1,931 matches
-
plocon ielelor care v-au dat târcoale și scăpam de voi! Câteva momente imaginea îi prezintă pe cei patru în jurul comorii care împart galbenii în desagi. EXT. / SCURGEREA VREMII... Pe cer se perindă nori, treptat orizontul se întunecă, apoi se înroșește vestind o nouă zi, se luminează și iar se întunecă, semnificând scurgerea timpului... INT. / ÎN SALONUL DIN CONAC / ZI Protagoniștii sunt în picioare. Pe masă se află o ulcea cu vin și două pocale. BOIER CIOCOIU:(zâmbește binevoitor către cei
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Carpații... și taică-său mare care asista la acea serbare se suie pe scenă și începe să povestească ce-a pățit el acolo la Cotul Donului, călăraș cu schimbul, dezastru, domnule, cum cădeau schijele și cum lătrau catușele rusești de înroșiseră apa și cum săreau capete de oameni și mâini și picioare în sus amestecate cu ale cailor și cum a trecut el apa Donului înot ținându-se de coada calului...( poate visul avea și ceva din realitate căci bătrânul îi
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
ceară ochii căzuți în ploaia lupilor când cuțitul atinge carnea de miel cu liniștea mâinii strânge lobii inimii din sterpe fântani tu vânt al tăcerii până la ziuă să nu rămână nimic dar nimic să nu rămână din genunchii care au înroșit fluturele alb Referință Bibliografică: Scrisoare către vânt / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 742, Anul III, 11 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SCRISOARE CĂTRE VÂNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351944_a_353273]
-
vechi de cațiva ani de zile. L-a păstrat în sticle de un litru, verzi la culoare, cu dopul smolit, în lăzi cu nisip. Făcea mărgele când turnau în paharele mici din ceramică. În scurt timp, nea Ghiță s-a înroșit la față și s-a pus pe bancuri, făcându-l pe nea Ion, posomorâtul, să râdă cu gura până la urechi. A început să-l alinte zicându-i: - Hai să trăiești, domn’ doctor! Domn’ doctor în sus, domn’ doctor în jos
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
coafor. M-am făcut permanentă... - Adică... veșnică? - Nu, domnule! La păr. Ce mă iei cu veșnicia? Apoi, mi-am făcut manichiura și pedichiura, m-am epilat cam peste tot, hi, hi, hi, să nu mă-ntrebați pe unde, că mă-nroșesc! - Doamnă, iertați-mă, nu vă-ntreb, dar mai contează? Vreau să spun, dacă tot vine sfârșitul, mai are vreo importanță cum arătați? - Păi cum să n-aibă, domnule? Cum să mă găsească sfârșitul lumii nepregătită, necoafată, nenimica? Și dacă vine
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
coafor. M-am făcut permanentă...- Adică... veșnică?- Nu, domnule! La păr. Ce mă iei cu veșnicia? Apoi, mi-am făcut manichiura și pedichiura, m-am epilat cam peste tot, hi, hi, hi, să nu mă-ntrebați pe unde, că mă-nroșesc!- Doamnă, iertați-mă, nu vă-ntreb, dar mai contează? Vreau să spun, dacă tot vine sfârșitul, mai are vreo importanță cum arătați?- Păi cum să n-aibă, domnule? Cum să mă găsească sfârșitul lumii nepregătită, necoafată, nenimica? Și dacă vine
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
Aoleu, mă prăpădesc. - Nu țipa, că... te pleznesc! Netă, ești descreierată? Potolește-te odată! Te-aude comuna toată? - Aoleu, și vai și-amar ... Ce tot țipi ca un birjar? - Că-mi faci capul calendar; Iar dacă nu-nchizi gurița... Îți înroșesc muzicuța! - Omule, uită-te-n în coastă! Printre pruni, vezi fata noastră? - Bine, o văd, dar ce-i cu ea? De-aia îmi bocești, mata! - Mărine, 'ncepe-a bura, Iar pe cap n-are basma, Și-o pătrunde pân-la piele; Vai
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
pierdut într-un labirint pentru adulți tu însăți ești doar dorința și sex și nu poți fi altceva decât ce creat pe ascuns vrei să fii -Doamne, am încercat să-i răspund, copleșit de un suspin indecent, mă faci să înroșesc cerul cu prezumțiile de care vreau sa ma agat, dar tot nu-mi spui, cum să trec de preludiul acesta, discret -debaraseaza-te, mi-a zis, prea ești plin de "nu știi ce vrei" și prea des apucăturile te balansează între
EXTRAS DIN PRELUDIU UNUI DIVORT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352548_a_353877]
-
