1,512 matches
-
în diferite forme, imposibilitatea de a fi falsificat (aurul fals sau în aliaje este ușor de recunoscut). Fie564 ca este cântărită, numărată sau bătută, moneda din aur este de acum de domeniul istoriei. Cu toate acestea, istoria umană este o înlănțuire de evenimente care au în prim plan dorința de prosperitate și bogăție. Dacă vom face o analiză a deținerilor de aur de către băncile centrale, cu ușurință vom observa o corelație pe care toată lumea o putea intui. Statele dezvoltate ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de creștinii din Egipt pînă în secolul al XIII-lea, ea rămîne încă limba lor liturgică; de asemenea, cartea egipteană conține mai ales texte religioase. De o frumusețe aspră și savuroasă, decorarea sa evocă vechile fonduri pictografice egiptene. Grafismul și înlănțuirile o fac să semene în mod curios cu miniatura irlandeză. Legătura coptă, în piele incizată și modelată, este cea mai veche cunoscută; ea a influențat legătura arabă și pe cea occidentală. Creștinismul a pătruns și în Etiopia, a cărei literatură
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
uneori, garnitură bondoacă,/ Iute și verde-murdară printre grămezile de cartofi/ Putrezind pe câmpuri, pe lângă peroanele/ Pline de cioburi și de capace de bere,/ Budila-Express, ruginind nevăzut/ Precum tinerețea, la încheieturi.” Aventura eului liric se configurează ca o expediție cinegetică de înlănțuire a realului. E drept că Strada Castelului 104 (1984) dezvoltă o anume figurație medievală, trubadurescă, galantă, iar poetul se abandonează adesea în voia unor convenții facile, însă recuzita lirică e mereu subminată prin ironie, prin telescoparea actualității sau prin destrămarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
la impunerea francezei ca limbă universală (pentru că fraza se articulează în mod natural în funcție de ordinea logică a gândirii), cât și la constituirea unui dispozitiv poetic bazat pe dimensiunea orizontală a discursului. Frazarea, aranjarea elementelor verbale în propoziție, ritmul și logica înlănțuirii cuvintelor sunt captate în dispozitivul operei ca determinare esențială a unei literarități obținute fără contribuția unei științe a poeziei. Tot ce se spune se transformă în literatură în virtutea modului natural-valoros în care se articulează axa succesivităților. Oricine face fraze, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
gramatică va trebui să conțină, cea mai veche dintre limbi fiind pur și simplu un dicționar al naturii"35. Însă această disociere trebuie bine înțeleasă. Herder nu se referă la formele gramaticale care se regăsesc în orice limbă; ci la înlănțuirea lor, la integrarea lor sintactică, la desfășurarea lor în vederea unei avansări frastice. Opoziția e aceea dintre sedimentarea verticală de forme și idei și raționalizarea lor orizontală. De aceea va vorbi adesea de "radical" ca unitate a unei limbi imperfecte, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
foarte, respectiv, poate și cam ridică întrebări asupra modului lor de folosire: sunt sau nu utilizate în mod consecvent în legătură cu indicatori ai magnitudinii unei experiențe ori cu expresii ale neajutorării sau incapacității de a face față unei situații anume? • Modificarea înlănțuirii cauzale și cronologice a evenimentelor prin întoarceri în timp, digresiuni, salturi în timp sau tăceri ar putea indica încercări de a evita discutarea unei experiențe dificile. • Repetarea anumitor părți ale discursului (silabe, cuvinte, fraze, idei) ar putea atesta că subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
fi exprimat prin imagini analogice (Mielul, Mirele) ; el poate fi exprimat, de asemenea, prin perechi de termeni contradictorii sau opuși, ca în expresia lui Vaughan deep but dazzling darkness (adânc, dar orbitor întuneric). Spiritului neoclasic îi plac distincțiile clare și înlănțuirea logică a ideilor : treceri metonimice de la gen la specie, sau de la particular la specie. Spiritul baroc însă invocă un univers format din multe lumi, dar din lumi care sânt toate legate între ele într-un mod imprevizibil. Din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ei, neființa există și coincide cu vidul. În această ordine de idei, necesitatea se identifică cu destinul, el însuși reductibil la forțele care constituie materia. Acest dispozitiv fizic rămâne neschimbat de-a lungul secolelor: particule indivizibile, mișcarea lor în vid, înlănțuirea lor văzută drept cauză și, în același timp, condiție a realului - descoperirile cele mai recente ale fizicii nucleare nu invalidează intuițiile acestor filosofi... Dar ce-i cu numitele simulacre? Ele sunt compuse din pelicule imperceptibile care emană din obiecte și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
banale și triviale. Concentrarea asupra interiorității permite accederea la adevăruri admirabile interzise muritorilor de rând. Și apoi, pentru a percepe încheierea unei vieți de fecioară nasul este de ajuns, pentru că atomii solicită atât simțul olfactiv, cât și vederea - formele și înlănțuirile decid. Se mai spune și că (iar anecdota contează pentru stabilirea filiațiilor filosofice, mai precis între materialismul atomist și sofistica ateniană) Democrit a remarcat, într-un port la Mediterana, inteligența, aura ori sagacitatea unui hamal deosebit de înzestrat. L-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
constituie și reconstituie forma din care s-au desprins, suntem liberi, bineînțeles, să ținem o disertație despre cartea de identitate a unui atom, cea a agregărilor sale cu alte particule indivizibile, iar unii se pricep să gloseze asupra itinerarului acestor înlănțuiri de atomi până când ajung la ochi, la nas, la gură, la urechi, la pori și dincolo de toate acestea, astfel încât ele să contribuie la crearea de imagini, de senzații, de emoții, de pasiuni, de percepții și deci de înțelegere și de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
motricitate, de sensibilitate și de gândire. Operațiile de mișcare, percepție și reflecție țin deci de acești atomi specifici, pe când atomii specific somatici au altă formă și configurație. Așadar, psihologia ține de fizică, iar aceasta are ultimul cuvânt în toate. În înlănțuire, structura pare asemănătoare unei table pentru jocul de dame: un atom psihic funcționează întotdeauna împreună cu un altul de natură somatică. Cei doi acționează și interacționează. Alternanța de trup și suflet în materie face așadar imposibilă o localizare a sufletului: el
