853 matches
-
ca o rugăminte și ca o poruncă. N-are importanță că eu sunt surd”. Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicându-i: «Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine». Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câinii nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău? Dacă da, mă gândesc serios să-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi cer scuze, dar habar n-aveam că e interzis accesul cu câinii. Fără îndoială, o altă decizie obtuză a distinsului nostru consiliu local. Vino, Ben, e timpul ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la noi? — Îl iau eu de-aici, îl anunță pe Ben, pe un ton mai tăios decâr ar fi vrut, dornică să plece cât mai repede. O să-și revină. Ben, fără îndoială la fel de grăbit s-o șteargă ca și ea, înhăță lesa javrei și o porni pe role. Abia când ajunsese la jumătatea străzii, Fran își dădu seama că nu-i mulțumise. — Unde a plecat Ben? întrebă Ralph, deodată tulburat. Unde e prietenul meu, Ben? — O să mai vină cât de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în nici un caz somnul. Și, după toate grijile legate de tatăl ei și de lansarea ziarului, simțea nevoia să-și facă de cap. În regulă, hai. Își strânse lucrurile. Privirile li se opriră în același moment pe ecografie. Fran o înhăță înainte - spera sincer să fi fost înainte - ca Jack să apuce să vadă numele scris cu litere albe în colțul de jos. — Ți-am zis, ciripi Fran agitată, că prietena mea Henrietta e iarăși gravidă? Singura problemă e că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o notă neliniștitoare de probabilitate. De îndată ce se urcă din nou pe bicicleta lui Sean își spuse că avea să afle în curând adevărul. Se întoarse cu bicicleta la redacția Citizen și i-o lăsă lui Sean, care rămase interzis, apoi înhăță cheile de la mașină și porni spre casa lui Jack. Ben o văzuse probabil venind pentru că o aștepta în fața casei, stând de strajă în fața ușii de parcă ar fi vrut s-o împiedice să intre, ca un polițist dintr-un serial TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
au oprit o clipă și i-au privit dar, la fel ca și studenții dinainte, nimeni n-a ridicat nici măcar un deget să-i ajute. — Gas, Tomoe, acum! țipă Takamori, izbindu-se cu toată forța în idiotul cu jucăria. A înhățat-o pe Tomoe de mână și au rupt-o la fugă. Și-au croit drum prin mulțime. Tomoe a simțit că leșină și nu și-a mai amintit ce s-a întâmplat, dar când și-a revenit complet, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
uriaș. — N-ai auzit? Am zis să cobori! Endō începu să-l lovească brutal cu piciorul în coapsă. — Nu vrei să ieși? În clipa aceea portiera s-a deschis larg și Gaston s-a sprijinit de ea. Endō l-a înhățat când era gata-gata să cadă. — Vrei să te omor și pe tine? Gaston arăta de parcă era gata-gata să plângă. Cu fața în mâini, s-a lăsat în jos, între mașină și trotuar. — Eu... Nu aveți nevoie de mine... Omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu le găsesc client până deseară. Vă telefonez când se termină a doua rundă. — Mă tem că n-o să le convină. Vedeți dumneavoastră, străinele astea își dau atâtea aere și fac atâtea nazuri... Dacă n-au încheiat contract dinainte... Kanai înhăță momeala. — A, deci așa stau lucrurile. Ei bine, atunci cred că mai bine mi le prezentați acum. Dar nu știu nici o limbă străină. S-a ridicat de la masă. Endō a luat repede nota de plată și a chemat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
OK, adică. Dacă nu, nu-i nimic. — Ah, nu, nu, Încerc eu să zîmbesc, dar mă simt prost, umilită. E În regulă. Slavă Domnului că reacția mea nu a fost mai evidentă. Slavă Domnului că nu am dat să-mi Înhaț haina sau ceva de genul ăsta. — Știu că lucrurile merg mai repede decît mi-ar plăcea, dar Tom ar putea veni să stea cu mine În weekend? Să zicem de vineri seara pînă duminică seara? Ar fi bine așa? