4,549 matches
-
și ajunsese până la Dunăre, dar înspăimântat de pădurile pe care le vedea s-a oprit. S-a întors din drum fără să pornească vreun război. Roma s-a emoționat de moartea lui Cornelius Fuscus, în anul 86 d.H. care se înmormântase cu toată legiunea lui în pădurea blestemată, fără urmă. Înfricoșătoarea pădure nu se clintise - rămânea mereu tăcută, întunecată, cu secretele ei! Pentru mintea anticilor, era în toate acestea nu numai un mit care inspiră teamă, ci și ceva magic ce
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
Melchisedec menționează sărbătoarea din Biserica Creștină Primară - ”Punerea cinstitului veșmânt al Prea Sfintei, Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, în Vlaherne” și completează: ”Întru această zi s-a săvârșit din viață Marele Ștefan, Domnul Moldo-României, în anul 1504, și s-a înmormântat în Sfânta Mănăstire Putna cea fundată de dânsul...” În continuarea notei este redat textul din Letopisețul lui Ion Neculce, unde ne spune că încă din timpul vieții, Voievodul Ștefan cel Mare își făcuseră loc în inimile răzeșilor lui drept ”sveti
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
fost exilată la Kutai, pe malul estic al Mării Negre, de unde a fost eliberată și a venit în țară, în anul 1716. Apoi, doamna Marica, în anul 1720, a adus în țară osemintele soțului ei, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, și înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou, între mormântul lui Ion Mavrocordat și cel al lui Grigorie Brâncoveanu. Nu s-a scris numele voievodului pe lespedea de pe mormânt de teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, săpată în piatră stema Țării
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
după obiceiul otoman, cu purtarea capetelor în vârful sulițelor, pe străzile Istanbulului, iar trupurile mucenicilor au fost aruncate în mare. Trupurile neînsuflețite ale domnitorului și fiilor și a ginerelui Ianache au fost, pe ascuns, pescuite din mare de creștini și înmormântate în biserica din Insula Halki, în biserica Maicii Domnului, zidită de împărații paleologi, dar ajutată cu multe daruri de domnitorul martir. Cu foarte mari eforturi, doamna Marica Brâncoveanu a reușit să aducă în țară osemintele voievodului, înmormântându-le în una
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
de creștini și înmormântate în biserica din Insula Halki, în biserica Maicii Domnului, zidită de împărații paleologi, dar ajutată cu multe daruri de domnitorul martir. Cu foarte mari eforturi, doamna Marica Brâncoveanu a reușit să aducă în țară osemintele voievodului, înmormântându-le în una din ctitoriile soțului ei, biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București. De teamă să nu fie profanat de turci, mormântul a fost acoperit cu o lespede de marmură albă, fără însemnele domnești. Doar inscripția discretă cu stema Țării
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
persoanele despre care am redactat știri și comentarii în cariera mea de radio. Mai simplu este să spun că nu mi-a scăpat nimic cât de cât semniflcativ, oameni, fapte, întâmplări. Am prezentat congrese, adunări populare, vizite de lucru. Am înmormântat Șefi de stat, am anunțat revoluții, lovituri de stat, calamități naturale. Am vorbit despre succesele oamenilor Și am transmis mesaje de interes pentru țară. Și toate acestea, cu cea mai “albă” voce posibilă pentru a nu-mi exprimă Ia microfon
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93407_a_94699]
-
la viață a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune și post, a furtunii de pe mare ș.a.). În ultima parte a vieții s-a retras la mănăstirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducindu-se vestea că din mormîntul său izvoraște mir, creștinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecindu-se de boli
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