o mică pauză, timp în care au fost serviți în pocale de aur cu vin fiert în mirodenii exotice iar cărătorii au adus în fața vânătorilor prima recoltă. Zeci de ființe care până în acea dimineață se crezuseră libere, poate chiar fericite, înroșeau acum cu sângele lor covorul galben al frunzelor căzute. Întărâtați, câinii mârâiau și lătrau furioși către boturile, sau penele, pline de spume roșii și la ochii înghețați către un cer complet indiferent. Îmbărbătați de victoriile obținute, distinșii oaspeți ai regelui
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
dar frumusețea ei ne copleșește chiar dacă timpul o risipește. Eu și toamna Mă risipesc în tine toamnă Și-n triste aduceri aminte Ți-ai pus ruginie maramă Apoi m-ai mângâiat pe frunte.... Ai plecat iar în goana mare Să înroșești frunzele din vie, Stropind în zborul spre zare Cu brumă și cu stropi de ploaie. M-ai îmbrăcat și pe mine În iluzii și vise ce zboară Risipind peste florile deschise Sărutul ucigaș ce omoară. Vii cu atâta frumusețe, Îmbraci
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
din gura bordeiului, dom’ colonel; că el urma să-și facă alta proaspătă. Încă nu se făcuse ziuă. O început urgia cu tunurile. N-o trecut mult și au ajuns la noi și infanteriștii ruși. Din tranșee, câteva ceasuri am înroșit și noi puștile. După care, camaradul meu o căzut săcerat lângă mine, iar eu mi-am văzut, la lumina focului de pe cer, mâneca mantalei înroșită de sânge. N-am simțit durere și m-am repezit spre tovarășul împușcat. Dar n-
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
trecut mult și au ajuns la noi și infanteriștii ruși. Din tranșee, câteva ceasuri am înroșit și noi puștile. După care, camaradul meu o căzut săcerat lângă mine, iar eu mi-am văzut, la lumina focului de pe cer, mâneca mantalei înroșită de sânge. N-am simțit durere și m-am repezit spre tovarășul împușcat. Dar n-am ajuns la el căci am simțit o săgetare în spate și o moliciune în corp, după care n-am mai știut de mine o
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
de vânt iau smuls banii de hârtie din mână. El...s-a aplecat peste punte să-i prindă...dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare , dar rechinii au fost mai iuți...A rămas doar apa înroșită de sânge care se îndepărta de vasul nostru.( Se lasă liniștea). Marin Preda spunea că: ” A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copii ... Când vom ajunge la
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
cunoască pe driverul Suman! Directorul gostatului l-a chemat pe brigadierul Bârcă, pe contabilul Nistor și pe Suman. Adjunctul ministrului l-a luat pe Suman de după cap și i-a spus; Bravo băiete, primește felicitări și din partea ministerului. Suman se înroșise și nu știa ce să mai spună! A reușit să spună un mulțumesc foarte încet. Ședința a fost destul de lungă căci se treceau în revistă realizările gostatului cu cele 12 brigăzi. Adjunctul ministrului i-a felicitat pe conducătorii gostatului, pe
PREMIEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350760_a_352089]
-
se așezau pe burtă, somnolente, în arșița soarelui. Numai cu ajutorul neprețuit al câinilor, care se dădeau la ele lătrându-le, reușeam să le aduc acasă. Alteori, duceam caii la potcovar și priveam uimită cum foalele suflă întețind arderea cărbunilor, care înroșeau bara de fier. Urma transformarea în potcoave a acesteia. Cu un clește special, potcovarul tăia metalul incandescent în bucăți de dimensiunea necesară, apoi le îndoia cu alți clești dându-le forma potcoavei. Pe nicovală, sub bătăile ciocanului, continua finisarea potcoavelor
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
coafor. M-am făcut permanentă... - Adică... veșnică? - Nu, domnule! La păr. Ce mă iei cu veșnicia? Apoi, mi-am făcut manichiura și pedichiura, m-am epilat cam peste tot, hi, hi, hi, să nu mă-ntrebați pe unde, că mă-nroșesc! - Doamnă, iertați-mă, nu vă-ntreb, dar mai contează? Vreau să spun, dacă tot vine sfârșitul, mai are vreo importanță cum arătați? - Păi cum să n-aibă, domnule? Cum să mă găsească sfârșitul lumii nepregătită, necoafată, nenimica? Și dacă vine
CUM V-AŢI PREGĂTIT PENTRU SFÂRŞITUL LUMII de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351692_a_353021]
-
Azi, la o clasă de-a IX-a, unul scria, într-un “interviu” luat colegului de bancă, despre petrecerea timpului liber, că plăcerea lui cea mai mare e să vină de la „curve”!!! Normal că toți am reacționat: unii s-au înroșit, alții au aplaudat, cu chiuituri. Voiau reacția mea. Sincer, mi s-a oprit un nod în gât. L-am felicitat pe cel cu pricina, spunându-i că, totuși, mă îndoiesc de performanțele lui, la vârsta când nici mustața nu i
