3,744 matches
-
iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit în vremi ancestre. Mă duc la poartă (Tano e mai înnebunit de poștaș decît de Mișu Negrițoiu) să-mi iau corespondența. Pînă și strada mea, liniștita stradă cu nume oximoronic, "Trompeta", se lasă invadată de termopan. Peste cît timp n-o să mai rămînă nimic din Iașul scenografic, cel pictat de Val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
schemă. Așa se păstrează-n buzunar moneda socială, moneda de schimb. Altfel, ești mereu în pierdere, cîștigi din pierderi. N-a băgat în seamă "cuiele" confraților, dar le-a și comandat poeme patriotarde, să nu rămînă "a'ntîia" nepolitizată. "Mă înnebunea cu telefonul", s-a motivat un colabo. "Mai scrieți, mă, și voi despre Ceaușescu". Da, da' ție-s ies mai bune". Nu, Fluturel, tu nu te-ai împotrivit, tu ai întîrziat; tu n-ai incomodat, tu ai fost mai molatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de zi, să le recuperez, să le resuscitez, să netezesc pământul deranjat de călcătura ireverențioasă și greoaie a domnului Philip. Și totul din cauza ei! Numai din cauza ei! (Arată spre Dora cu degetul.) Numai din cauza ei s-a ajuns aici. Îl înnebunea cu susceptibilitățile și insistențele. Ea poartă întreaga vină a transformării lui, ca să nu mai vorbim că tot ea e în câștig, acum are un triplu soț, unul singur nu-i ajungea. Unele femei au noroc, domnule! (Din auditoriu se distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
luat nimic, ai vrut doar să-mi atingi hainele, pentru ca moartea să mă recunoască. M-am gândit și la varianta asta și de-atunci nu am mai purtat acele haine, nici nu le-am luat cu mine. Mirosul lor mă înnebunea. Îngerul mă privea perplex. Era poate doar uimit de capacitatea mea intuitivă. M-a întrerupt descriind un cerc larg cu mâna. Totuși, cred că mi-ai luat un nasture de la pijama. E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui insinuantă, de psyche refulat și confuz. Mă înnebunea cu întrebările lui, cu adevărurile lui ce trebuiau stabilite, care, vai Doamne!, ele nici nu există sau nu au nicio importanță; în fapt, adevărurile nu există dincolo de reprezentările oamenilor, în timp ce viața se desfășoară în afara veridicității pe care oamenii o postulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
duty free-uri pline de kitsch-uri, către hotarul iernii. Tornadele cu fragilele ființe în mijlocul lor se izbeau de ziduri, se încâlceau printre copaci și semnele de circulație, furioase nu atât pe apropiatul lor sfârșit de stagiune, cât pe neciopliții aceia înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scoți la suprafață o ritornelă simpluță din capul invadat de o orchestră sublimă. Aveam impresia că sap sub o vilă splendidă pentru a aduce la lumina zilei ruinele unui târgușor lipsit de importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la etaj să caut mâzgăleala din ajun. Se dovedi a fi la fel de puțin mnemotehnică precum o lopățică pentru prăjituri. Țipai în disperare. Am coborât iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sugera să mă aleagă pe mine? Vecinii, colegii, prietenul care mă invitase la serată, oricine. De ce trebuia el să-l sune pe Sheneve? Pentru ca acesta să știe că Sildur era într-adevăr la mine. Scuturai capul. Eram pe punctul să înnebunesc. Creierul meu începu să secreteze ipoteză după ipoteză. Tipul care dăduse în primire la mine acasă uzurpase deja identitatea unui Olaf Sildur decedat. Eu uzurpasem identitatea unui uzurpator de identitate, eram un impostor la pătrat. Da, dar atunci Sigrid nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cine știe? Din nefericire, pînă atunci probabil că Bătrînul o să facă o nouă criză de nervi cînd o să-și dea seama că cineva i a umblat printre lucruri, că i-a împrumutat uniforma și i-a ștepelit efectele militare. Ai înnebunit, începuse Delfina să zbiere cînd îi spusese cum avea de gînd să acționeze. O să te bage la port ilegal de uniformă, încercase să-l sperie, pentru una ca asta poți lua ani buni de închisoare, adăugase, dar el se prefăcuse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
eu atunci, dom’ Roja, am sărit de la locul meu, i-am făcut semn și lui Tîrnăcop care și-a făcut o cruce scurtă în sîn, și haț, l-am tîrît cum am putut într-un cotlon ferit de gloanțe, ai înnebunit, l-am certat ca să le distrag pe cît posibil atenția celorlalți care începeau să devină suspicioși, deși îmi dădeam și eu seama că are dreptate, tacă-ți gura, am început să-i explic, o să ne linșeze pe toți trei. Infiltrații
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
După ce totul a fost pus la punct, a început obiceiul vizitelor aproape zilnice. Cînd la Angelina, cînd la Tușica. Aceeași poveste, Părințelul și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