de primăvară) și s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. Sfanțul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) în Nicomidia și a fost înmormântat în biserică Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el. Împărăteasa Elenă Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, generalul român Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocletian, divorțează de împărăteasa Elenă. Aceasta nu se recăsătorește, ci
21 mai – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena [Corola-blog/BlogPost/93414_a_94706]
-
în localitatea Bradu. Doamna preoteasă s-a angajat ca și contabilă la o fabrică de sticlă, unde a lucrat până la vârsta de pensionare. Părintele Gheorghe Tatu s-a stins din viață la data de 15 iulie 1975 și a fost înmormântat la Avrig. Eudochia Tatu și-a urmat soțul după mulți ani. A trecut în eternitate la 29 martie 1999, fiind înmormântată alături de soțul ei și lăsând în urmă imaginea unei femei admirabile. Dar copiii preotului au suportat consecințele convingerilor și
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
de pensionare. Părintele Gheorghe Tatu s-a stins din viață la data de 15 iulie 1975 și a fost înmormântat la Avrig. Eudochia Tatu și-a urmat soțul după mulți ani. A trecut în eternitate la 29 martie 1999, fiind înmormântată alături de soțul ei și lăsând în urmă imaginea unei femei admirabile. Dar copiii preotului au suportat consecințele convingerilor și acțiunilor anticomuniste ale tatălui lor. Rând pe rând, toți trei s-au confruntat cu tot felul de piedici în procesul de
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
1991 la cartea Transilvania și iar Transilvania publicată în 2002 mărturisește: „Am scris însumi în tinerețe o replică istorică la teoriile revizioniste, în 1944, sub titlul Teoria imigrației, tradusă și în limba franceză, care a rămas fără replică, a fost înmormântată cu bună știință. Nici n-a fost înregistrată nicăieri de istoriografia maghiară. N-am prea făcut caz nici noi de ea. O reeditez acum în funcție de noua recidivă și la un nou nivel. Nu cu iluzia că acum ar fi mai
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu straiele știute când au fost așezați în sicriu, care se mirau că toți fugeau de ei și-i făceau să înnebunească pe cei care îi înmormântaseră. Coana preoteasă se minuna de năzbâtiile pe care le debitau copiii, numai ca s-o sperie. Deseori chiar se speria cu adevărat, când auzea parascoveniile lor. Dar își vedea calmă de împletit, zâmbea îngăduitor și-i spunea povestitorului: - Gata, mă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cimitirului. Unde nu sunt dușmani, nu este victorie, spunea Balzac, dar nici unde nu sunt prieteni nu este victorie, adăuga un om hâtru. Când te sărută un ipocrit, numără-ți dinții. Îngeri cu aripi strivite de sfere, râuri care sunt înmormântate, piatra lovită de copite, o dragoste neterminată ne apasă, uneori pământul este mai curat decât cerul. Eu scriu tragedii, spune Dionisos. Cine îl crede? Omenirea seamănă cu ursul fugărit de foame din pădure. Așa am rămas după pierdutele iubiri. Nemișcat
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
timp din capcană. Puțurile tuarege sunt botezate de obicei cu numele primului om care moare în timpul construcției lor, iar dacă prin vreun miracol sunt terminate fără nici un accident, în semn de mulțumire se obișnuiește să i se pună numele sihastrului înmormântat în apropierea locului respectiv. Acesta avea să fie de acum înainte puțul Ajamuk, și nici un alt nume nu i s-ar fi potrivit, fiindcă niciodată nu fusese îngropat vreun pustnic în ținuturi atât de îndepărtate. Familia Sayah avu nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să fiți luat prin surprindere de o cărămidă care să vă cadă În cap, de un infarct, de o explozie ș.a.m.d.? Creierul ar vrea să știe, carnea ar vrea să nu simtă. Știți unde ați vrea să fiți Înmormîntat? În tinerețe Îmi doream să mi se păstreze scheletul ca material didactic pentru orele de anatomie - voiam să-mi rămînă o parte din trup printre oameni. Acum aș vrea un