1,308 matches
-
ianuarie 2017. Mărturisire N-am aripi zborul să-ți adun sub ele, Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești: Iubire, spirit liber, flori și stele Și tot o dată carte cu povești! N-am brațele destul de lungi s-ajungă, Să-nlănțuie pe poante dansul tău, O roată ce învârte sentimente, încă, În crezul sfânt lăsat de Dumnezeu. Nici pasul nu mi-e, știi tu, prea ușor Privesc la tine și mă-mpotmolesc, Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
și mă-mpotmolesc, Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor, Și după tine-ncerc să-l potrivesc. Și mă hrănesc cu visul de iubire Născut din zborul genelor pe-obraz, Mă-mbată cu ambrozie-o privire Ce mă înlănțuie cu doruri și necaz. Abdic de bună voie, ne-ntrebat, Unui surâs ivit pe colțul gurii, Nebunul ce se-aruncă dezbrăcat De minte, acolo unde-adastă nurii! Mă vor ucide poate aruncând Cu pietre de smarald dumnezeiesc, ... Citește mai mult MărturisireN-am
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
dumnezeiesc, ... Citește mai mult MărturisireN-am aripi zborul să-ți adun sub ele,Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești:Iubire, spirit liber, flori și steleși tot o dată carte cu povești! N-am brațele destul de lungi s-ajungă,Să-nlănțuie pe poante dansul tău,O roată ce învârte sentimente, încă,În crezul sfânt lăsat de Dumnezeu.Nici pasul nu mi-e, știi tu, prea ușorPrivesc la tine și mă-mpotmolesc,Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor,Și
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
la tine și mă-mpotmolesc,Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor,Și după tine-ncerc să-l potrivesc.Și mă hrănesc cu visul de iubireNăscut din zborul genelor pe-obraz,Mă-mbată cu ambrozie-o privireCe mă înlănțuie cu doruri și necaz.Abdic de bună voie, ne-ntrebat,Unui surâs ivit pe colțul gurii,Nebunul ce se-aruncă dezbrăcatDe minte, acolo unde-adastă nurii! Mă vor ucide poate aruncândCu pietre de smarald dumnezeiesc,... XVII. INELUL, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
floarea spre lumină? Hrăniți cu har, sub semn divin, Ca trandafir într-o grădină Vrei să-mpărțim o rădăcină, Să-mi fii tu lujer drept și spin? Sub ploaie, ger ori zi senină Tu să mă aperi de suspin Ca-nlănțuiți într-o tulpină Cu tine una să devin. Vrei să-mpărțim o rădăcină? de Gabriela Mimi Boroianu 03.04.2016 ... Citește mai mult Vrei? Vrei să-mpărțim o rădăcină,Să-mi fii tu lujer drept și spinUnind într-unul dor
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
-ți port eu floarea spre lumină? Hrăniți cu har, sub semn divin,Ca trandafir într-o grădinăVrei să-mpărțim o rădăcină,Să-mi fii tu lujer drept și spin? Sub ploaie, ger ori zi seninăTu să mă aperi de suspinCa-nlănțuiți într-o tulpinăCu tine una să devin.Vrei să-mpărțim o rădăcină?de Gabriela Mimi Boroianu 03.04.2016... Abonare la articolele scrise de gabriela mimi boroianu
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
de mult aș vrea Să te cuprind în gândul meu Să-ți simt a inimii bătaie S-alungi cu ea păreri de rău... Aș vrea de mână să te prind Să rătăcim prin amintiri Acolo să căutăm izvorul Misterioaselor iubiri... Înlănțuiți de-același dor, Trecând de-a timpului hotare Să ne-avântăm spre lumi de vis Să ne-ancorăm de-albastra zare... Să fim doar noi...și-n seri târzii Plutind pe-o lacrimă de stea Să poposim la porți de
POEMELE IUBIRII 8 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374740_a_376069]
-
în versificație își pierd relevanța, este adepta unui edificiu bine făcut, construit după dorința tumultului ei interior. Poemul "răzbate" este scrierea de căpătâi a volumului. Cuvântul se naște ca Har Divin, curs prin mâna Annei Marie. Ea este aleasă să înlănțuie cuvinte într-o formă cât mai plăcută, atunci când sunt eliberate de traume sufletești infernale. „...privesc durerea ca pe o păpușă infinit maternă cumva în ea se ascunde într-un timp fără granițe paternitatea cuvintelor rămase nerostite ca săbiile în plin
