1,838 matches
-
în mișcare rapidă a chipului din ușiță. Mă uitam la Dumnezeu și încercam să aflu cine este bărbatul din ușiță și ce caută acolo. Deodată am știut cine este și am spus: „Este necuratul!”. Apoi, imediat am deschis ochii. Eram îngrozită, nu numai emoționată. Îmi răsuna în urechi râsul acela batjocoritor. Tremuram toată și abia îmi puteam stăpâni inima. Ce am văzut în dreptul ușiței a fost înspăimântător. Figura și râsul lui, de asemenea mișcarea limbii ascuțite mă urmăreau și nu puteam
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-a binelea, Leana care venea de-afară i-a spus cu lacrimi în ochi și a vrut să-l ia în brațe, dar el i-a întors spatele
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
mă lovi vântule cu spicul de ploaie al acestei toamne lasă-mi fântânile cu izvoarele limpezi să calc pe cumpenele lor s-aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga mea ne ducem parcă până la marginea lumii se uită arborii îngroziți la noi și ne întreabă încotro am luat-o o mie de ani au trecut și trupurile noastre stau pitite prin steiuri se fac râuri și curg spre marea timpului s-au dus diminețile noastre s-au dus amurgurile copilăriei
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
cum ai crezut. Altfel cum de-ai fi ajuns Atât de-aproape de Mine Dacă totul ți-ar fi fost Numai cald și numai bine? SFÂRȘITUL LUMII Strigă Lumea: - E sfârșitul! Răspunde Pământul: - Vă aște-e-e-e-pt... Și glasul macabru râde de larmă. Îngroziți, oamenii se calcă în picioare. Din Cer pică pedeapsa cu tunet ce sfarmă. Nici unul nu-i rău. Smerenia imploră. În cor de căință, cerșesc tremurând Cu ochii în sus... o singură oră! Se amestecă țări, desfăcându-se hotare. Nu mai
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
să țină un fel de conferințe social-politice cu caracter moral. La scurt timp naziștii au aflat, au venit l-au arestat și l-au închis în unul din acele teribile lagăre de exterminare. Trăind acolo zi de zi, a rămas îngrozit de ceea ce oamenii puteau să le facă altor semeni de-ai lor, nu-i venea să creadă că ființa umană poate decade în așa hal. Era un obicei în lagăr dacă cineva evada atunci rudele mai apropiate, prietenii, erau executați
LUMEA SUFERINZILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348413_a_349742]
-
este încă întocmit... Mă doare capul, noaptea a devenit un coșmar. De atunci l-am visat pe Mircea de câteva ori ținând în mâini sticla cu parathion pe care mi-o întindea să beau și eu. M-am trezit țipând îngrozită. Și eu care credeam că am scăpat. Cum spunea el că un principiu căruia nu i se poate opune nimeni lucrează pentru restabilirea adevărului? De unde știe el toate lucrurile astea? Și câte zile u trecut de când ne-am văzut, aruncându
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
milițienilor. Lascu era șeful de post, și el îi aducea în cătușe pe amărâți, păziți îndeaproape și de un câine mare cât un vițel, câine - lup, bine instruit căruia îi spunea Laica , amândoi atâta de fioroși încât fugeau de ei îngrozite și vrăbiile... Eii, îi mai știi pe ăia de-alde Pletea ?...au murit pe rând, de tineri...se trezi și Sonia vorbind, mâncau carne în fiecare zi, dumineca, lunea, mereu... post, nepost ,dacă nu aveau ei în curte vreo vită
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
faci ceva? Încercăm? - zise amuzându-se și se apropie. Sau crezi că ți-am păzit castelul degeaba!? - Nu te-am pus eu..., reuși să articuleze bărbatul. - Acum îmi vreau răsplataaa! - și pe gură scoaseră capetele câțiva șerpi. Pătru se retrase îngrozit, dar tovarășul său de drum interveni salvator. - Gata, lasă-l! Nu-l mai speria! - Dacă mă rogi tu, drăguțul meu, îl iert de data asta! - Pătrule, îți prezint amanta mea! Ai văzut vreodată o drăcoaică? - Nu, îngăimă Valdescu buimăcit. - Nici
