7,678 matches
-
dimensiune. Părțile din jurnalul propriu-zis care au fost utilizate pentru aceste romane au rămas inedite până astăzi, când soția scriitorului, doamna Adela Petrescu, le-a integrat în locurile cuvenite din șirul notelor zilnice și astfel înfățișează cititorului materia neîntreruptă a însemnărilor în forma lor inițială, lăsând romanele amintite să-și ducă mai departe existența lor diferită, în calitate de „ficțiuni”. Cititorului i se prezintă deci substanța intimă a unei existențe dedicată scrisului și artei, gândită și reflectată în notele unui jurnal care îmbină
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
existenței sale în acest spațiu. Comparația cu Amiel mi se impune încă în timp ce scriu aceste rânduri pe hârtie, în pofida diferențelor considerabile dintre cei doi autori, născute în primul rând de secolul care îi desparte. Ca nici un alt autor de asemenea însemnări, ei par să fie, sau chiar sunt făcuți pentru aventura periculoasă a unui jurnal (înțeles după formula lui Baudelaire, mon coeur mis à nu) precum alții pentru aventura unei vieți de acțiune, de călătorii sau de explorări. Chiar experimentarea unor
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
formula și să scrie 174 de caiete) este o dovadă a importanței pe care tânărul Radu Petrescu o acordă acestor note. Semnificativ pentru felul în care își scrutează aptitudinile și implicit destinul literar, jurnalul lui Radu Petrescu începe cu o însemnare (din 16 ianuarie 1946) în care autorul vorbește despre o carte, probabil de versuri, pe care trebuia să i-o editeze Sașa Pană; la 16 septembrie, notează el, „am trecut pe la P. și i-am spus că renunț la publicarea
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
intuiția și, cu vremea, convingerea fermă că paginile sale de critică, sau de filosofie a literaturii universale, erau foarte importante și că este sarcina sa de a împlini ceea ce nimeni altcineva nu va putea face. Ceea ce apare, rapsodic, încă în însemnări de la sfârșitul anilor cincizeci și a anunțat în unele pagini din Ocheanul întors și Părul Berenicei este continuat în „cărțulia” („libriciolul” cum îi spune el în jurnal, românizare a it. libricciuolo) la care lucrează în 1981 și care „e o
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
exemplifică, pe scurt, câteva „momente de splendoare a limbii române” regăsite în opera unor scriitori contemporani; câte o pagină de versuri publică Simona- Grazia Dima și Angela Furtună (a cărei poezie e comentată de Tudorel Urian); C.D. Zeletin își intitulează însemnările Cu gândul la jurnal; Paul Aretzu e autorul unui eseu despre „teologia părintelui duhovnicesc”, iar Constantin Mateescu al unor admirabile „desene în peniță” despre prințesa Ioana Cantacuzino; Constantin Trandafir analizează poezia lui Marian Drăghici; Lucia Negoiță stă de vorbă, în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
nu există răspuns pentru boală sau moarte. Imposibila renunțare Ca într-un gest de rememorare a existenței scriitoricești, în care viața și scrisul sînt strîns legate, ca într-un refren sau o reinițializare a acestei existențe, Radu Petrescu, spre finalul însemnărilor din jurnal, reconștientizează condiția scriitorului, procesul prin care viața este transferată continuu și irevocabil în scris. În încercarea de a face ceva „cu ochii în ochii lui Dumnezeu”, caută „de la început unghiul și tonul care să-mi permită să scriu
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
trimitere la autor... Un semn al destrămării propriei literaturi, fără putința de a reacționa, de a mai lupta, de a se apăra. este irevocabilă. Viu, în sicriul propriei opere Inspirat de Pascal, scriitorul mărturisea, în 24 ian. 1947, în prima însemnare a Jurnalului, o profesiune de credință: „Arta este chipul de a te realiza (de a te face real).” Existența scriitorului „se face” reală într-o scriere cu funcții multiple. De la o situație din ’47, cînd scriitorul avea „pentru întîia dată
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
a intitulat cartea Moromeții-ultimul capitol, publicând- o în 2010 la Editura Academiei. Urmează a II-a ediție „revizuită și adăugită“, apărută la editura clujeană Eikon în 2013. Pe aceasta o am în față și voi face pe marginea ei câteva însemnări. Am spus carte de mărturii, folosind un termen de cuprindere cât mai largă (amintiri, interviuri, convorbiri întrerupte, refăcute, transcrieri neavertizate ale unor schimburi de vorbe de la Siliștea etc.). Rezultă o evocare din perspective variate a omului Preda și, totodată, a
