904 matches
-
indivizi mascați, urmată de administrarea unei ședințe de exorcism, de scoatere a lui din letargia mentală și întunecarea inimii. I se recită meditații metafizice (Descartes), i se declamă cugetări (Pascal) și comentarii (Graciàn) și câte și mai câte. Regia acestor înscenări era semnată de bunii săi prieteni, care, iată, reușesc să-l abată de la acel curs fals și periculos al vieții, amintindu-i că "science sans conscience n'est que la ruine de l'âme". Antoine este, slavă Domnului, încă reversibil
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
taie respirația,/ nu-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală. Remarcabil este poziția corectă în timpul morții, veritabil poem de trecere între singurătăți, spații și lumi, între existență și reflecția ei poetică. Îl reproduc, integral, în continuare: "aștept să-mi iasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărți precum Plimbarea prin flăcări (Cartea Românească, București, 1988), Preludii pentru trompetă și patru pereți (Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1992) sau Documentele haosului (Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1993), numeroase titluri de poeme incluse în ele (O caleașcă de fulgere, Atoatestăpânitor, Soarele negru, Înscenări pentru liniștea aparentă sau șapte încercări de a privi lumea printre degete) sau alte elemente peritextuale (precum motto-ul din Marguerite Yourcenar care deschide volumul Plimbarea prin flăcări: "Acest om beat de refuz/ s-a aruncat în flăcări/ ca un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și îmi privesc chipul/ înainte de a mi-l
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stranii./ urmăresc soarele,/ dar fuga lui/ e definitivă./ cad frunze/ cad picături de sânge/ ochii se înfășoară în roșu" ***). Celelalte poeme din unicul volum de versuri al lui Constantin Pricop conțin fie tablouri statice, stilizate de un geometru impasibil, fie înscenări ironice ale luptei cu tentația histrionismului artistic (seria ingenioaselor Klee). Referințe critice (selectiv): Ion Bogdan Lefter, în "Viața Românească", nr. 9, septembrie, 1982; Ștefan Melancu, în "Echinox", nr. 10-11-12, octombrie-noiembrie-decembrie, 1982; Cristian Livescu, în "Steaua", nr. 10, octombrie, 1982; Val
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adesea despre individualismul sau chiar egotismul lui Ioanid Romanescu, de puține ori s-a amintit însă faptul că acest egotism implică și ideea de spectacol. Marian Popa sugera, spre exemplu, nevoia poetului de spectatori care să asiste la abilele sale înscenări poetice: "Un egotism dezvoltat în sens ludic și activ, având nevoie adeseori de spectacol și chiar de exhibiționism (...). Un egotist are conștiința unicității sale solitare, care trebuie totuși privită și apreciată ca atare" (subl. aut.). În contrapartidă, Virgil Cuțitaru și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu amantul acesteia 236. Teatralizarea și politica sentimentelor sunt strategii, care se învață la Paris. Este interesant că pentru doamna Deberle, Hélène inventează un alt scenariu, întrecându-le pe Parizienele de origine 237. Dacă în Bel Ami bărbatul este inițiatorul înscenării delictului, multe personaje feminine ale lui Maupassant surprind prin îndrăzneala cu care își încalcă rolurile, înlăturând ordinea patriarhala a secolului al XIX-lea. Astfel, în nuvelă lui Maupassant Sauvée, baroana de Grangerie se debarasează de soț, provocând un scenariu prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul Parizienei captează și captivează vine din capacitatea să de a oferi spectacol. Pasiunea scenei și a înscenării conferă Parizienei un statut complex de teatru în sine. Românul fixează aceste multiple ipostaze ale reprezentării feminine. Punerea în scenă a personajului Parizienei și a sagas-ului ei oferă un spectacol inedit, Pariziana personificând ideea de autoreprezentare a omului în cultura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
entièrement dans un embrassement" [ibidem, p.85]. Dezgolirea parțială face parte din această tactică: "Alors, elle reparut, plus nue, tendant la gorge... (...) Et n'était-ce pas le morceau de dentelle qui avait glissé?" [ibidem, p.92]. Rougon este conștient de înscenare: "Pourtant, îl n'était plus bien sûr que la dentelle ne se fût pas dénouée toute seule [ibidem, p.93]. 319 "Rougon eut un instant d'homme fort. Îl la briserait quand îl voudrait. N'était-ce pas elle qui le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe Wendoll, cu dispreț pentru avansurile lui nedemne, pentru ca mai apoi, în aceeași scenă, să-l accepte, cedînd, aparent, la iscusința discursivă a anglofonului Don Juan). Relația este descoperită de Nicholas, servitor loial lui John Frankford, și, în contextul unei înscenări similare vechii Commedia dell'arte, soțul își descoperă nevasta infidelă în brațele iubitului. Subtilitatea lui Heywood (dar și complexitatea mentalistă a perioadei cînd a fost scris textul) se revelă în faza ulterioară a acestui eveniment traumatic. Soțul înșelat nu reacționează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
