2,895 matches
-
nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi place toamna să mă plimb prin ploaie De zurbagiu cu fixurile mele Cum umflă vântul, pânzele rebele Și curg din streșini, apele șiroaie Să simt sub pași asfaltul cum se-nmoaie Cum cad din ceruri curcubeie grele Planeta de păcate să se spele Să intru ud la mine în odaie, Să văd cum fuge lumea de potop Și deschizând umbrelele zălude Să-mi cure apa șiroind din clop, Ca din veșmântul
ÎMI PLACE TOAMNA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364509_a_365838]
-
și gândul se unesc” ne spune Maria Constantinescu. Ca în “Transcedence”, unde lumina din ochii copilului născut în miraculoasa zonă a Stoieneștiului de Argeș trece prin oglinda sufletului spre imagini de vis. Tradiția picturii pe sticlă se topește prin penelul înmuiat în culorile curcubeului până spre formele moderne, oglindire din sticla ferestrei către cosmos în “Cosmic Matrix” sau “The Tree of life” ori în Discul, ce ne duce la un alt simbol - cercul. Giulio Carlo Argan, reputatul critic de artă din
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
nepăsător prin tainicele lui cărări, unde numai ursul și alte jivine ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > VOICHIȚA PĂLĂCEAN-VEREȘ - EROARE Autor: Voichița Pălăcean Vereș Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului I s-au înmuiat picioarele. Îl privește ca în transă, incapabilă de vreo reacție. Nu l-a mai văzut până acum. Știe însă cine este. L-ar fi recunoscut dintr-un milion. Iar gândul acesta i-a paralizat orice reacție. Totuși, întinde mâna și
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă.Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
s-au dus Copiii deveniți adolescenți, Îi tot chemai cu un lătrat supus Lângă balconul lor de scumpi absenți. Și cât te bucurai când reveneau De pe cărările vieții lor Și de la masă blând ei îți dădeau Un colț de pâine înmuiat în dor. Ți-am fost, în viața ta de câine, zei Și ne-ai cerșit umil un mângâiat, Privindu-ne cu ochi de om - scântei, Iar noi, cu drag, blând, zilnic, ți l-am dat. Cu glas mai stins și
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]
-
o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat. Mi-am înmuiat degetele în cremă și-am început operațiunea. Mai întâi i-am mângâiat spatele, apoi am trecut la sâni, am coborât ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
tremurândă să ia covrigul dat în dar. Puțin și gura e flămândă, ce va fi mâine? Tot coșmar! Din piept îi iese greu oftatul. Trotuarul s-a udat de ploaie, la noapte unde-și pune capul când apa hainele-i înmoaie? Și frigul îi pătrunde-n oase, de unde cald aici,pe stradă?! În țoale rele și soioase doar Dumnezeu poate să-l vadă Unde să se adăpostească, să își adoarmă foamea cum, că numai mila creștinească nu-i de ajuns când
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]
-
durerea Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă. Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește, Pe față am dâre de lacrimi și ploaie, Credințele vechi se zbârcesc, se înmoaie, O nouă-ndoială în minte-ncolțește, Căci fata, desculță, se roagă-n noroaie Să-i vină, din ceruri, cea care-o iubește. Referință Bibliografică: Ruga copilei / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
nu am mai stat de vorbă de ceva vreme cu coana preoteasă. Părintele ca și ceilalți invitați trecu pe la țarcul oilor și binecuvântă animalele, să fie sănătoase, să facă miei frumoși și să dea mult lapte. Le stropi cu busuiocul înmuiat în aghiazma adusă de bunica Floarea și apoi după ce binecuvântă întreaga gospodărie, ca și pe cei prezenți, se așeză la masă obosit de atâta stat în picioare în timpul slujbei din biserică. Sosise între timp și coana preoteasă, așa că se putea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
și pe domnitorii noștri interveni Mircea Potcoavă. - Adevărat grăiești, căpitane! Când n-oi mai putea să ridic sabia și buzduganul vei prelua comanda în locul meu. - Aș fi onorat, dar până atunci este nevoie de tine. Când trupul ți se va înmuia, ne vei fi de folos prin sfaturile tale. - Atunci arată-ți curajul și să tragem o raită până la iaz. Să nu ne abatem de la drum indiferent de ispite. Cei doi se afundară în adâncurile codrului, iar ceilalți oșteni rămaseră în
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
momente festive, „Și dorul de viață renaște, / bucuria învinge în sufletul bun/ cu pace și dragoste, liniști sub brad/ și nădejde deplină-n Ajun de Crăciun” (Doruri sub zăpadă). Ultimele poeme sunt scrise în țară străină, din Limassol-Cipru, cu pana înmuiată în dor de meleag și de casă. Faptul că poeta ne face părtași la odiseea ei sufletească reflectată în adieri de flăcări poematice, că ne dezvăluie poezia Ardealului cuibărită în sine, constituie pentru noi, cititorii, o sărbătoare aleasă și un
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