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă trezesc cu inima-n gât: văd o haită de câini sfârtecând leșul mamei mele, după care pleacă, făcându-și nevoile. Dar nu fecale, ci bucăți din corpul ei, care pe urmă se-adună la loc; și din nou îl înhață, înfruptându-se și dându-l afară neîncetat în locurile cele mai spurcate. Ochii i se înroșiseră și i se umpluseră de lacrimi. Și-a acoperit chipul cu vălul, scuturat de suspine. I-am promis lui Rotari să nu dezvălui nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am înhățat morcovii și am fugit spre casă. Am constatat că, în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea, am reușit să trăiesc cea mai aventuroasă peripeție a vieții mele! Berci Sara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O armă redutabilă, care n-ar fi trebuit să părăsească orașul Brest și care Îi va aduce cu siguranță o mustrare serioasă, dar mai puțin dureroasă decît privirea Încărcată de reproșuri pe care maică-sa o ațintea asupra ei. Marie Înhăță pistolul și-l puse iute Într-un sertar pe care-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși pe picior greșit. Se apropie de Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune de secundă, Marie văzu bîrnele cedînd și vaporul de cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu pe junele Paul, Încremenit, și se rostogoli Împreună cu el În vreme ce coca vasului se zdrobea Într-un vîrtej de zgomot, praf și sfărîmături. O anchetă efectuată de jandarmi avea să conchidă mai tîrziu că fusese un accident. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grav, trebuia cu adevărat să se ducă acolo. Îi dădu drumul, se Întoarse cu spatele, prost dispus, și se vîrÎ sub cearceafuri, mormăind că va rămîne să doarmă de unul singur pînă tîrziu. Marie se ridică dintr-un salt, Își Înhăță hainele și se duse glonț la baie. Îmbrăcîndu-se În grabă, se Întrebă dacă trebuia să-l trezească pe Fersen ca s-o Însoțească la jandarmerie. Da. Nu putea proceda altfel. Dar nu va scăpa prilejul de a-i aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agitîndu-și cuburile de gheață din paharul cu scotch. - Preferi să tragi la măsea de una singură, ca fratele dumitale, sau Îți pot ține companie? - Ce e cu fratele meu? articulă ea cu greu. Lucas Îi aduse la cunoștință că Loïc Înhățase o sticlă și apoi se cărăbănise. - E un tip mai degrabă depresiv, nu-i așa? Fersen Își amintea de descrierea făcută de Morineau. Loïc se cufundase grav În depresie după moartea soției lui. Marie Își vîrÎ nasul În pahar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii de pe birou și o ajunse din urmă cînd cobora scara. - Doar nu crezi că familia Kersaint s-ar coborî pînă la... - Șacalii ăștia sînt În stare de orice, dragul meu, Îl Întrerupse ea, chiar și de cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Loïc provin de la un articol de presă, preciză ea. Laboratorul a făcut o cercetare pornind de la caracterele tipografice folosite: corespund cu cele pe care le folosea La Télégramme de Brest Înainte de anii ‘70. O văzu Îndreptîndu-se spre dulap și Înhățînd niște haine pe care i le aruncă. - Avem Întîlnire la ziar. - Avem? - În mod evident nu te poți descurca fără mine, decretă ea. Și apoi, ai lenevit destul În pat. Se Îndreptă spre ușă. - La drum! Ai să-mi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd geanta de voiaj pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se stropși ea cu ferocitate. Pierre-Marie holbă niște ochi furibunzi. Așadar știa! Desigur că știa, și-i trecu prin minte gîndul că ea fusese cea care trimisese scrisoarea anonimă la castel. - Dacă Îți Închipui că am să te las să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ei știu că banca tocmai a plătit cincizeci de milioane, dar că cererea de împrumut a băncii nu a fost înregistrată. Asta înseamnă că există un împrumut negarantat de cincizeci de milioane, undeva în aer, care abia așteaptă să fie înhățat de oricine înregistrează un alt împrumut... Nu mai pot să stau jos. Mă plimb de colo-colo fără stare, mușcând înfierbântată din creion, cu creierul încins ca un circuit electric. E foarte logic. E foarte logic. Și toate datele susțin perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și unde naiba ai dispărut ? În fine, se oprește din scris. Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? Doar nu ești chelneriță pe bune ! — Nu. Nu-mi pot reprima un surâs. Nu sunt. Am o slujbă. — Știam eu că o să te înhațe imediat cineva. Dă din cap cu satisfacție. Cine te-a angajat ? — Ei... nu-i cunoști, spun după o pauză. — Dar lucrezi tot în domeniul ăsta, nu ? Își pune bine BlackBerry-ul. Faci același lucru, nu ? Îmi vine instantaneu în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă cînd și cînd de sunetul băuturii de afine prelingîndu-se pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]