617 matches
-
blînde ca s-o mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite se rostogoliră pe cușeta cabinei, picioarele li se Împletiră. Un ușor tangaj le accentuă plăcerea cînd deveniră o singură ființă. * * * Hotelul L’Iroise, cu douăzeci de camere, dintre care și un apartament, cu restaurant panoramic deschis spre o lungă plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
niște cuvinte pe care nu le-am spus decît o singură dată În viața mea. Nu credeam că voi mai fi În stare să le spun vreodată. Și continuă cu glas răgușit: - Te iubesc. - Strînge-mă tare, răspunse ea Încet. Rămaseră Înlănțuiți pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de țigară. Se auzi atunci o bătaie la ușă. Nu avu cînd să răspundă că ușa se și deschise, iar Marie apăru În prag, desculță, purtînd doar un tricou alb. - Mi-e mult prea dor de tine... Se pomeniră deodată Înlănțuiți. Senzația că sînt lipiți unul de celălalt era atît de intensă că trupurile lor deciseră pentru ei. Gesturile li se Împleteau, se Înnodau dincolo de voință, se lăsară duși de valuri de plăcere, conștienți doar de emoțiile pe care le trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se împuținează pe zi ce trece, precum soțul transformat în greiere al lui Eos. Mărunțirea lui se manifesta în ritm cu creșterea dragostei dintre noi. La ultimele noastre întâlniri, nu mai avea putere să ne iubim, stăteam doar pe pietre înlănțuiți și soarele dogorea deasupra noastră și râul ne pleznea din când în când gleznele din plictiseală, lipsit fiind de lucrăturile erotice ale Aspidei, cu care fusese obișnuit. A murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe de ce o apariție atât de bizară pe nisipul plajei nu le atrage atenția, mai ales că figurinele nu sunt fixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu rațiunea, cu onoarea și crucea. Da, trebuia să mă convertesc la religia stăpânilor mei, da, da, eram sclavul lor, dar dacă și eu sunt la fel de rău ca și ei, atunci nu le mai sunt sclav, chiar dacă mi-s picioarele înlănțuite și gura mută. Căldura asta mă face să-mi pierd mințile, deșertul țipă jur-împrejur sub lumina neîndurătoare, iar de el, de celălalt, de dumnezeul milei, căruia e deajuns să-i rostesc numele pentru a mă cutremura de scârbă, mă lepăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acolo unde o coloană de păsări negre a țâșnit spre cerul neschimbat. Și eu râd, râd cu hohote, uite-l cum se zvârcolește în veșmântul acela pe care-l urăsc, ridică puțin capul, mă vede, pe mine, pe stăpânul lui înlănțuit și atotputernic, de ce îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd ziua când cele ce trebuiau împlinite s-au făptuit și pretutindeni în deșert, la multe ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trece dincolo de mare, întunecând lumina Europei cu vălurile lor negre, loviți-mă în pântece, așa, loviți-mă în ochi, or să înece întreg continentul în sare, nu va rămâne nici fir de iarbă, tinerețea va pieri, mulțimi tăcute, cu picioarele înlănțuite, se vor târî alături de mine prin desenul lumii, sub soarele crud al adevăratei credințe, și nu voi mai fi singur! Vai mie, cum mă chinuie, cât de tare mă chinuie. Furia lor e balsam pentru mine, și pe această șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ședință din ziua precedentă, îi ținuse piept lui Vivian fără să clipească, ba chiar reușise s-o facă să se răzgândească în legătură cu ceva. Mi-a plăcut imediat stilul ei direct și franc. — Nu e mulțumită de coperta pentru Bătută și Înlănțuită, a spus Dawn. Te-a sunat? Încerca să dea de tine. Nu era deloc mulțumită. Karen a oftat din rărunchi. — Da, da, știu. Lucrez la ea. Când ai nevoie de copertă pentru catalog? — Joia trecută, i-a răspuns Dawn, consultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Îndoială, În caracterul pur fizic al oricărei comunități de copaci, În măsura În care ei ascund ceea ce există la un moment dat dincolo de Împrejurimile imediat vizibile. Și astfel, copacii seamănă cu un șir de camere și coridoare, o casă cu uși și despărțituri Înlănțuite și totuși separate; sau cu pagini și capitole, ca o ficțiune. La fel ca În ficțiune, există În această privință comunități bune sau rele de copaci - unele care Încearcă să-l ademenească pe vizitator să Întoarcă pagina, să cerceteze mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
încăperii, cu scaune de bambus și o masă plină de sticle cu băutură, toată zona fiind încercuită de un perete de neon, care clipea intermitent, răspândind o lumină când roșie, când galbenă, când portocalie. M-am îndreptat într-acolo. Cuplurile înlănțuite se separară doar cât să mă lase să mă strecor printre ele. Lesbiana din spatele barului îmi turnă o cinzeacă de whisky și mi-o puse în față. — Ești de la Controlul Băuturilor Alcoolice? mă întrebă ea. Avea ochi sfredelitori, deschiși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