nu am mai stat de vorbă de ceva vreme cu coana preoteasă. Părintele ca și ceilalți invitați trecu pe la țarcul oilor și binecuvântă animalele, să fie sănătoase, să facă miei frumoși și să dea mult lapte. Le stropi cu busuiocul înmuiat în aghiazma adusă de bunica Floarea și apoi după ce binecuvântă întreaga gospodărie, ca și pe cei prezenți, se așeză la masă obosit de atâta stat în picioare în timpul slujbei din biserică. Sosise între timp și coana preoteasă, așa că se putea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, și păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare ca să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ ... Citește mai mult Si fu iarăși luminăcând se hotărâsă se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupăpe lângă bulevarde largi,despicate-n scuaruri potopite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
lângă bulevarde largi,despicate-n scuaruri potopite de vedeață.Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală,se scurg pe langă tălpile lungi,de înțelept repetent,si păsuie adierea trecerii sale.Apa uscată se prelinge și eanevazută-n splendoareca să-nmoaie fântâni de tăcereși apoi gata,gândul muri.http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/... VI. ÎNTRE DOUĂ LUMI, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014. Aproape în orice am face, când suntem activi, noi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
pașii tăi pe nisip ... înaintez, Sunt flacăra vie a ardorii din tine, Și plutesc în aer, simt. Mă cheamă lumină, deasupra norilor dârji, Urc, dansez, Umplu calea ... cu parfumul ființei tale. E aproape de mine limpezimea, și clipă din nou se-nmoaie înaripata și grea, de-mi zdruncina sănătos genunchii. Am fost liberă și uimită. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/09/12/stare/ ... Citește mai mult Sunt un future ... zbor ,Sunt pașii tăi pe nisip ... înaintez,Sunt flacăra vie a ardorii din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
ai vocii sale”. În același format de poem-fluviu, este și “Piatra”, având conotații filozofice: “A pluti înseamnă /a îngheța / dacă mă trezesc / între pânze / de nori iernatici / acum suntem/ înseși inimile noastre / orfane / frați de cuvânt/ două metale / ce se înmoaie / într-un destin / atât: ultragiat” Poemul “A domina teama Simbioză” - are în centru figura luminoasă a mamei: “Ne jefuiește cel care ne măsoară / ne întoarce rumoarea / poemului temerar care-am fost / și tu te oprești / la marginea mlaștinei / etern fără
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > CURA DE GÂNDIRE Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Apa are propria-i inteligență : sapă maluri; hrănește; spală și înmoaie; debordează lin sau sălbatic; vindecă boli; evaporă și ascultă muzică (numai simfonică). Succederea unor emoții intese aduc stări ce alcătuiesc degradarea conștiinței. Nu te doare nimic. Doar o mutație ontologică, trădează privirea vacantă a dobitoacelor și insensibilitatea lor erotică prin
CURA DE GÂNDIRE de MARIA COZMA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361219_a_362548]
-
Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus de la biserică împreună cu steagul mortuar. Îi bătea inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă toată puterea i s-a scurs în pământ. Se prăbuși pe prima treaptă de la intrarea principală, fără vlagă, având halucinații: George venise mai devreme la biserică și făcuse un covor din petale de trandafiri, apoi la ea acasă
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SĂ-ȚI DECOREZ CASA Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului plouă de când mă știu plouă și cât m-am rugat măcar acum, în amurg, să fi stat. șiroaiele înmoaie lutul ce l-a fost frământat Dumnezeu ca să fiu eu, și care, atunci cănd am făcut ochi mi-a descântat de deochi. acum mă duce la vale spre o răscruce, cică așa e mersul, să mă împartă în două o
SĂ-ŢI DECOREZ CASA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360963_a_362292]
-
pașii tăi pe nisip ... înaintez, Sunt flacăra vie a ardorii din tine, Și plutesc în aer, simt. Mă cheamă lumina, deasupra norilor dârji, Urc, dansez, Umplu calea ... cu parfumul fiintei tale. E aproape de mine limpezimea, și clipa din nou se-nmoaie înaripată și grea, de-mi zdruncină sănătos genunchii. Am fost liberă și uimită. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/09/12/stare/ Referință Bibliografică: Stare / Dalelina John : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 999, Anul III, 25 septembrie 2013. Drepturi de
STARE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360971_a_362300]
-
albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
de tramvai, ce se mai petrecuse în viața lor extrașcolară. La câteva zile, când s-au întâlnit la liceu, Brigitté i-a explicat ce se întâmplase. După despărțire a simțit cum totul se învârte în jurul său și i s-au înmuiat picioarele, prăbușindu-se pe caldarâm. Fiind trecători pe stradă, mai ales că era o stație unde de obicei coboară din tramvai foarte multe persoane, imediat a fost ajutată să se ridice de pe caldarâm și să se așeze pe o bancă
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]