să vadă și să povestească: un prior al Florenței abia ales, stând la masă cu o dansatoare, Într-un loc dubios. Între timp, după o clipă de nemișcare absolută, femeia Își mișcase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ani În urmă, pe vremea studiilor sale de alchimie, spre a fi admis În Arta spițerilor. O substanță care se aprinde și arde cu o scânteiere albă, dezvoltând o căldură cumplită, la fel ca gura iadului. Continuă să privească Îngrozit corabia: În doar câteva clipe, structura se mistuise și acum se scufunda, În timp ce mici flăcări de lumină țâșneau de pe resturile catargului și din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe cei care o chemau ca singura soluție pentru a pune capăt suferințelor? De câte ori nu și-a bătut joc de un sinucigaș care i se oferea pe tavă? Și de câte ori i-a târât cu forța pe cei pe care îi îngrozea ideea de a o urma? Necazul cu Moartea este că îi detestă în aceeași măsură și pe cei care o iubesc și pe cei care o urăsc. Necazul cu Moartea este că îl urmărește pe cel ce fuge de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și intră în mașină, dar imediat apăru din nou, ținând în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau nu? Ce dracu’ faci ? se îngrozi colegul său. Ai înnebunit? Lasă arma! Pe dracu’! răspunse înfuriat celălalt. Fără ea am rămâne de izbeliște în mijlocul deșertului. — Dar nu în felul ăsta! O să-i anunțăm prin radio și or să vină să ne caute. — Când? După șase ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
alții gândesc dar nu îndrăznesc să spună... — În privința asta ai dreptate. — Anumite meserii îi fac insensibili pe cei care le practică, adăugă francezul pe același ton impersonal. Din păcate, a trebuit să asist la multe autopsii și întotdeauna m-a îngrozit cu câtă naturalețe un medic legist fumează în timp ce scormonește în trupul unui băiat care cu câteva ore înainte cânta și râdea. Clătină de câteva ori din cap, cu o expresie de profundă oboseală. — Fac treaba asta de prea mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prispa stînei, În mireasma mătrăgunei cerată de lună, cînd mi-a mărturisit pentru prima dată ura lui Împotriva lui Kafka, Împotriva acelei mutilante mentalități de ghettou care Îi anulează omului accesul la cer, ucigîndu-i disponibilitatea imnică și eroismul. M-am Îngrozit. Am recunoscut În vorbele lui fervoarea acelor apostoli fanatici care ucid cu voluptate. CÎnd l-am auzit spunîndu-mi mai tîrziu că se sufocă În acest pahar și că are nevoie de spațiu, de lumea cea mare ca să-și desfășoare noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-o mâzgălești, dar aici nu mai calci. Nu mă deranjează că n-ai nici treizeci de ani și că ai dreptate, ci doar că eu mor de foame în muzeul meu. Fiindcă de fapt ai dreptate și asta mă îngrozește“. — Baár a avut încă un conflict celebru cu negustorul de vechituri - a continuat Engelhard - când a făcut rost de un caiet cu portative. L-a umplut pe jumătate în pripă, de pe o zi pe alta, apoi i l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca tine. Știi, statul nu e obligat să accepte pe oricine la școală. Știai asta? Dacă nu, vei afla în curând. Hai cu mine. Mi-a înșfăcat cărțile și prânzul și m-a târât după ea în camera goală. Eram îngrozit de felul în care mă privea. În cameră erau două sau trei scaune vechi și un birou. A închis ușa și m-a împins într-unul din scaune. — Am de gând să te raportez autorităților, mă auzi? Și-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dar mi-a luat mult până să ajung. I-am spus șoferului să oprească la capătul străzii. Voiam să iau o gură de aer înainte să intru. Credeam că Walter urma să facă o criză urâtă și numai gândul mă îngrozea. — De ce să facă o criză? Privirile noastre s-au întâlnit. — Era obsedat de mine, a spus, de parcă nu ar fi fost cel mai evident lucru. Era teribil de gelos și posesiv. Era tare dificil. Atunci de ce te-ai mai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Guthrie într-o pungă mare și am ieșit cu el sub braț. Am scris la dosar că fusese vândut și nimeni nu a observat nimic. Nu era în stand, era undeva într-un dulap. Timp de o lună am fost îngrozită, apoi pur și simplu am uitat. Shelley a făcut inventarul la începutul lui august și nu credeam că va mai fi unul decât peste un an, cum ai spus și tu. I l-am dat lui, iar el l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