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
aștepta, tergiversînd lucrurile, pînă ce țară va fi asigurată cu un tratat politic și unul militar. Că tratatul militar încheiat cu Antanta n-a fost respectat de aceasta, nu a fost vină lui Ionel Brătianu, desi Goga, inclusiv în niște însemnări jurnaliere publicate tocmai prin 1935-1936, - îl făcea vinovat numai pe Brătianu (în termeni violenți) pentru dezastrul militar și pentru nevoia retragerii în Moldova. După Marea Unire, Goga revine în P.N.R., e membru în Consiliul Dirigent, cîtă vreme - puțină - a existat
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
Bucureștiului. Cel mai bine ne simțeam în prezența lui, - Balotă și cu subsemnatul. Din perioada aceea mi se și trage numele de Costăchel pomenit în Caiet, nemaiîntîlnit de cititori, legat de aceiași ani ^50, în care exist și eu în însemnările clujanului așezat acum pe treaptă cea mai de sus a literaturii noastre, de pe culmea căreia poți să strigi din toată inima:Vivat școală ardeleana rediviva! E bine de știut că numele glumeț mi-l aplicase în joacă un mare stilist
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
Academiei în 1902 sub forma a 42 de volume, daca ne luăm după numerele date de Bianu și Tuducescu, în realitate 44, căci două cote au fost acordate cîte unei perechi de volume. (O coincidență greu explicabila: numărul caietelor de Însemnări zilnice maioresciene de la BAR și BCS, pe care eu insumi le-am citit, prima oara integral, acum treizeci de ani, este tot 44, din care patru numerotate în pereche, așa încît numerele reale sînt tot 42!) Testament este expresia și
Cultul lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18191_a_19516]
-
zonele creației, mistificînd, deturnînd, infectînd în proporții catastrofale structurile și conștiințele estetice. Cuvîntul de ordine era o tendențiozitate extraestetică, la început socială, apoi naționalistă, contrazicînd brutal cerința abstragerii artei din contingent, rememorată în Manifestul de care ne ocupăm prin intermediul unei însemnări a lui André Gide, dintr-o scrisoare către Jules Renard: "L'oeuvre d'art ne doit rien prouver: ne peut prouver sans tricherie". Trecem mai ușor peste etapa proletcultistă, pe cît de vandalică în negația sa pe atît de grotescă
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
Gabriel Dimisianu Am participat la "Colocviul romanului românesc", ediția a II-a, desfășurat recent la Sinaia și organizat de Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor și revista "Contemporanul". Însemnările de mai jos își propun să-i informeze pe cititorii noștri despre ce s-a discutat la Colocviu și prea puțin să prezinte un punct de vedere propriu asupra situației romanului românesc. Acest al doilea demers ar fi reclamat desfășurări
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
provoacă de pildă lungi serii de enunțuri care intră chiar în situații de dialog. Rezultatul amintește, într-o anumită măsură, de tehnica folosită de Budai-Deleanu în notele de subsol la Țiganiada; la rîndul său, aceasta amintea de modul în care însemnările succesive de pe cărțile vechi se transformau într-un dialog dintre cititori. Noutatea tehnică nu e niciodată atît de absolută încît să nu refacă și trasee tradiționale. Am urmărit cele 135 de "replici" ale comentariilor la o astfel de fotografie; conținutul
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
calități, efectiv un prozator cu har în despărțămîntul memorialisticii, altfel zicînd în domeniul literaturii subiective. Aceste memorii au fost redactate în 1932-1934, pe baza materialului adunat în agendele sale de jurnal. în 1935 reîncepe să țină un jurnal, botezat maiorescian, Însemnări zilnice, pe care intenționa, mai tîrziu, să le dea forma unei noi serii de memorii. N-a mai apucat s-o facă pentru că, în 1948-1949, e arestat și o sfîrșește umilitor și tragic în teribila închisoare din Sighet. Și ca să
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
confort. Din acest jurnal al lui Argetoianu (pe care l-a păstrat fiica sa) au rămas multe caiete proiectate de editor (dl Stelian Neagu) să apară în zece volume. Deocamdată, în 1998 și 1999 au apărut primele două volume, conținînd însemnările din februarie 1935 pînă în iunie 1937. Aceste însemnări nu au, desigur, calitățile scriitoricești ale memoriilor, deși, uneori, unele portrete ale unor personaje minore sînt la locul lor bine creionate. Negreșit însă că jurnalul lui Argetoianu e o contribuție de
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
