598 matches
-
Încă, imediat se va transforma și visul ăsta În coșmar, Își zise ea. Apoi vântul Îi aruncă niște nisip pe față și Își dădu seama că totul era al naibii de real. Își curăță fața cu mâna și deschise ochii. Cerul era Înnorat și valurile stropeau țărmul, spărgându-se aproape de picioarele ei, Într-un ritm calm, regulat. Fericită. Fericită. Fericită. Când ești Îndrăgostit tot ce simți se amplifică. Lumea nu este decât ecoul sentimentelor tale, ca o coloană sonoră În sincron perfect. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de-acasă, ca un apucat. Mă vede zdravăn, rezemat de gard în curte și se îmbunează. “Ai să scapi...” “Parcă mi-e foame, dar azi nu mai am voie să mănânc, să beau... mâine am program de clisme.” S-a-nnorat și burează. Târgoviște urcă iar cu genunchii pe masă și se uită pe geam spre Calea Victoriei: “Nu plouă, domne, nu plouă nici azi. Și ce prubă dă porumb frumos aveam...” “Auzi, știi ce i-a spus Ceaușescu lu’ unchiu când
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cumpărate în bazaar. Se poartă la ele o singură brățară de sticlă. O brățară discretă, dar să fie totuși o brățară. O bijuterie indiană, nu una adusă de Acasă. Femeile poartă pălării. La fel și bărbații. Chiar și atunci când este înnorat. Chiar și (glumesc unii) în interior. Soția colonelului de artilerie a văzut un astfel de caz. Soția reprezentantului politic din Bharatpur jură că a văzut un grup dintre aceștia (aceștia însemnând membrii ai Clubului Poștei și Telegrafului) jucând bridge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mări și țări, și-o să vedem râuri frumoase și marea?” Da, mamă! Răspundeam eu, silindu-mă să nu plâng. Curând, vremea a început să se răcească. Frunzele copacilor părăseau una câte una ramurile, formând un lăicer gros, multicolor. Zarea se înnora și suratele mele treceau stoluri-stoluri către apus. În inima mea, era o luptă sfâșietoare. Dacă aș fi putut, m-aș fi rupt în două: o jumătate ar fi rămas cu puiul schilod care suferea de frig, iar jumătate ar fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ta îi spui că doar ți s-a părut, și apoi, mărturisești adevărul. Te gândești mereu că vei muri și că nu mă vei putea avea la căpătâiul tău, în ceasul morții. Acum, când afară este vânt și s-a-nnorat, când noaptea e târzie, iar copilele care s-au culcat nu se gândesc la tristețea ta, și mai târziu, când te culci, adormi cu mine în gând să mă visezi. Dar, mamă, nu te îngrijora căci mă încred în Dumnezeu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
urmează. Pe urma scoate din buzunar o agendă, formează un numar și așteptând să i se răspundă, privește fix la ușă de la ieșire care pare să fi rămas întredeschisa, comunicând evaziv vocii de dincolo: - S-a rezolvat!.. CONSECINȚELE Cerul se înnorase puternic și începuse deja să picure. Pășeau amândoi pe strada îngustă printre cele două șiruri de case vechi cu balcoane pline de muscate multicolore. Vântul începea să legene tăcut frunzele care se desprindeau ușor de crengile castanilor. Toamnă se apropia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ploscă mai mare decât toate. Galopa din ce în ce mai iute. Trebuiau să treacă Nistrul pe-ntuneric și la întâia geană de lumină să năvălească în primul sat, să-i ia pe oameni din somnul cel dulce, când sunt încă buimăciți. Cerul era înnorat, nu se vedea nimic, doar undeva în față, spre Moldova, puțin în stânga, atamanului i se păru că deslușește, printr-o spărtură în nori, Găinușa. Simți că iapa trage și ea ușor spre stânga, dar se lăsă în voia ei. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
despre el. — Totul s-a petrecut după ce m-am despărțit de el, aseară. Îmi fac și eu o mie de reproșuri. Dar nu mi-a spus nimeni că a fost cu dumneavoastră. — Iar s-a făcut răcoare și s-a Înnorat. Imediat după mănunchiul de bambuși se deschidea cimitirul, chiar În dreapta, unde se terminau treptele: În templul mic și vechi doar țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
neapărat o regulă, dar merge... lucrează mînă-n mînă cu mandatarul. Ați vrea s-o Întîlniți pe Saeko, nu? — Ești de-al casei? — Nici vorbă. Ce salariu credeți că am? Spre seară s-a mai Înmuiat frigul, poate și pentru că se Înnorase. VÎntul Încetase, dar s-a lăsat ceață, parcă priveai totul printr-un geam aburit. Luminile de pe stradă se topiră una-n alta... Magazinele de pe strada principală se pregăteau de Închidere dar de Îndată ce am luat-o pe o stradă lăturalnică, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca niște proști. — Vă rog să mă scuzați. Se trase Înapoi rușinat, Înghițind Întruna În sec. Culoarea costumului... dacă-mi amintesc bine... parcă era o pelerină de ploaie, nu costum... — Ești sigur? Nu ploua atunci, dar am impresia că era Înnorat. Domnul Nemuro a fost Întotdeauna un prudent. Toată lumea rîdea de el, spunea că-i maniac cu atîtea autorizații și permise... permis de conducere, autorizație de radiotelegrafist, de stenograf... — Despre acestea știu și eu. După părerea mea toate au legătură Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau din pricina efortului. Nina scotea exclamații de-a dreptul incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul nu este înnorat și soarele își arată strălucirea. E de-a dreptul fastuos, exclama și privea cu extaz în castron, ce păcat că nu vine și Nik aici! Eu am să fac o cafea, propunea, revenind la tonul normal, la asta mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șapte și jumătate seara, am mâncat și tocmai am făcut baie. Este o liniște deplin\ în jurul meu și afară e întuneric beznă. Nu se zărește nici măcar o dâră de lumină. De obicei văd stelele de la fereastra mea, dar astăzi e înnorat și nu se vede nici o stea. Cei de aici știu foarte multe despre astre și deseori îmi arată care e Fecioara, care e Săgetătorul. Probabil că nu au ținut neapărat să le învețe, dar nu au avut cu ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
