618 matches
-
făcut după datină toate pomenirile la Biserica din Deal, socotindu-l mort. Întreaga noapte a bătut drumul din Călimani, unde poposise la o stână, mânat de acel dor de a ajunge acolo la casa lui În vârful Prelucii. Un aer Înmiresmat, când Încă nu Începuse zăpușeala verii, Îi răcorea obrajii acoperiți de o barbă În dezordine. Iarba Începe să se ridice și În curând iar o voi doborî cu coasa În brazde Încă Înainte de răsăritul soarelui de după dealurile Împădurite ale Giurgeului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lemn arse tăciune. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 14 Doamna Vauquer: (65) [...] toate se potrivesc de minune cu această sală, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereți, unde s-a cuibărit specula și al cărei aer dospit și înmiresmat e respirat de doamna Vauquer fără nici o scîrbă. Chipu-i rece ca întîia brumă de toamnă, ochii-i împresurați de zbîrcituri, cu expresia lor care trece de la surîsul profesional al dansatoarei la posaca încruntare a cămătarului, pe scurt, întreaga ei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Unirea” din Focșani. Promovat inspector de specialitate pe criterii profesionale. Astăzi nu mai știm nimic de urmași. 35. Georgel POPA M-am născut într-o zi frumoasă de primăvară binecuvântată de Dumnezeu cu cântec dulce de păsărele și cu aerul înmiresmat de florile salcâmilor în ziua de 18 Mai 1945 din părinții Ioan și Vasilica, în Satul Răcușana, Comuna Giurgioana. În perioada 1952-1956 am absolvit ciclul primar, învățător Hristache Popa; 1956-1959 am absolvit ciclul gimnazial, director Constantin Petronie; 1960-1964 am absolvit
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
După-amiază, domnul spuse că este obosit de boala prin care trecuse și ceru să se retragă în cortul său împreună cu doamna și cu cei trei fii. Norii se spulberaseră și soarele ardea, ridicând din ierburi și din bălți un abur înmiresmat. Kuciuk Selin nu putea să se odihnească. Căută din ochi, de la înălțimea calului pe care încălecase, să vadă care este cortul în care ar putea fi Toma Cantacuzino, întrebă chiar un dorobanț din gardă unde îl poate găsi. Acesta îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lucru să știi că, orice s-ar întậmpla, și după moarte, o femeie continuă să trăiască! O simțeam pretutindeni, în mirosul proaspăt al lenjeriei fine imprimate cu rosu, simbol al dargostei veșnice, în căldura emanată de lemnul muntelui, în aerul înmiresmat și proaspăt... Voise ,probabil ,să lase totul pregătit pentru ca dragul ei, iubitul ei Yon, să fie fericit! “ Yoane, Yoane, toată lumea doarme , Numai eu nu pot să dorm, de dragul lui Yon !” Îmi zgậriau creierii versurile acelui cậntec; nu mă interesa nici
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
întărești, poți înjgheba o luntre ușoară de râu. Dar mai cu seamă din cozile de vacă, la care tu te uiți cu dispreț, se fac cărți. - Cărți?! Și Iahuben amuți cu gura deschisă. Aerul răcoros al nopții era jilav și înmiresmat. Îl respirau amândoi cu plăcere. Se apropiaseră de tabără. Câțiva soldați stăteau în jurul unui foc. Unul cânta. Ceilalți murmurau după cântăreț. Cântecul era trist: le era dor de Atlantida. - Ce fel de cărți? întrebă Iahuben. Cărți pe care le scriu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
umplîndu-i-se de mireasma țării lui. A coborât laolaltă cu toți călătorii pe țărm, în gălăgia atât de bine cunoscută. Mii de sclavi cărau saci de grâu și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
glob fu prins de o cutie pe care, într-un fel de ochi, zvâcnea o luminiță. Când luminița aceasta se liniști, Auta începu să simtă cu uimire că trage în piept același aer din lanul de grâu, poate chiar mai înmiresmat. Copleșit de asemenea minuni, Auta se gândea acum dacă într-adevăr acești străini erau zei, dar cu toate că vedea atâtea lucruri nemaivăzute, gândul că nu pot fi zei și mărturisirea unuia dintre ei că ar fi oameni (ce fel de oameni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grămezi de marfa, și strigau din răsputeri: - Uite, meștere, pâine bună! - Pește bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de curmale dulci și ulcioarele cu vin, Auta înghiți în sec, dar tăcu. Nefert însă nu-și mai putu lua ochii de la bunătățile pământene. - De când tot înghit sâmburii și pietricelele voastre, am uitat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de a se întoarce la părinții lui pentru a le putea fi de ajutor, zise cu vocea scăzută, ușor încurcat: -între mine și ea nu există nimic, din ceea ce crezi tu -Da... dar vezi tu, iubirea este ca o adiere înmiresmată și dulce, care atunci când te învelește în poalele ei, ea devine un balsam. Puritatea ei absolută, tămăduiește orice rană, unind două suflete care până atunci s-au căutat, contopindu-le în fericirea și seninul ei. Andrei fiind puțin mai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se transformă în energie”. Cu alte cuvinte, atunci când uleiurilor esențiale ale plantelor aromate li se permite să se evapore în aer, ele își eliberează energia sub formă de aromă, iar această energie este absorbită de nervii olfactivi atunci când o adiere înmiresmată pătrunde în nas. Aromaterapia funcționează numai cu miresme derivate din surse vii, naturale, cum ar fi florile, semințele sau rădăcinile. Aromele sintetice au „miros”, dar nu au energie și orice nas sensibil își poate da seama cu ușurință de diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei târzii. „ Ce-o să fac? Cum să las sufletele singure? Mai bine plec în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