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Dacă-mi face vânt peste zid?” Instantaneu întoarse capul și rămase blocat. Se afla într-o cameră goală înconjurată de un perete rotund de piatră, iar de tavan sta agățată o maimuță care rânjea, gata să se năpustească peste el. Îngrozit, se dădu un pas în spate și se lovi cu capul de perete. Pe dată vedenia dispăru. Rămase ca o stană de piatră nepricepând ce se întâmplase cu el. „Oare diavolul mi-a influențat mintea și am luat-o razna
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
împiedică și căzu la picioarele unui bătrân cu părul alb, care-i întinse mâna zâmbind, întrebând-o: - Ce-ai pățit fata mea? De ce ești atât de neliniștită? - Moșule, fetița..., femeia, unde...? dori ea să știe, dar, uitându-se în jur îngrozită, țipă: Unde sunt? Au dispărut...! - Hei, draga mea! Ia tu florile acestea și mergi liniștită! îi vorbi bătrânul și îi întinse un buchet de flori care-i umplură brațele, o atinse liniștitor pe frunte și dispăru... Emanuela alunecă, ușor-ușor, într-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii... ************* Excitat și nervos la culme, directorul trânti receptorul telefonului în furcă. - Ce
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
în sus și în jos, gesticulând nervos și aruncând priviri precaute către ferestrele vilei cufundate în somn. Intenția lui de a nu fi auzit era ... III. COPILĂRIE MUTILATĂ, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017. Îngrozit și tremurând amarnic, cu inima bătând să-i spargă pieptul, Iliuță spera ca bestiile apocaliptice care îl urmăriseră înfuriate și înfometate, ca și el dealtfel să nu descopere gaura prin care trupul său firav se strecurase în acel precar adăpost
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
lemn, murdară, sărăcăcioasă și foarte friguroasă. Amintirea lui îi dădea mereu senzația aceea ciudată și supărătoare de înțepături în ochi, care făcea să-i curgă lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a ... Citește mai mult Îngrozit și tremurând amarnic, cu inima bătând să-i spargă pieptul, Iliuță spera ca bestiile apocaliptice care îl urmăriseră înfuriate și înfometate, ca și el dealtfel să nu descopere gaura prin care trupul său firav se strecurase în acel precar adăpost
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se potopeau din cer foc șipucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeauprelung și munții, se așezau mai bine Prin faliile mari sau mici, despicate de genune. *** 13 Deodată glas de Tunet din ceruri a tunat Iar marea îngrozită îndată s-a astâmpărat Ordine! a poruncit, limită a pus Stăpânul lor Peste tot ce clădise cu dragoste, cu dor. 14 Apele dulci și-au descoperit în fine calea Ocolind munți și dealuri, urmându-le valea Alteori tainic, pe sub pământ
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
mă prăbușeam în hazna... Încercam să mă prind, înnebunită de frică, de alte scânduri, iar ele se rupeau... se rupeau pe rând, una câte una și eu nu mai aveam scăpare! În final, când s-au rupt toate și țipam îngrozită în timp ce cădeam spre mizeria de jos, m-am trezit, plină de sudori de spaimă, că muream înecată acolo! Voi acum dați-mi drumul, că vreau să-i bag ciorapii ășta împuțiți în gură și teneșul! Se străduia să scape, însă
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au tăbărât pe el cu sutele. Ace veninoase plonjau asupra lui din toate direcțiile. Bietul Ursache, îngrozit și aproape paralizat de durere, se chinuia să scape de sub ploaia săgeților otrăvitoare, însă roiul de albine nu își înceta atacul. Alergând disperat unde văzu cu ochii, ajunse cu greu la un râu. Abia când intră în apa răcoroasă, albinele
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
ar putea ivi vreun pericol. Nu reuși să ajungă bine la miere, că apărură, ca un nor negru, stăpânele acesteia. Acum, ține-te necaz! Au tăbărât pe el cu sutele. Ace veninoase plonjau asupra lui din toate direcțiile. Bietul Ursache, îngrozit și aproape paralizat de durere, se chinuia să scape de sub ploaia săgeților otrăvitoare, însă roiul de albine nu își înceta atacul. Alergând disperat unde văzu cu ochii, ajunse cu greu la un râu. Abia când intră în apa răcoroasă, albinele