boa și liana. Puah! O uram și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrea. Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța", îi zici lui Vecu, apucîndu-i de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, rîzi: "Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, să devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a deschis ușa restaurantului, care era încuiată, și mi-a făcut semn s-o urmez. Am mers după ea, pe o cărare subțire, foarte subțire, până ce m-am pomenit pe țărm, între Stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: "Ce faci? Îți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o binecuvântare. Mă uit din nou în oglindă și îmi pipăi urechile. Aud. Încep să fredonez I want to break free. Vocea mea e frumoasă fiindcă o aud. Ies din baie. God knows I want to break free. Afară e înnorat, dar nici un strop de ploaie. Mă îmbrac în cele mai frumoase haine și mă pregătesc. Azi e ultima zi importantă din viața mea. Ies din casă. Închid ușa și las cheile în cutia poștală. O iau spre periferie pe bicicletă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea. Nu mai făcuse asta de mult. Acum fluiera, deși habar n-avea să fluiere, dar melodiile erau în capul lui. Se credea irezistibil. Privea cerul cât își bea cafeaua, respirând aerul proaspăt. Dacă era înnorat, își spunea că oricum e grozav, pentru că se va pregăti explozia aceea de lumină care va izbucni peste o oră sau o zi asupra orașului și asupra lui. Nici asta nu mai făcuse de mult. Avea încredere și o convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
om. Danny spuse: — O crimă e o crimă, domnule. Dietrich îi răspunse: — Ei, știi tu destul de bine cum stă treaba, detectivule. Danny spuse: — Da, domnule. Apoi puse receptorul în furcă și se pregăti de plecare. *** Se făcuse rece și era înnorat. Danny ascultă radioul din mașină în drum spre Allegro. Meteorologul promitea alte ploi, poate chiar inundații în canioane. Nici o veste despre oribilul asasinat. Trecând pe lângă șantierul de construcții de-acolo, văzu copii jucând fotbal în noroi și câțiva curioși arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ne-am făcut loc printre scândurile ce zăceau în noroi și ne-am aflat sub un acoperiș neterminat, deschis spre un cer metalic, singuri în intimitatea celor doi pereți din patru, chiar și ea și-a îndreptat privirea dinspre după-amiaza înnorată spre un viitor mai luminos. Canapeaua vine aici, a spus, mișcându-se prin viitoarea sufragerie. Și două scaune aici, unul pentru tine și unul pentru mine. S-a oprit. Nu e loc pentru o noptieră. Îți trebuie o noptieră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un bătrân căruia încerc să-i rețin chipul pe hârtie. Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea, un câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
versul. - Mai avem oare poeți tradiționaliști, care să continue drumul clasicilor noștri, fără să se abată de la evoluțiile culturale de azi? - Unul singur, Ion Pillat. Iubirea lui pentru formele noastre câmpenești și modul larg, încrezător de a le cânta (abia înnorat de o poetică melancolie, pentru cele ce nu se mai întorc), sunt așa de cuceritoare că, deși angajat într-o experiență poetică opusă, nu mă pot feri, când le recitesc, de emoția unor versuri ca acestea: " Văd uniforma veche de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stele. Într-una din zile, spre seară, Zenobia m-a sfătuit să mai ies un pic la aer, să mă plimb, „Ești palid de tot“, spunea, „du-te să cumperi niște sugativă galbenă sau ce vrei tu“. Am plecat, se înnorase, exista o mică papetărie prin apropiere, Zenobia pomenise numele câtorva străzi, pe ele trebuia să merg, și nu pe altele, dacă m-aș fi abătut din drum, s ar fi mișcat altceva. Străbăteam străzi arhicunoscute, vedeam ca prin ceață oameni
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cel pe care îl băteam eu însumi. Ca să parcurgă distanța de la ureche până la vârfurile degetelor ei ritmul avea nevoie de o frântură de secundă în plus. La mine devenea mișcare de cum îmi atingea urechea. Am stat acolo până s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană. Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâna dreaptă în semn de salut. Din cauza oboselii care îl prinse, fiind nedormit, când ajunse în Simeria îl prinse o ușoară migrenă și coborî în fața unei cafenele, unde intră pentru a servi o cafea. Era trecut de amiază, cerul se înnorase. în localul mic cu o singură fereastră, becul din mijlocul tavanului răspândea o lumină slabă și tulbure care se amesteca în fumul de țigară, ce plutea în valuri deasupra clienților. Radu își sorbea cafeaua fără să fumeze deși își scoase
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acela pe Gaston? În jur domnea o tăcere sinistră. Gaston plecase cu Endō câteva ore înainte de a-și face Takamori apariția în Sanya. Ploaia, care ținuse două ore în șir, s-a oprit în cele din urmă. Cerul mai era înnorat și o pâclă albicioasă se unduia deasupra acoperișurilor joase ale hanurilor. Celelalte case erau cufundate încă în tăcere deși lăptarul, pe bicicleta lui, anunța începutul unei noi zile. Se face repede dimineață aici, în Sanya, explică Endō. Gaston constatase asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]