908 matches
-
nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu pentru amândoi. Nu spera într-o împăcare. Aveam scopuri declarat adverse. Eu să-mi suprim viața, tu să mi-o menții. Am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul III DUPĂ ALTE CÂTEVA VIZITE ȘI ACHIZIționări de obiecte stranii, Bătrânul începu să-și golească încăperea de mobile și lucruri stupide de uz casnic. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe toată lumea, Adamul berc dădu iarăși iama În curtea vecinei Anastasia, Înjumătățindu-i În decurs de o zi puii de la cele două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întâmpinau bătrânii, copiii și femeile. Aproape toți bărbații plecaseră din sat. Unii se ascunseseră-n pădure. Alții Își căutară adăpost la rudele de la oraș. Spuneau că fără semnătura lor pământul nu va avea cum să fie confiscat de stat.. Nicanor Înhămă caii la sanie și plecă din sat În toiul nopții. Înainte de-a ieși pe poartă, trecu pe la fântână scuipându-și propria imagine răsfrântă În adâncuri. Îi era necaz, pesemne, că trebuia să părăsească satul ca un laș. Dar Fevronia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obrazul în sprâncenele-i stufoase și-n barba-i zbârlită. Câțiva soldați, cei mai slăbiți de drum, despovărați de greutăți, pășeau în urma chilnei de dinapoi, domol, cu capetele plecate, prin roirea pulberei deșteptate. La ambulanța noastră, pe lângă caii regimentului, erau înhămați și doi căiuți care se zbăteau în ștreanguri și trăgeau cu încordare, îndemnați din când în când de glasul stăpânului lor, un român nalt și uscat, negricios la obraz. Într-o vreme, pe când omul se lăsase mai în urma trăsurii, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește cum se cuvine, după puterile lui. Mulge vaca, înhamă calul, taie lemne, aduce apă; toate le face cu grabă și-i place să duduie subt el pământul. Nana Floarea se tânguie că ar fi mâncând prea mult. Lasă-l să mânce, râde Culi, ca să prindă putere. La vară, are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu topoare care păstrau forma evului de piatră: lungi și înguste. În tabăra aceasta a vremurilor de demult se produse oarecare mișcare. Câțiva cucoși cocoțați în crengi dădură semnale, cu viers înalt. O căruță înhămată cu cai bălțați porni sunând din obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Victoria otomanului va schimba cursul destinului. Poate că acesta era miracolul pe care-l așteptam. În anul acela am făcut cele din urmă retușuri la Descrierea Africii. Apoi, fără să mă odihnesc nici măcar o singură zi, am decis să mă înham la cronica vieții mele și a faptelor pe lângă care mi-a fost dat să trec. Văzându-mă că lucrez cu asemenea frenezie, Maddalena a luat-o ca pe un semn rău. — E ca și cum ne-ar fi drămuit timpul, zicea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A. Acesta ridica neputincios din umeri. „Dacă ar fi Încăput măcar o zi pe mâna mea, i-aș fi venit de hac...” Auzindu-l, vecina A Își spuse: „Ia să vedem...”. Și Într-o bună zi, când omul dârz tocmai Înhăma caii ca să meargă la târg, aceasta Îi ieși la poartă gătită În haine de sărbătoare, toată numai zâmbet, rugându-l s-o repeadă și pe ea până-n oraș, unde ar fi avut, cică, de rezolvat niscaiva treburi pe la judecătorie. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fost sluga hanului, nu stăpânul... În ziua aceea, gândurile nu-l ascultau deloc. Umblau pe unde umblau, dar se întorceau în același loc: lotrul și Irinuța. „Trebuie să merg întâi după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la sanie și a plecat, fără să-i spună hangiței unde merge. Până seara târziu, când hangiul s-a întors, Irinuța s-a zbătut ca peștele pe uscat... Dibuise faptul că hangiul a mirosit cam cum stau lucrurile... „Trebuie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
da’ nu-l pot duce așaaa... în spate. Doar cu sania, că-i departe... „Și nu s-a cunoaște urma saniei?” „Numai să nu se oprească ninsoarea care o început de aseară. Încolo... Știu eu pe unde să merg”... „Atunci înhamă caii la sanie, că acuși se face ziuă”... Băiatul a ieșit repede și nu după multă vreme s-a întors. „Hai să-l ducem la sanie, mamă Irinuță”. După ce au reușit să-l așeze, l-au învelit cu un țol