voinici. Și știa tot atât de bine că dacă cei mai mari decât el ar apuca să-l găsească vinovat, nici zeii nu l-ar mai putea dezvinovăți. - Puteam eu să bănuiesc că este prea puțin un soldat înarmat la opt robi înlănțuiți și două muieri? murmură sutașul mai mult pentru sine, crezând că nu e auzit de celălalt. Dar și fața îl trădă. Simțind la rândul său că nu e singurul care se teme, slujbașul regesc răscoli frica sutașului: - Și dacă ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Jorj”, pe la „Cazanul de țuică” (numai pentru a constata ordinea și liniștea!) unde l-a cinstit un „chiabur” și pe la Primărie, unde conu’ Arghire, primarul i-a oferit -după un bine stabilit obicei lunar o tărie de Ardeal, cu mărgeluțe Înlănțuite, primind felicitările acestuia, „bine afumat”, cum ar fi zis bunică-sa după mamă, intră la Notar, deși pe ușă scria : Secretar Sfat Popular. Notarul, domn’ Popovici, cu care era În relații amicale, respectându-se reciproc, deseori până la nivelul „amândoi din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-ar fi minunat de cerul albastru: „Ea nu are nevoie de nimeni“. Omar ar fi vrut să se spună asta și despre el, însă se simțea atașat de ființe, de locuri și de detalii, ca un condamnat cu picioarele înlănțuite. — Ce te face să fii ușor și să zbori pe deasupra a tot ce se-ntâmplă? își întrebase prietenul. Godun doar se mulțumi să ridice din umeri. El, Omar Ben-Masoud, era prins. Începuse să plouă și, mai mult și mai mult
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câteva obiecte extraordinare. Mahmud n-a văzut-o, dar a auzit despre porțiunea de basorelief desprinsă din palatul antic al Nimrodului. Era destul de șocantă, se gândea Mahmud, înfățișa sclavi în lanțuri. Vizualiză acea imagine dusă pe furiș în Vest de înlănțuitul popor irakian: era ca un S.O.S. Ruta era, ca și acum, Iordanul și intermediarul era, atunci ca și acum, familia Naasri. Traficul de obiecte valoroase pe acest traseu nu fusese niciodată la fel de intens ca în acest moment; bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
copilărie arată ca un găinaț de pasăre, dar după năpârlire capătă niște apendice Încolăcite hymenopteroide și niște caracteristici baroce, permițându-i extraordinarei individe să joace două roluri simultan (ca actorul din spectacolele orientale care joacă rolul unei perechi de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită și acela de furnică mare care pare s-o sfâșie. Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă și culoare, el umblă și Își mișcă antenele ca o viespe, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mână acel mănunchi de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul și În cele din urmă dispare printre firavele umbre aruncate pe poteca cu pietriș, de bolțile Înlănțuite ale gardului scund, cu volute, care o mărgineau. Capitolul 8 1 Voi prezenta câteva plăci fotografice, dar mai Întâi să indic locul și momentul acțiunii. Fratele meu și cu mine ne-am născut la St. Petersburg, capitala Rusiei imperiale, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai vorbi mai târziu) era un număr intitulat „Gala fetelor“ și, suferind cam același șoc fizic, cutremurător și umilitor, pe care l-am avut când am Încasat bușitura aceea pe ring, am recunoscut domnișoarele mele americance În ghirlanda de „fete“ Înlănțuite unele de celelalte, cu voci ascuțite și lipsite de rușine, unduindu-se toate de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga, ridicând simultan zece picioare identice lansate din zece corole de volane. Am reperat fața Louisei mele - și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite, cuprinși de o groază liliputană, ne Întindeam gâturile ca să privim cum se ridică În calea noastră alte perspective uriașe - cei zece atlanți gri-lucios ai porticului unui palat, un vas uriaș de porfir lângă poarta de fier a unei grădini sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care tocmai a alunecat furtunul), Încât diversele situări geografice - Berlin, Praga, Franzensbad, Paris, Riviera, din nou Paris, Cap d’Antibes și așa mai departe - Își pierd autonomia, Își mobilizează laolaltă generalii pietrificați și frunzele căzute, Își cimentează prietenia aleilor lor Înlănțuite și se unesc Într-o confederație de lumini și umbre, prin care copii grațioși cu genunchii goi alunecă pe patine cu rotile zornăitoare. Ici și colo, un petic cunoscut de fundal istoric contribuie la identificarea locului - și suplinește alte legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii ei doi supraviețuitori se preschimbaseră În sclavi Înlănțuiți ce bîntuiau pe insulă cu interdicția absolută de a se apropia la mai puțin de trei sute de metri de norvegian sau chilian. Oberlus știu să se arate foarte strict În această privință. Îi strînse pe cei patru laolaltă, le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi fost aceea de a pune mîna pe maceta oferită și de a se năpusti asupra monstrului fără a-i mai da vreme să pună mîna pe arme. Nu avea decît două pistoale, iar ei erau patru. Chiar așa, Înlănțuiți cum erau, dacă s-ar fi aruncat toți deodată asupra lui, ar fi reușit să-l pună la pămînt, anihilîndu-l odată pentru totdeauna, chiar cu riscul, În cel mai rău caz, ca jumătate dintre ei să piară În temerara Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai multă vreme În urmă, să facă dragoste cu vărul Roberto. Însă acum da, singură În peșteră, recunoștea timbrul acelui glas, care nu era, cum crezuse ea mereu, vocea care o Împingea spre libertate, ci aceea din pricina căreia se trezise Înlănțuită astfel, În inima celei mai pustii insule și În puterea celei mai respingătoare creaturi care existase vreodată. Sau poate era vorba despre o pedeapsă? Poate că cerului nu-i ajunsese cît se pedepsise ea singură pentru a fi disprețuit șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi simțit fericită decît lîngă cineva care ar domina-o, scoțînd la lumină, fără ascunzișuri, acele aberante degradări pe care luptase atît de mult să le ascundă de ea Însăși și de restul lumii. Captivitatea ei, așa goală și Înlănțuită cum era, supusă unei lepădături de om În mijlocul unei peșteri de pe o insulă pierdută, era, fără Îndoială, limita cea mai de jos a degradării, Însă, odată atins acest punct, se simțea În stare să găsească Într-o zi o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]