loc cu copaci și cu iarbă... dar, din păcate, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a găsit și pe Benjamin, l-a recunoscut în timpul săpăturilor, fiindcă îi aruncaseră pe amândoi într-o groapă comună. Și l-a dus în cimitirul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ - spunea Engelhard. Doar a fost înmormântat acum doi ani. Asta pe ea nu o interesează, dar dacă are ceva de comentat la pâinea ei, n-are decât să i-o spună frumos în față, nu să facă aluzii la răposatul brutar. Iar atunci ea își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni un mormânt. Vara, ciobanul se sprijinea de el, iar morții noi erau înmormântați la cel puțin douăzeci de metri de el. — Eu vă invidiez - i-am spus eu. — Pe cine? Păi pe voi, evreii. Și de ce, mă rog? m-a întrebat Iosif. — Pentru că nu trebuie să vă scoateți pălăria în fața Lui. — Și crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Adică am răcit. Nu aveam febră, dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la evreul meu. După trei zile a început să tușească. La sfârșitul săptămânii următoare l-am înmormântat. Doamne - am spus eu în șoaptă - plezni-ți-ar ochii de scârbă când te uiți la mine. După chipul și asemănarea ta, ce? La îmormântare mi-a fost rușine să plâng și păream o ființă nerecunoscătoare, căci mi-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
primește în rândul evreilor. Se zicea că eu eram cel mai bogat om de prin împrejurimi. Și într-adevăr am avut un an plin. Vara m-am plimbat cu Amália, toamna cu Igor Gherasimov pe muntele Kármel. Pe Amália o înmormântasem deja, iar eu tocmai făceam cafeaua pentru cină. Cafea proastă și pâine tot proastă, de la magazin, cenușie și fărâmicioasă, ca la institut. Am uitat din nou să cumpăr zahăr, dar o iau de parcă am fi fost săraci. Engelhard mestecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a pus stăpânire peste fluierul ei. Trupul și arma putrezeau laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi fost treaba lui Alajos să picteze pe crucea Amáliei: Pișatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe listele predicatorului, se opreau la biserică să-l ia și pe el cu ei. După o oră, se întorceau și-l lăsau pe predicator să coboare, în timp ce femeia își continua plânsul. Tata nu a mai venit acasă. L-au înmormântat undeva în Italia. Mama avea o poză cu locul acela. Nu era nimic acolo, doar rânduri-rânduri de cruci, iar mama se întreba care o fi a lui tata. Tanti Mae a trebuit să ascundă poza, fiindcă nu mai făcea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dau de ea. Și mă întrebam cât trebuie să coste să îngropi pe cineva. Nu prea aveam bani, decât cei pe care mi-i pusese domnul Williams în plic, iar aceia nu erau mare lucru. Dacă nu aveai bani să înmormântezi pe cineva, statul îi prelua el și îi înmormânta undeva în capitală fără să le pună numele pe piatra funerară. Mama nu putea să ajungă acolo și eu nu puteam să aștept o săptămână până îmi va scrie tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
coste să îngropi pe cineva. Nu prea aveam bani, decât cei pe care mi-i pusese domnul Williams în plic, iar aceia nu erau mare lucru. Dacă nu aveai bani să înmormântezi pe cineva, statul îi prelua el și îi înmormânta undeva în capitală fără să le pună numele pe piatra funerară. Mama nu putea să ajungă acolo și eu nu puteam să aștept o săptămână până îmi va scrie tanti Mae. Nici nu puteai să aștepți o săptămână până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
undeva în capitală fără să le pună numele pe piatra funerară. Mama nu putea să ajungă acolo și eu nu puteam să aștept o săptămână până îmi va scrie tanti Mae. Nici nu puteai să aștepți o săptămână până să înmormântezi pe cineva. Se făcea, în sfârșit, lumină. Întâi subțire și roz, apoi roșie și puternică. M-am ridicat și am coborât pentru că-mi era foame. Erau câteva ouă în bucătărie, așa că am prăjit unul și l-am mâncat, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]