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încurcă. Mijeau zorile deja când în poarta cazărmii s-a oprit un tun tras de o pereche de boi mânați de un căprar care mergea ca și cum ar fi venit de la arat din țarină. Santinela a făcut ochii mari. Văzuse el înhămați la tun tot felul de cai: suri, roibi și mai știu eu ce culori, dar o pereche de plăvani trăgând un tun nici că și-a închipuit vreodată. Îndată a fluierat prelung - a alarmă - după sergentul de serviciu. Acesta s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
puneți să mă împăunez cu meritele mele. De fapt, nu a fost decât o hotărâre de moment, pentru a ieși din necaz. Ce mi-am zis atunci? „Fie ce-o fi. Chiar și doi măgari de-ar fi să-i înham la tun, dar de ieșit de aici trebuie să ies!” Așa s-a făcut de am legat tânjala boilor de tun și cu cei doi plăvani am ajuns la cazarmă... ― Nu e împăunare, sergent. E o relatare a gândirii tale
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te descânte în fel și chip. Ce mai deal-vale? Știe și toaca-n cer! Da’ degeaba. I-am spus eu o dată: „Măi băiete! Înham-o și tu mai des, n-o lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fel și chip. Ce mai deal-vale? Știe și toaca-n cer! Da’ degeaba. I-am spus eu o dată: „Măi băiete! Înham-o și tu mai des, n-o lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune hamul pe ea de o trec toate sudorile! Pe urmă doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a întâmplat ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el o credea. <Săraca, o muncit toată ziua cât eu am fost plecat la moară. Las-o să doarmă, că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă, de rămânea lată după aceea? O înhăma! Da’ de fapt cum și-a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am fost plecat la moară. Las-o să doarmă, că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă, de rămânea lată după aceea? O înhăma! Da’ de fapt cum și-a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de pe masă. Pe Aizic îl ascultau fără prea mult interes. Dumitru îl fura mereu cu coada ochiului pe Todiriță, gândind: „Măi vere, după cum văd eu, muierea ceea a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prima abordare a lui Felix Gordean. Se duse direct la sala de ședințe a brigăzii. Mickey Cohen era satirizat pe pereți, unde se vedeau desene cu el îndesând bancnote în buzunarele șerifului Biscailuz, pocnind cu biciul o haită de câini înhămați la o sanie și îmbrăcați în uniformele LASD, înțepând în fund cetățeni inocenți cu un șiș care-i ieșea din kippa. Danny ignoră o serie de priviri chiorâșe, găsi încăperea cu dosarele celor arestați și le alese pe cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fel de mândrie, dar mă puseseră pe gânduri. Cum să te măsori cu elevii tuturor liceelor din Romînia?! Și aleși dintre cei mai buni la Romînă?! Într-adevăr că era o încercare la care parcă îmi era teamă să mă înham. Când i-am spus tatii că n-aș vrea să mă prezint la concurs, ca nu cumva să mă fac de râs, s-a supărat și m-a luat peste picior, spunîndu-mi că sânt un elev de nimic, care nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce-ți colcăie prin minte și, dacă Erina Îți face hatârul de a accepta, veniți la mine, iar eu Împreună cu logofătul Litovoi ne vom gândi cu ce ți-o fi greșit o femeie atât de frumoasă de vrei să-o Înhami la viața ta aspră și plină de primejdii. Și, dacă vom crede de cuviință, poate Îți vom da și binecuvântarea... - Dacă... ? - Dacă. Iar acum mai lasă-mă cu ninsorile și cu Îndoielile tale și pregătește Apărătorii de drum. - Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dunării vor avea loc lupte la care, cu doar câteva ceasuri mai devreme, nimeni nu se aștepta. Ridică privirile spre cerdac și abia atunci Îl văzu pe tatăl ei, care părea a aștepta un răspuns. - Tată... Trezește slujitorii... să-l Înhame pe Murguleț. - Erina! E toiul nopții! Ninge! Ești singură! - Nu-i nimic... Drumurile sunt mai păzite ca niciodată. Poate că ajung din urmă corpul de oaste al hotnogului Nechifor. - Dacă ești așa de hotărâtă, vin cu tine. Singură la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai multe decât oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se sting, deci plecarea e aproape. Tot mirosul le spunea că undeva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? 8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor. 9. Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea. 10. Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare! 11. Îți vom face deci lănțișoare de aur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]