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc de curcubeu culorile le-amestec. Și din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte, Si-asez în cartea vieții aducerile-aminte. Azi clipe am brodat cu gândurile voastre, Și-apoi le-am așezat să fie lumină la ferestre. Va dăruiesc șirag de mulțumiri și șoapte, Un zâmbet către voi, pe colț de stea, în
VA MULTUMESC... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375752_a_377081]
-
cu fiecare ticăit, minut, secundă (Un ceas oprit), în nopțile de iarnă, pe celălalt rugându-l să vină cu fiecare gând, rugăminte pe care o poartă ani de-a rândul, ajungând ea însăși în iarna vieții (Îți scriu cu dor), înlănțuită de „lianele unui trup / fără suflet”. Ca în elegiile bacoviene, poeta își strigă cu deznădejde dorul de iubire în pofida toamnei din sine și din afară visând, sperând ca cel iubit să-i devină părtaș sentimentelor sale. Conștientă însă de puterea
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
Luna Iulie). Totul amintește de vara lui Lucian Blaga. Trecerea în starea de meditație o produce lumina intensă a lunii august : ``Vis de aur în cascadă``( Rondelul lunii august). Cadrul estival este brodat de petale care ``saltă vioi``în jurul sufletelor înlănțuite de dor : (Încă o vară) . Cu multă artă, echilibrează compoziția : Toamna e repusă în drepturi printr-un decor adecvat cu melancolia care o cuprinde. Descoperim vânt rece, picuri de ploaie, sunete turtite, frunze plânse, ``beteală încâlcită în palmele serii`` .( Sunete
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
acoperișul palatului. Toți fugeau ca disperații cât mai departe de mânia împăratului. Norocel luă de mână pe prințesă și pe Mărțișor și vru să fugă cu ei, dar slujitorii împăratului aruncară spre ei jeturi de flăcări și toți trei fură înlănțuiți cu cercuri de foc. Căzură leșinați în nesimțire sub strânsoarea acestor cercuri. În câteva clipe toată grădina era un câmp pârjolit peste care uraganul purta trunchiuri de copaci, ghirlande de flori, pulbere de petale și dale sparte de gresie și
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n întuneric. Prin ochii copilului se revedea pe El, redevenea - .................................... fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, sacră lumină, Infinit! Referință Bibliografică: Prin ochii copilului, fulg în
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362151_a_363480]
-
Eu încă mai visez. Regretele pe care le am, nu sunt născute din cenușă unor vise, ci din sucombarea unor speranțe. Toți avem regrete, nu? Dacă mergi mai departe, ele se transformă în simple amintiri. Dacă rămâi pe loc, te înlănțuiesc că pe Prometeu de stâncă și îți ciugol ficații! Dacă te întorci înapoi, riști să rămâi captiv în propriul lor iad. Deci, mergem înainte! Veni, vidi, vinci era blazonul învingătorului antic. Nu sunt un învingător, poate că sunt un looser
DANIEL DOBRICĂ de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362206_a_363535]
-
prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare, ale ochilor ei... Ea respiră ușor, sacadat, iar trupul îi vibrează ca o coardă atunci când ne trezim înlănțuiți, eu cu brațele în jurul mijlocului ei, ea ținându-mă de după gât. Gurile noastre se apropie, ne strivim unul pe celălalt într-un sărut... Un sărut lung-prelung, greu de spus dacă venea de la Dumnezeu ori de la rivalul Său...” Inima studentului însă
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
ce mi se opune în mod clar, așa cum eu mă opun ei. Ca elemente din afară, lucrurile iau forma unei conexiuni inteligibile și a unui sistem de raporturi în care însăși unicitatea mea este o verigă, o unicitate ce se înlănțuie cu ele, aceasta este sfera intelectului. În vis, dimpotrivă, lipsește această separație [38 td]. Aici omul nu distinge propria sa personalitate, ce există prin sine, de ceea ce îi este exterior: toate legăturile cu exteriorul, această percepție a lumii exterioare dispare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a învăța-o de la Vasile Pârvan. El își va petrece nopțile de insomnie adulmecând Dunărea și mirosul lutului. Cina la care participă cei doi este la început plăcută, apoi devine misterioasă, pentru ca în final să fie dezastruoasă. Forța care îi înlănțuie pe toți vine dintr-un portret al domnișoarei Christina, fosta stăpână a latifundiilor, omorâtă de țărani. Spiritul ei plutește peste tot, dovedind agresiune asupra celor vii. Fantoma se va opri asupra lui Egor, de care se îndrăgostește și caută să