putut..." (Abia începusem să simt) În încercarea zadarnică de a regăsi ce pare pentru totdeauna pierdut, poezia în sine devine o călătorie spre viitor sau spre trecut, dinamismul fiind cel care caracterizează arta. "Ce este o călătorie, dacă nu o înscenare de a vedea cum, în alte condiții, sufletul nostru rămâne același? Ce este o călătorie, dacă nu o experiență caritabilă să verifice, printre întrebări și comparații puterea noastră de a reacționa, de a răspunde?" (Orașe de silabe). Parafrazând putem întreba
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Anonim], Vasile Voiculescu; cf. /www.vasilevoiculescu.eu/; Constantinescu, Richard, V. Voiculescu, medicul; cf. /www. rostonline.org/; Dumistrăcel 2006 = Stelian Dumistrăcel, Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor funcționale, Iași, Institutul European; Dumistrăcel 2012 = Stelian Dumistrăcel, Spații pragmatico-discursive ale generării idiotismelor: o înscenare caragialescă, în "Studii și cercetări științifice", seria Filologie, nr. 28/2012, Pluralism și interculturalitate Stelian Dumistrăcel 75, Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău, Facultatea de Litere, p. 4572; Dumistrăcel et alii 2011 = Stelian Dumistrăcel, Luminița Botoșineanu, Oana Cenac, Variație diastratică și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
depășind net miza beletristică. Teroarea din opera lui Beneș, atâta câtă este, se găsește diseminată, cred, în două nuvele de un exotism poesc, ambele prezente în volumul Semn rău (1943). Prima dintre ele, Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, pare o înscenare în registrul hard al basmului Flautistul din Hamelin. Ducatul lui Wilhelm nu poate prospera precum celelalte cetăți vecine din pricina numărului mare de șobolani care îl bântuie. Toate încercările de a-i stârpi pe paraziți sunt sortite eșecului, până ce, într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
iar timpul se relativizează după modelul basmului. Se impune stăruitor o viziune plastică; receptarea naturii, a peripețiilor evocate se face vizual (subl. în text), certificând o coordonată a eposului" (1972: 84-85). Vizualul prezent la Galaction nu se reduce la simpla înscenare a unui leitmotiv pictural: mișcarea epică și dezlănțuirea elementelor potențează sugestii mai curând cinematografice. După părerea mea, această nuvelă rămâne o subtilă meditație, infuzată de etica biblică, atât asupra iluzoriului existenței terestre, cât și asupra eternului conflict dintre divin și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se introduce și lirismul" (1963: 189). Acest fapt se datorează, cred, predispoziției dialogice a autorului, dispus tot timpul să însceneze o dezbatere interactivă între narator și public. Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau ale terifiantului exotic, evidențiată de Grand Guignol-ul parizian 90, ale cărui capilare terifiante se prelungesc, retroactiv, până la proza gotică. Există, de altfel, câteva invariante gotice în Aranka, pe care naratorul le speculează cu abilitate: setting-ul izolat și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
spațiu în care logica timpului cotidian și mecanismele activității diurne sunt deconstruite, raporturile subiective se redesenează și recompun, de fapt, însăși scena pe care se desfășoară. Diversele categorii sociale își dispută întâietatea, dreptul la cuvânt.“ Cafeneaua devine un labirint viu, înscenare a pragurilor care, odată trecute, oferă accesul către natura fluidă, efemeră a orașului. Geamul cafenelei devine filtrul deconstructiv prin care mulțimea, clădirile, străzile ajung să fie privite: el reprezintă, se poate spune, mediul privilegiat al experienței urbane, la fel cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de memorie, dar, cum spuneam, te prinde mai ușor în laț. Scapi însă, la fel cum scapi de ideile de stânga achiziționate, aproape inevitabil, la pubertate: confruntându-te, la un moment dat, cu zgomotul pe care îl fac și cu înscenarea lor aglomerată. În fine, un al treilea fel de memorie este cea care, dacă înțeleg bine, stă la baza concepției muzeului despre care am început să vorbesc. În ultima vreme, face carieră literară. Este vorba de o memorie privată, a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