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
privi cu mare atenție mărțișorul primit de la Punky. Chiar și cele care aruncaseră mărțișorul se aplecară după el să-l ridice. Acum, acest mărțișor însemna altceva. Câteva fete își notară pe spatele mărțișorului: ”Mărțișorul lui Punky”. Înțelegând mesajul, Rebel se înroși și ochii i se umplură de lacrimi. Anul următor, toți copiii din clasa lui Punky îi oferiră acelei minunate profesoare mărțișoare confecționate chiar de ei. Astfel, ei învățară o lecție foarte importantă și anume că, adevăratele valori nu sunt cele
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
meu ți-ai uitat șoapte în palme și le-ai risipit vocii ai pierdut tandrețea lacrimii în umbletul prin lume doar gândul ți-a rămas încercuit în gleznă evă niciun rând să urle nu mai poate cuvântul venei s-a înroșit pământ în răgnet îngrozit de cer dar tu vegheai la mal apusul de cuvinte nicio coapsă nu-și mai crește alb ochilor mei rotunjimea în lumină Referință Bibliografică: apusul evei / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul
APUSUL EVEI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352131_a_353460]
-
martie! Blondina l-a privit lung cu mutra sa acră, șuierând printre dinți: vai, ce amabil ești! Când a văzut în mâini actul de S.R.L.”Amaru”, cu unic membru asociat Mărășteanu Ion, simți că îl cuprinde o căldură care îi înroși fața...Nu mai era acel salariat Mărășteanu, scuipat de șefii lui în șomaj. Era patronul unui S.R.L., la care avea subscris un capital de douăzeci de milioane lei vechi (cum îi plăcea să spună la toți), contul „îi gârâia de
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
spun, / Uite, vă mai dau o șansă, nu-i spun tot lui Moș Crăciun.” Desigur că voi toți, știați bine cine e Prințesa Iarna, numai că ea apărea până acum, în scrierile poeților, drept Baba Iarna care pișcă, ustură, îngheață, înroșește năsucurile, te face să aluneci și să cazi. Prințesa, însă, e un personaj fermecător, ea ne face cu ochiul ei brumat cu steluțe de ger pe geană și ne ține isonul la ghidușii. E interesant să ne punem bine cu
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
mult în glumă, Chiar se face timpul rece. Dar păstrez considerentul, Și concluziile tale, Mă îmbrac tot în cămașă, În picioare-mi iau sandale. Nu țin cont nici dimineața, Când văd bruma pe pervaz, Nici când aerul cam rece, Mă-nroșește în obraz. 1963 Referință Bibliografică: Fără comentarii / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FĂRĂ COMENTARII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355835_a_357164]
-
lacrimă imaginară și-și aranjează atent paltonul negru, cumpărat din toamnă, la sfatul îmbibat cu premoniții sumbre al Siminei, tocmai pentru această ocazie tristă. Realizează că trupul său are prestanța adecvată momentului, așa că le face un semn bărbaților cu fețele înroșite de frig și rachiu să înceapă ultima etapă a misiunii lor. Mâinile mari, cu degetele și palmele îngroșate de bătături, mânuiesc cu îndemânare lopețile și, în numai câteva minute, golul de deasupra sicriului îngust este umplut, iar locul de veșnică
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
mitrele zgâlțâite de cutremurul revoluționar, răspundeau: „Închideți ușile Catedralelor să nu ne pângărească mojicii ăștia anarhiști”. ( a ne reaminti de Catedrala din Timișoara în zilele acelui decembrie însângerat). Și ușile grele se închideau, în timp ce „mojicii” cădeau împușcați rând pe rând, înroșind treptele reci cu sângele lor fierbinte și neprihănit. Dar și acum milioane de creștini români deznădăjduiți de greaua apăsare și împilare economică, socială, politică și religioasă prin care trec de atâta amar de vreme, suferă, se ofilesc, se rătăcesc, se
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
cu o d-na, în față la Poliție!” insistă Gheo. „Aaaa, o colegă...!” Nu mai dau explicații. Îi fac cu mâna și plec. Ce aiurea...stau de vorbă cu taximetriștii, pe geam. Sunt de modă veche. Simt că m-am înroșit...oricine ar fi fost cel cu care vorbeam. Da, a fost interesantă discuția de ieri. O fostă colegă de liceu pedagogic, educatoare (deși are studii de drept!), îmi povestise, așa, pe stradă...mai multe...dar câteva mi-au plăcut mult
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]