război. Cineva din mine tocmai murise ca în război: cineva trebuia să moară. Gândurile m-au împins într-un somn profund. Dormeam fericită în sângele meu. La miezul nopții am fost trezită de un zgomot ciudat la ușă. M-am îngrozit, apoi m-a liniștit gândul că ar putea să fie câinele vecinului de la parter. Sângele meu, poate, îl mânase spre cămăruța mea. M-am ridicat pe două picioare, m-am dus până la ușă și am dat cu piciorul în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
DAR O FEMEIE N-AM GĂSIT ÎN TOATE ACESTEA! Cuvintele semănau cu o declarație de război. Și Judit a răspuns imediat: GELOZIA E CA ÎMPĂRĂȚIA MORȚII; JARUL EI ESTE CA JARUL FOCULUI! Când Charlie a venit în vizită, s-a îngrozit: nu-l mai recunoștea pe vechiul său prieten. Slăbise cincisprezece kilograme! - Ești cumva bolnav? l-a întrebat el pe Noah. - Judit are un amant, a gemut Noah înfrânt. Vor să-mi facă de petrecanie cât mai repede cu putință. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ateriza - aeroportul era înzăpezit și furtuna era în plină desfășurare. Eu și alți pasageri gânditori am înțeles imediat că alesesem o zi nepotrivită pentru a călători. Pilotul fusese nevoit să zboare în cercuri deasupra Zürich-ului până când pistele fuseseră curățate. Priveam îngrozită prin hubloul avionului imensitatea albă cu care avionul încerca să lupte, făcând spirale în aerul rece străbătut de mii de săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca în albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
al primăverii l-a trezit pe Sucki care a zburat deodată pe balcon, așezându-se pe balustrada de fier - sărea de la dreapta spre stânga și invers, cu o vivacitate nemaivăzută. Era poate un mic dans al libertății, care m-a îngrozit. Inima a început să-mi bată cu putere, am strigat, apoi am căzut în genunchi, am întins mâna dreaptă, rugându-l pe Sucki să se așeze pe ea: -Vino aici, nu te îndepărta de casa noastră, vino înapoi, iubitule! Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA DANS UNA NUOVA LINGUA PLANETARA Il
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum de-am putut să vă greșesc atât de rău? Cum de m-am trufit atât și v-am nesocotit sufletele în așa măsură fără să pier în clipele următoare? Cum am putut fi atât de străin de mine însumi? Îngrozit de ceea ce am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă că se întâmplă așa ceva, oamenii erau de-a dreptul îngroziți de cele întâmplate. 31 Nu mai vreau să aud nimic! țipă isteric Vlad Mihailovici. Sunt sătul până în gât de justificări. Se plimba nervos prin birou, ocolindu-l pe Boris care rămăsese tăcut în picioare. Acesta tocmai îi explicase că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi-au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu cîtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gîndul că indivizi fără chip ar putea să-ți răsfoiască scrisorile“, Îmi zicea el. Scrisorile erau legate cu o panglică pe care o aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într-o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că femeile nu-s bune la matematică. Ele sînt bune la... Îmi permiteți să văd fișa? — Cum să nu. Chiar vă rog. Mi-a Întins fișa și am examinat-o. Numerele se Înțelegeau perfect. Căsuța poștală era 2321. M-am Îngrozit cînd m-am gîndit ce contabilitate se făcea În biroul ăla. — Ați avut mult de-a face cu domnul Fortuny? am Întrebat. — Așa și-așa. Mi-aduc aminte cum, atunci cînd am aflat că franțuzoaica Îl părăsise, l-am invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
schimburile, comerțul, turismul sau circulația. Ei vor ataca teritoriile - reale sau virtuale - ale imperiului cu viruși - reali sau virtuali -, transformând primele victime în arme nomade, și vor semăna moartea în jurul lor. Vor căuta să dezarticuleze sistemele de supraveghere, îi vor îngrozi pe sedentari, astfel încât aceștia să nu se mai deplaseze, să nu mai întreprindă nimic, să nu mai creeze, să nu se mai distreze și să se închidă în buncărele lor. Vor utiliza toate armele întreprinderilor moderne, cu avangărzi, grupuri locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
zise el în cele din urmă. Nu putea să mă sufere, și asta m-a amuzat. — Aha, înțeleg! Deodată izbucni furios: — Dracu’ s-o ia! O doream. Dar imediat își recăpătă cumpătul și mă privi zâmbitor: — La început s-a îngrozit. — I-ai spus? Nu era nevoie. Știa. N-am spus nici o vorbă. Era speriată. În cele din urmă am avut-o. Nu știu exact ce anume din felul cum mi-a spus acest lucru a avut darul extraordinar de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei pe pământurile luminate de harul lui Dumnezeu. Fecioara străbătea În continuare mulțimea cu privirea ei Înghețată. Albastrul pupilelor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]