par mai interesante și memorează-le. Dacă ai vreo nelămurire, vino și întreabă-mă. Să nu-ți fie lene și să treci mai departe cu goluri, pentru că mai tîrziu toată construcția o să ți se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să-și rîdă de el? Ce nu-ți convine la cartea asta? îi plăcea să-l necăjească zîmbindu-i pe sub mustață, gîndește te că generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
s-o luăm la picior. Nu ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și cum mă vezi, adăugă încercînd să-și tragă puțin sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă amețeala. Știi ce-au îngropat adineaori niște nenorociți de soldați în locul cadavrelor celor doi? se auzi din nou glasul lui Dendé puțin mai calm. Niște foi de cort făcute sul, legate la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
masă și am zis: "Destul! Nu vreau să mai gîndesc astfel. Hai să vedem ce putem găsi bun în faptul că ai fost înșelat de trei ori." Partenerul meu s-a învinețit și părea că își pierduse răsuflarea. "Bun? Ai înnebunit de tot?" Pe scurt, am reușit să găsesc și o parte bună în tripla sa înșelare. Consiliul de administrație al companiei respective avea, din aceste motive, conștiința destul de încărcată, încît a făcut tot posibilul să ne facă pe plac. Am
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
frumos, ba chiar angelic Întredeschisă, stărui asupra ei vreme de două sărutări semi caste, gâtul ei lung și ceafa pe care firișoare fine de păr șaten Îl Îmbiau să le atingă și să le mângâie, urechile roz-delicate peste care dansau Înnebuniți zulufii castanii și gingași de credeai că vântul Îi va lua și-i va duce În zbor, Împrăștiindu-i printre crengile părului, rochița roză, cu multe flori de culoarea vișinei, fără mâneci, prin ale cărei decolteuri joase de la subsuori, ochii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
om blînd și m-aș duce, dar cît ceri? Jumătate din chiria pe care o s-o capeți și aici la mine plătim juma-juma. Înțelegerea a fost acceptată și s-a dus vestea în tot cartierul. S-a însurat Grigore. A înnebunit, săracu'! Ionel s-a supărat rău și nimeni nu-i mai călca pragul decît la marile sărbători. Cum o goangă dacă este singură n-are haz, cei doi bătrîni au mai făcut una și mai și, adică și-au întocmit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu-l suporta pe Cîrteală și spera ca sacoșa s-o îmbuneze puțin. De la hoțul ăla?! Mai bine mor! Înfuriată, femeia a apucat sacoșa și a aruncat-o cît a putut. Noroc că vodca stătea în mîna lui Darie. Ai înnebunit, muiere? Vezi că-ți mut falca cît ai zice pește! Să i-o muți lui mă-ta și lui Cîrteală al tău! Darie se apropie amenințător, convins că nu va fi nevoie de o demonstrație de forță. De obicei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cade într-o baltă. O să chem și porcii, ca să vă mai zbenguiți acolo,toarnă Vasile gaz peste foc. Din acea zi, MacKena își lua Fiara și se plimba în jurul căsuței izolate a minerului. Du-te, omule, în altă parte, îmi înnebunești cîinele, vrei să turbe? Puteți turba amîndoi, noi pe aici ne plimbăm și tot pe aici avem și drumul. Culmea neobrăzării, Fiara urina gardul pe dinafară și Cezar urla de se auzea la kilometri distanță. Liniștea fostului miner a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și ați încălzit Satana la sîn. Chiar așa. Acu' că are facultate... Dar cît am muncit noi pentru el! Avea examene, săracu'... Da. Acum este cîine. Un cîine se apropie prietenos și dă vesel din coadă. Mirosul de salam îl înnebunește. Uite-l cum se gudură. Nu seamănă cu Anton? Leit, șefu'! Șeful ține un leaț la spate și cînd îi vine la îndemînă cîinele îl pocnește cu sete. Na, Antoane, na șefie, anafura mă-ti! Cîinele scheaună a durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cam băut și m-am nenorocit. De acum vreo șapte ani stau la mititica. Dar dacă ai amenințat-o cu cuțitul este și mai rău. Dar n-aveam cuțit. Bine. Spune, cum s-a întîmplat? Eram puțin băut și... am înnebunit. Am împins-o pe pat și în 2-3 secunde, gata. Dar cum ai dat buzna în casa omului? Ea m-a rugat s-o ajut la întins urzeala. Mi-a mai dat un pahar de vișinată și... Adam se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vișinată și... Adam se uită la băiat. Era puțin mai subțire decît un picior al femeii violate. În 2-3 secunde... hm. Tu ești sigur că ai violat-o? Da, dom' procuror. Ai mai avut relații cu femeile? Nu. Acum am înnebunit și eu. Băiatul începe să plîngă. Procurorul o cheamă și pe partea vătămată. După un timp, telefonează unui coleg ajuns în prag de pensie și împreună se retrag într-o cameră. Spune-mi, te rog, după tine crezi că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne împietrit pe scaunul său, conștient că este ținta prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău. Încă 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]