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să producă niște cauzalități raționaliste și imanente pentru ca neliniștile și temerile să dispară. A-i îndepărta pe zei, mâniile lor, condamnarea de către ei la chinurile infernului și la alte pedepse presupune un efort în direcția laicizării gândirii: a vedea în înlănțuirile de cauze și efecte imanente rațiunea a ceea ce se întâmplă permite evitarea multor neplăceri. A nu te mai teme de trăsnete, de tunet, de furtuni, de fulgere, de cutremure de pământ, de valurile seismice, de erupțiile vulcanice, de trecerea cometelor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului în producerea sensului. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său, ca interpret. În speță
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
târziu. Prodicos se exprimă simplu și clar, în alb și negru, el reduce complexitatea și diversitatea la două unități opuse identificabile în mod precis, suprimă detaliul, finețea și subtilitatea în favoarea artileriei grele: nu concepte, idei, demonstrații ample sau profunde, nu înlănțuiri metodice, logice, nu deducții, ci o opoziție între două teze ușor de configurat. Viața de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul unei teze sau al celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Scopul mărturisit? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni... 5 Izbăvirea prin tratamentul atomic. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. Întrucât orice realitate rezultă din înlănțuirea unor atomi între care există unele raporturi de viteză în vid, totul se reduce la acest adevăr simplu și evident. În afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple, nu și contradictorii, care țin toate de ipoteze reductibile la niște înlănțuiri logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui curcubeu, a naturii unui fulger, a cauzelor trăsnetului, a originii ploilor, a formării norilor, asupra comportării unei stele căzătoare, a construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Astfel, ligneux („lemnoși”) și ignés („aprinși”) au niște litere în comun și prezintă o anumită omofonie, deși au semnificații total independente. La fel e și cu atomii: prea puțin numeroși pentru a constitui un alfabet, ei permit - grație multiplicității de înlănțuiri, întâlniri, mișcări, ordini, dispuneri, figuri - producerea diversității lumii, de la piatră la soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare - nu de către zei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe. A cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs - dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză, niște fluxuri, circulații libere. Într-un trup, agitația dezordonată a particulelor generează suferință. De îndată ce tulburarea încetează
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
actele sale ci și de cele ale Celuilalt. IV. Pentru o etică a responsabilității Responsabilitatea morală, condiție a umanității noastre Dar, „Oare - se Întreabă Lévinas- subiectivitatea nu va fi primit, prin convocarea de a compărea dincolo - de - ființă, și dincolo de Înlănțuirea rezonabilă a propriilor semnificații, o nouă identititate? (s.n.Ă” Si oare, această nouă identitate nu este chiar esența umanității noastre? Responsabilitatea - principiu fondator al unei noi etici Responsabilitatea nu este numai o virtute. Pentru Hans Jonas, așa cum constatăm din titlul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a solidarității. Ele nu numai că întăresc comunicarea cu autoritățile, dar reîntăresc solidaritatea și amplifică opoziția față de cadre. Sînt organizate în locuri simbolice: în fața sediului administrativ, sub geamul directorului. E vorba de o capturare simbolică a unui spațiu. Au loc înlănțuiri de constelații simbolice de mare încărcătură: sloganurile sînt atent alese, ținuta e semnificativă etc. Riturile contestatare sînt frecvent interpretate ca o formă de perpetuare a armoniei sistemului. Ele reprezintă supapele de siguranță care îngăduie manifestarea opoziției, dar fără consecințe nefaste
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cu un conținut particular; tehnica evantaiului - la care ordinea de adresare a întrebărilor începe de la problemele particulare spre cele generale; tehnici mixate - în care are loc o combinare a tehnicii pâlniei (îngustare), urmată de tehnica evantaiului (generalizare) sau invers; tehnica înlănțuirii logice constă în stabilirea unor întrebări-cheie care, odată puse, vor fi completate prin întrebări suplimentare, spontane, enunțate în funcție de obiectivele propuse și calitatea răspunsului. Interviul este în același timp și o formă de creație sub forma unui proces bidirecțional. Formularea întrebărilor
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
Scriu ca un apucat și umplu pagină după pagină fără să mă opresc.” (p.30) Inspirația vine peste el învăluindu-l, oferindu-i dicteuri impecabile. Creativitatea nu este posibilă dacă nu este chemată, etapa insight-ului este o firească descărcare a înlănțuirii dintre problematizare și incubație. Acest firesc însă, îndelung așteptat, nu este perceput așijderea, ci ca o binecuvântare coborâtă din cer. Misterul creativității scapă chiar și unei conștiințe analitice de scriitor. Starea materială deplorabilă nu se așează în calea scrisului ca
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aproape că moare, într-o natură mirifică de munte, în China, alături de o fiică a sa. - Orient și Occident. Modernitatea occidentală înseamnă și autonomizarea omului occidental în raport cu credințele lui. Lumea modernă se desprinde de lumea tradițională, omul se desprinde din înlănțuirea naturală a familiei și începe a-i nega funcționalitatea, cutumele, principiile. Devine liber să trăiască fără Dumnezeu. Nevoia de sacru la care renunță omul modern occidental n-o mai conștientizează, se împlinește cumva ascuns, prin surogate. Erosul, progresul tehnic, cariera
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]