l-a păstrat fiica sa) au rămas multe caiete proiectate de editor (dl Stelian Neagu) să apară în zece volume. Deocamdată, în 1998 și 1999 au apărut primele două volume, conținînd însemnările din februarie 1935 pînă în iunie 1937. Aceste însemnări nu au, desigur, calitățile scriitoricești ale memoriilor, deși, uneori, unele portrete ale unor personaje minore sînt la locul lor bine creionate. Negreșit însă că jurnalul lui Argetoianu e o contribuție de prim ordin la cunoașterea, și din perspectiva sa profund
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
spre dezamăgirea deznădăjduită a lui Argetoianu. Pînă la alcătuirea guvernului de dictatură, Argetoianu aștepta măcar schimbarea guvernului Tătărescu și crearea unui guvern de destindere format din personalități (printre care, firește, se prenumăra) peste partide prin modificarea radicală a Constituției. Majoritatea însemnărilor sale pe anul 1935 sînt obsesii ale acestei speranțe, pe care suveranul, indecis, o amîna mereu deși o anunța. Argetoianu care detesta guvernul Tătărescu l-a numit, la 15 decembrie 1935, "cel mai rușinos guvern din cîte a avut România
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
editat memoriile, acum se îngrijește, la propria editură, de publicarea jurnalului. Face, prin aceasta, un serviciu util cunoașterii epocii deși acum a renunțat pînă și la indicele analitic de nume, mulțumindu-se cu editarea, probabil corectă, a textului Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. I 1998, vol 2, 1999. Ediție și indice de Stelian Neagoe. Editura Machiavelli.
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
scheletic... Gri, negru, cărămiziu: pămîntul Spaniei. La Goya paroxismul vieții ajunge pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar că-mi aparține, însemnarea venind imediat după altă notație: Goya, reporter al sec. XX. Acum pricep
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar că-mi aparține, însemnarea venind imediat după altă notație: Goya, reporter al sec. XX. Acum pricep. Îl asemuisem pe spaniol cu un reporter modern din Indonezia, Asia de sud-est, Africa ugandeză... Vezi plutonul ! - mai notam, recomandîndu-mi mie-însumi... Uitasem. Era vorba de același și același tablou care
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
laborator ale unui scriitor. Romanele lui Alexandru Sever (Cezar Dragoman, Cercul, Impostorul sau Cartea morților) au generat, în momentul creației, o întreagă serie de posibile personaje, de replici virtuale care nu au mai avut loc în formula finală. Astfel de însemnări au alcătuit un jurnal a posteriori. De obicei intenția de a scrie jurnal este anunțată din primele pagini. În acest caz, textul și-a precedat eticheta; notația susținută a început să capete formă în ciuda caracterului eterogen - forma unui "calendar" spiritual
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
eseuri care se întind pe mai multe pagini, toate fiind egale în fața necruțătoarei numărători. O numărătoare diferită de cea a jurnalului și, paradoxal, atît de intimă acestui gen. Este revelatoare dragostea pentru calendare a unui personaj care apare frecvent în însemnări - Iraclide (din Impostorul, 1977): "Poate că și de aceea, de cîte ori în preajma unui început de an cumpăr un calendar, mă încearcă același tulburător sentiment că, pentru cîțiva lei, mi s-a dat pe mînă, prin nu știu ce magic transfer, nu
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
antilirică, mai mult ironică decît emoțională, prețuind exteriorul, abordînd lumea ca o rece aventură ce nutrește cunoașterea, nedispusă a-și recunoaște limitele. Impasul existențialist nu este al său. Fericirea sa n-ar putea fi una paradoxal tragică, astfel încît o însemnare precum cea pe care o cităm, a lui Camus, nu-i poate rămîne decît străină: "a spori fericirea vieții unui om înseamnă a extinde tragicul mărturiei sale. Opera de artă (dacă ea este o mărturie) cu adevărat tragică, trebuie să
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
trebui totuși subliniate, spre a nu trece ca subînțeles ceea ce se cere cu tărie afirmat. O atare muncă anulează o restanță culturală de mai bine de o jumătate de secol: pe 27 august se împlinesc 61 de ani de la ultima însemnare a lui Freud, și tot atâția de la dispariția sa - pe 23 septembrie). În urma sa a rămas o operă fără de care vremurile noastre nu mai pot fi - încă de multe decenii - înțelese. Influența freudismului asupra mentalității contemporane se dovedește și azi
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]