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
țara noastră. Partida liberală voiește a face pe deplin educațiunea politică a țării... Din contra, organele opozițiunii de toate nuanțele înfățișează dezgustătoarea priveliște a unei nemaipomenite lipse de urbanitate, a unei lupte îndîrjite, în care espresiunile cele mai triviale se înlănțuiesc unele cu altele etc. Va să zică: lecții de stil și de urbanitate! Să fim urbani, dar cu cine? Cu aceiași oameni cari azi, fiind la putere, ne dau lecții, pe când ieri, în opoziție, insultau tot și toate, începînd de la capul statului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vreo dulce mincinoasă mîrșăvie consumată pe ecran. Pironiți locului, aveau toți aerul unor fantoșe înghețate cu zîmbetul pe buze. Stop-cadru din Ensor. Mîna carismatică a pictorului, ridicată spre plafonul sălii. Unică. Nu mai văzusem așa ceva. Cîți din cei ce ieșiseră, înlănțuindu-și mijlocul, în înserarea plină de pace, și uitaseră deja gestul personajului cervantesc... Da, pictorul vorbise! Boușcă devenise spaima juriilor. Mici conclavuri călduțe artiști și culturnici în schimburi reciproce de jovialități terminate cu zaiafeturi discrete juriile trebuiau să împace talentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un punct precis, are grijă să nu nege niciodată două lucruri deodată. Ea nu se încrede nicicum în coerența a două negațiii. Filosofia negației nu s-ar ralia deci opiniei, de fapt naive, a lui Novalis: "Așa cum toate cunoștințele se înlănțuie, tot așa se înlănțuie toate ne-cunoștințele. Cine poate crea o știință, trebuie să poată crea și o ne-știință. Cine poate face un lucru de înțeles, trebuie să-l poată face și de neînțeles. Maestrul trebuie să poată produce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
grijă să nu nege niciodată două lucruri deodată. Ea nu se încrede nicicum în coerența a două negațiii. Filosofia negației nu s-ar ralia deci opiniei, de fapt naive, a lui Novalis: "Așa cum toate cunoștințele se înlănțuie, tot așa se înlănțuie toate ne-cunoștințele. Cine poate crea o știință, trebuie să poată crea și o ne-știință. Cine poate face un lucru de înțeles, trebuie să-l poată face și de neînțeles. Maestrul trebuie să poată produce și știință și ignoranță
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
milă față de propria să creație, Los-Timpul-Imaginația-Geniul Poetic se dezbina (moment în care se naște Enitharmon-Spațiul, ca emanația feminină a lui Los), devenind astfel sclavul acestei creații. Din cuplul Los-Enitharmon (Timp-Spațiu) acum se naște Orc, energia revoluției, spiritul revoltei, care este înlănțuit de o stîncă de către Los, eveniment în urma căruia Orc devine o figură prometeica, iar Los o figură jupiteriană (Jupiter Optimus Maximus, echivalentul lui Zeus; este însă simultan un "Cronos"/"Saturn", ca timp fizic-psihic). În același timp, Urizen își formează "Pînză
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los bătea 185 Nicovalele lui Urthona, verigă cu verigă lanțurile suferinței, Pe vînturi împletindu-se și răsucindu-se în jur în afunzimea-ntunecoasă, Au biciuit ale lui Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urthona-ntunecatul: El plînse și se dezbinắ și-ntunecosul cap și-l așeza 55 Pe Stîncă Veșniciei jos pe bezne-ale străfundului, De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uciși. Astfel e Demonul și astfel grozăvia-i pe-adîncul cel de jos. Însă la Golgonooza-ntorși, Los și Enitharmon Simțiră toată suferință pe care-o simt Părinții, unul spre altul plîns-au 145 Și se căi Los că pe munte pe Orc înlănțuise. Și biruiră lacrimile lui Enitharmon; iubirea părinteasca se întoarse, Deși-nspăimîntătoare groaza-i de acel lanț de iad. În grabă În temeiul nopții se înălțară spre grijă lor cea mult iubita. Prin beznă lui Entuthon Benithon călătoriră nouă zile. 150 Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]