di emozioni" (pictura emoțiilor)385. În opinia Ruxandrei Dreptu, care semnează o monografie Octav Băncilă, "o constantă a lecției de pictură pe care românii au învățat-o la München a fost maniera de a reprezenta chipul omenesc ca o majoră înscenare fizionomică a vieții lăuntrice a modelului [...]386. Portretul de femeie reprezintă genul în care se reflectă noua sensibilitate, figurile feminine induc uneori o ambiguitate stranie. Moștenitoarea romanticei femei elfice, la femme fragile, este la fel de enigmatică precum la femme fatale. Un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o calitate fundamentală a lui Caragiale: capacitatea mimetică, permanenta disponibilitate, arta de a utiliza diferite stiluri și registre ale discursului literar și nu numai literar". Domină în sufletul acestui Proteu balcanic, a acestui Ianus cu mai multe fețe, dorința de înscenare și provocare: Într-însul nu vibrau, pîna în cea din urmă fibră, decît zeflemeaua, comicul, farsa, care străbăteau pînă în cele mai mici fapte, uneori parcă făr' să-și dea seama" notează N. Petrașcu iar D. Suchianu îl credea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
tras cu pușca în păsările de pe turnul Goliei, trăgând și asupra bisericii și în ferestrele ospiciului din apropiere. Este numit popa-vânătorul, aceste mărturii, care sunt de fapt fabulații, scurtând timpul până la caterisire. Cu siguranță vorbim despre dușmani, care fac această înscenare neluând în seamă bunul simț, statutul și atitudinea lui Creangă de slujitor al Bisericii, învățător și om public cunoscut și apreciat. Chiar dacă cercetările nu au elucidat problema, Dosarul relei purtări apăsa și preocupa lumea clericală ieșeană. Astfel, în momentul când
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
imperativ, „gândiți-vă!...” Invitație la rațiune. Zâmbetul, iubirea, speranța pălesc... în eventualitatea declanșării... grenadei ucigașe. Tristețea sfâșie. într-un colț de lume, liniștea domnește - „crispată”, „înșelătoare”, „absolută”, doar în cimitirul „Ghivat Shaul”, „tăcerea pietrei” invită întru ascultare: „Orbiți, deopotrivă, / de înscenările armoniei, în ora de pace și sânge a amurgului complice”. într-un adânc de suflet, rodește o voce: „Nu are importanță unde voi fi... oriunde aș fi... voi fi aici!...” Iar într-un amurg de taină s-aud șoptiri de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în posturi sau misiuni în străinătate. Personalități ale diasporei, tentate să se întoarcă în România, renunță să o facă: nu de teamă, ci pentru că sunt conștienți, la începutul anilor 1990, de violența luptelor interne și de caracterul deșănțat al numeroaselor înscenări. Mai mult, Constituția din 1991 nu permitea celor din exil să ocupe posturi administrative decât renunțând la cetățenia străină, ceea ce antrena pierderea dreptului la pensie în țările de exil. Acest început pervertit umbrește entuziasmul de scurtă durată al zilelor din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al regimului lui Ceaușescu, de la care ne-am fi așteptat să radicalizeze prăbușirea comunismului național, a sfârșit prin a-i legitima moștenitorii direcți, care au profitat de confuzia unei revolte populare pentru a o confisca prin tiranicid și printr-o înscenare televizată a revoluției, un spectacol ucigător în care și-au rezervat rolul principal și statutul de simbol. Pornind de aici, ei și-au apropriat statul, au strivit cât au putut orice opoziție politică și au blocat orice reformă atâta timp cât le-
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
simțiri"189. Romanul lovinescian se construiește așadar în mod deliberat cu ajutorul unor clișee și formule prefabricate or, clișeul (suntem avertizați) "se manifestă prin declamare, posturi hieratice, ritualizare, implicând, aproape întotdeauna, o punere în scenă"190. De aici impresia puternică de "înscenare" a narațiunii, de teatralitate, accentuată și de construcția episodică, în "tablouri", cum și de preponderența acordată dialogului, cuvântului vorbit. Nu-i chiar o întâmplare că Hortensia Papadat Bengescu 191 ("marea Păpușăreasă", cum i s-a spus în epocă) s-a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
riturile de fertilitate, pentru că erau în legătură directă cu credințele despre circulația vieții, mișcarea anotimpurilor, descoperirile științifice. Caloianul și Paparuda s-au comportat mai greoi datorită unor elemente constitutive aparte. Primul s-a dovedit a fi, totuși, mai mobil, întrucît înscenarea înmormîntării și receptarea acesteia ca spectacol tragic și vegetațional nu mai avea credibilitate în epoca modernă. Paparuda, la rîndul ei, și-a încheiat destinul ca spectacol distractiv, pe gustul unor mici colectivități rurale. Unele variante mai vechi, de Paparudă, se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]