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
Totul este compromis! Zise un câine convins. -Vai de mine, vai de noi, S-aducem iarna-napoi! Anu-ntreg fără zăpadă, De nu fulgi, ce va să cadă? Fără sănii și ghețuș, Adăugă strigând Lăbuș Și în cor zece căței, Îngroziți, oftau și ei. -Sau... prea bine am putea, Să uităm de-ndat` de ea; Căci vedeți, eu m-am născut, Într-o iarnă, la-nceput Și-aș fi mereu tinerel, Spuse vesel un purcel. Referință Bibliografică: S-a furat iarna / Teodora
S-A FURAT IARNA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375973_a_377302]
-
unii pe alții pe holurile înguste speriați, disperați și îngroziți de un scenariu inacceptabil pentru ei și dornici să acuze, să găsească vinovați, încurcând peste măsură toate acțiunile medicale, care și așa erau îngreunate de spațiul îngust de manevră. Urmăream îngroziți, medici și asistente, bătăile inimii aceleia tinere, care creșteau, creșteau peste o sută... peste două sute ... în câteva minute au depășit trei sute cinzeci pe minut ... intrase deja în fibrilație. Era intubată și în fibrilație. În câteva minute urma stopul cardiac. - Cardiologia
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! - Văleuuu, ăsta-i diavolul! - exclamară în cor îngroziți. - Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune! - Ceee!? - exclamară din nou. - Mă hrănesc cu sângele vostru! - îi șicană distrându-se pe seama lor. - Aoleu! - mai apucară să strige și se înghesuiră înspăimântați într-un ungher al camerei
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
la sfârșit de vacanță, ce frecții-mi făceai cu frunte de țuică la păgânele astea de oase?! -Cum nu?! Ai nădejde în mine! Și fericit de promisiune întăresc bătăile. Nucile cad mai des, apoi din ce în ce mai puține... Și-n urmă, aud îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
de o lună și nu e bine nici pentru copil, nici pentru familie, să fiți transferați de colo- colo! Din păcate, astea sunt regulile spitalicești! - Dar cum va supraviețui fără aparatele care o țin în viață? aproape că urlă mama îngrozită. Codruț o prinse de după umeri, încercând s-o liniștească. - Doamnă, aparatele o vor însoți oriunde veți decide s-o transferați! Cum să o lipsim de ele? Fiți liniștită! o asigură binevoitoare asistenta. Ceva mai calmă, Paula decise în acel moment
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
vestea sarcinii cu resemnare și calm, ce putea fi mai rău, la cât de rău era?), simți mâna fiicei ei mișcându-se: - Mama, ce caut eu aici? Unde sunt? Ce se întâmplă? Dablia avea ochii ieșiți din orbite, o privire îngrozită și încercă să fugă.Surorile și doctorul tocmai intrau la vizită, au prins-o bine și i-au făcut un calmant ușor.După ce s-a liniștit a început să-și amintească, s-a uitat cu silă la burta ei și
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
te saturi! Să ai pe lumea cealaltă sex cât cuprinde, nenorocitule ordinar... Simți brațele puternice ale polițistului cum îi cuprind mâinile și atingerea cătușelor o trezi din beția răzbunării.Începu să hohotească cu spume la gură.Se prăvăli sub privirile îngrozite ale părinților ei...erau acolo, sau numai amintirea lor? Dar, Daria unde era? - Daria, Daria, te iubește mama! Apoi, o explozie de lumini îi inundă creierul și întunericul de după o aruncă într-un haos din care nu mai ieși niciodată
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
Ioana, nu știu undi s-o fi dus..., o vinit pi la ora zăci jumati, mi-o pus fata-n brațî, o plecat șî bunî plecat-o fost..., mai mult nu știu. - Cum..., zece jumătate? țipă ea, privindu-și ceasul, îngrozită. Este 12.15! Tu stai de aproape două ore cu fetița la soare, în căldura asta de afară? Doamne, Dumnezeule! Și cât de gros este îmbrăcată! constată Emanuela în timp ce luă fetița din brațele lui Costel. Vai de mine! Fata este
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]