jos ale minții, asemenea zonei întunecate, ano-genitale, de sub labirintul intestinal. Pentru un înger, prăbușirea în paradis este la fel de tristă ca și căderea-n infern, căci plăcerea extremă arde și pustiește ca flacăra de pucioasă. Budila, cloaca infectă, alături de baroca și-nmiresmata vale de flori, descriau pentru mine geografia sumbră a adolescenței. Și nu mă-ndoiam nici o clipă că filamente nervoase, tuneluri secrete și canale subpământene leagă cei doi poli ai unei aceleiași Căderi într-o rețea împăienjenită de 53 oroare. în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate și tânjite de spiritul nostru, iar drumul prin iad, până-n adâncul iadului, era singurul accesibil nouă. Exista o simetrie ascunsă, care opunea viscerele de jos celor de sus, sexul - creierului, așa că trebuia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
spate? spuse el, întrerupând filmul care i se derula ei în minte. Păi, nu, te rog. L-a privit cum traversează camera și cum atinge clanța care nu mai fusese deranjată de ultima dată când fusese el acolo. O briză înmiresmată își făcu loc în bucătărie, aducând cu ea aroma puternică a frunzișului și ciripitul păsărilor care se retrăgeau la căderea serii. Frumos. Dacă îți plac asemenea lucruri. —Ai stat în grădină până acum? Nu. — Da. —E atâta liniște acolo, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
afla și acea cameră, am văzut că ușa era întredeschisă. La început mi-a fost teamă să mă uit prin deschizătură, dar până la urmă am prins curaj. Era o cărare largă, pe marginea căreia erau multe flori viu colorate și înmiresmate și meri încărcați cu flori alb-roz; era cărarea care ducea spre lumea oamenilor. Nu am apucat să văd prea multe, căci gărzile regale m-au găsit, au închis portalul, iar dupa aceea m-au dus în fața maiestății sale, regina, pentru
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
trimisese după el. Cei care bătuseră la ușă se neliniștiseră, pentru că în seara dinainte Nerva îi spusese împăratului: „Am obosit să trăiesc“. Fraza aceea groaznică fusese auzită - dar nu se știa ce anume o determinase - într-un apus călduț și înmiresmat în superba exedra din Villa Jovis, din gura unui bărbat cu o sănătate de fier, care se bucura de prietenia împăratului. Spărseseră ușa. Îl găsiseră pe juristul cel înțelept și incoruptibil întins pe pat - însă încheieturile îi atârnau inerte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și spionau luminile, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Clivus Palatinus devenise un punct de referință și ținta urii multora. Întunericul durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și număra lunile care despărțeau Roma de zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vie experiență a unui eu Însetat de real, ca o permanentă epifanie; Îl acaparează imagini și senzații atât de materiale, că le trăiește de fiecare dată cu o intensitate sporită; nici o Întâmplare mai recentă nu iradiază acea căldură, acei aburi Înmiresmați și tari a ceva ce nu s-a petrecut decât atunci; are acuta impresie că doar acele lucruri aveau un halou atât de misterios, dat de o perversă inițiere ce nu se mai reia niciodată În timpul ce-i este dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești cu promisiuni din povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău. Ai o tresărire necontrolată, ca și cum ceva viu ar fi intrat Înăuntrul corpului, simți că ți se Întâmplă un lucru nemaipomenit, dar nu crezi că ești tu acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va vizita tristețea, mai ales noaptea; când voi simți, fără să știu de ce, că mă podidește plânsul, o, ce dulce va fi pesemne să-mi acopăr fața, gura, ochii, cu părul acela de aur și să respir aerul filtrat și înmiresmat de el! Dar...“ Se simți brusc ținut în loc. Fata cu panerul se oprise să stea de vorbă cu altă colegă. Augusto șovăi o clipă și zicându-și: „Ah, sunt atâtea femei frumoase de când am cunoscut-o pe Eugenia...“, își reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Îngăduie a mă felicita pentru faptul că, În fine, În pestrițul Musée Grevin al belleliterelor criminologice, Își face apariția un erou argentinian, În decoruri Întru totul argentiniene. Nu e plăcere mai insolită decât să savurezi, Între două rotocoale de fum Înmiresmat și alături de un irefrenabil coniac din vremea Primului Imperiu, un roman polițist care nu se supune fioroaselor precepte ale pieței anglo-saxone, străine, și pe care nu șovăi să-l alătur celor mai respectabile semnături recomandate bunilor amateurs londonezi de incoruptibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
exagerez, Nelly, care mergeam ca-n omnibuz și sudam chiar ca sardelile, că dacă tu arunci o privire, aia dă Doamne din Berazategui Îți e mică. Și ce mai povestioare dă interes comun a ieșitără! Nu-ți zic niente dă Înmiresmata care a cântat În șoaptă tanoul Potasman, chiar sub vizualii lu Sarandí, și d-acilea l-am aplaudatără la patru mâini pă Șurub Fără Sfârșit care a venit să-și câștige pă bune medalionu dă Vero Dezobstruant, obligându-mă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mai urcă poteca de sub fruntea dealului, purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni să tulbure liniștea apei, după ultima sărutare pătimașă, a soarelui grăbit spre apus.
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
nu te ferești de stropii repezi de vară, ci să adăști cu brațele deschise sub izvoarele cerului, cu poarta inimii deschisă larg și bucuria întipărită pe chip. Doamne, și ce-mi mai plăcea să cutreier cărările de prin toate dumbrăvile înmiresmate, de unde mă întorceam întotdeauna cu brațele grele, încărcate cu neasemuitele flori de câmp. Ziua, tălpile parcă așteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea îmi săruta visele când adormeam în
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]