669 matches
-
l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele ținându-le cât a putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care le strânsese tare la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aberant. În mărunțișuri. Pe care le observase cu răbdare. Adică, privind chipurile oamenilor, nu numai așteptând reacția la întrebările lui, i se păruse deodată că ele, chipurile, pot fi urâțite voit. O frunte netedă, chiar îngustă, e plăcută ochiului și înseninează, pe când ridicarea sprâncenelor și încrețirea pielii în dungi aproape cât lățimea capului urâțesc; văzuse copiii de prin împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asistentă a Mirandei, nu? Te cheamă Andrea, nu-i așa? Bruneta cu picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să fi fost vreo patru duzini de dinți și a Înaintat spre mine ca un pirana. Prietena ei s-a Înseninat pe loc. — Ăă, da, Andrea, am zis eu și mi-am rostit numele ca și când nu eram prea sigură că e al meu. Și da, sunt noua asistentă a Mirandei. În clipa aceea ușile liftului s-au deschis spre holul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine la În Paie Stă. E la America. —O, Empire State Building. Da, iubito, mami o să te ducă acolo Într-o zi când o să fii mai mare. Când o să am șapte ani? — Da, la șapte ani. Iar fața i se Înseninează pe dată, precum cerul după furtună. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Mare adunătură de consultanți aici, În mai. Stop. Necesită prezența de urgență a unui administrator de fonduri britanic extraordinar. Stop. Bar unde servesc stridii delicioase lângă Grand Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șterse lacrimile cu blana de nurcă, ceea ce mi s-a părut un gest de prințesă răsfățată, dar perfect potrivit cu personalitatea ei, așa că, probabil, n-ar trebui să mă șocheze prea mult. După câteva minute s-a calmat și s-a înseninat brusc. Julie trece de la o stare la alta cu o repeziciune care mă face să mă întreb dacă nu cumva e schizofrenică. — Mi-a venit o idee. Hai să căutăm împreună și ciorapi-plasă, și logodnici! exclamă ea încântată. Fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
perindându-se prin preajma mea - o legumă vie zăcând într-un pat, neputincioasă. Poate că asta era tot. Poate peste câteva zile avea să gândească altfel. Poate că mutarea la sanatoriul de la mare avea să-i facă bine și să-l însenineze. Poate că, totuși, o să ne vedem de 1 Mai, la mare... E bine, mi-am repetat. în următoarele luni voi avea timp să mă limpezesc. Eduard a dispărut, probabil, pentru că așa tre buia să se întâmple: să plece și să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din urmă cu douăzeci de ani și bărbatul impunător și distant care ședea în fața ei pe taburet ca pe un jilț și o scruta cu aceeași încordare cu care mai devreme o scrutaseră figurile de pe pereți. Chipul lui Bobo se însenină dintr-odată. — în cep să te recunosc, spuse el, ridicându-se de pe tabu ret. Mi-era teamă ccă o să dau ochii ccu o cu-coană de care o să mă întreb cum dracului a putut să-mi fie ddor... Se apropie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când Smaranda începe să cânte cu voce plăcută, "Teiul" de Schubert. Versurile se desfășoară domol, înseninând sufletele asprite de război, picurând liniște și speranță într-un spațiu până atunci al durerii. Se așează apoi în fața pianului împreună cu Marius și degetele ce alunecă elegant pe clape interpretează la unison armonia celor patru mâini imaginată de marele Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de a afla ce păcat o urmărea pe mama s-a stins pentru un timp. A fost o zi bună pentru ea. Îi citisem din Les miserables, avusesem un surâs, retorica mea era de copii, exemplele mele inocente. VI Se însenină și reveni seara asupra patului meu, continuă să mă închine și eu o lăsai. Curând însă îi dădui o lovitură care o răni adânc. Nici nu știu dacă această rană s-a mai închis vreodată în sufletul ei. Astăzi sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă înfundai într-un fotoliu din imensul hol. Matilda se întoarse cu fata care ținea în brațe o tavă cu prăjituri și cafele, și mă invita, spunând că sânt plăcinte cu prune, specialitatea ei, fragede și pufoase. Privirea Matildei se înseninase, chipul i se spălase de îndîrjirea anterioară. Pusei volumul pe măsuță și într-adevăr, gustând din plăcintă, o și înfulecai, atât era de bună. Fata se întoarse cu o nouă tavă cu două cupe de cristal și cu o sticlă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mele refulate? Da, dar ura țâșnise din cuvintele ei și, pe urmă, dacă ar fi fost Tasia sau Vasia, dracu să-i ia, de ce închisese brusc și se făcuse ca și când ar fi avut pe cap, în loc de păr, șerpi? Se mai însenină, dar telefonul continuă să-l țină în dormitor câteva săptămâni, până într-o zi... Dar trebuie să spun că înseninarea ei nu mă făcu să uit, apele despicate nu Se mai împreunau să arunce în uitare scena care se petrecuse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nici nu trebuia s-o întreb, era clar că nu putea atunci să mă ierte pentru că acceptasem să iau masa cu maică-sa și cu Mircea. "Victor, zise Matilda, merg eu la plimbare, am să-ți spun ceva!" Silvia se însenină când auzi și deodată îmi surîse: "Pa, tata, ci când mai vii?" O luai iar în brațe, o sărutai, spusei bună ziua lui Mircea și o așteptai apoi pe Matilda în stradă. Știam că n-avea nimic să-mi spună și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa, un semn că una dintre ele o să ajungă împărăteasă... "Niște natantoale", se înseninase bunica întru târziu... "Făăă, le spunea după ce se făcuseră mari, cu acel limbaj popular și crud care i se impusese fiindcă un altul se îndepărtase de ea tot mai mult, o să vedeți voi căcat de bărbat în curtea voastră când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă ocrotii în orele contabile operând o separație (o uitare!) și, liber în lungile mele plimbări pe la poalele pădurilor, gîndii: "Bătrîne, îi spusei într-o zi aceluiași gorun pe care îl interogasem odată, Socrate nu te-a cunoscut să se însenineze că din trupul tău i se va face într-o zi sicriul. Înseninarea lui îi venea din altă parte, pesemne că îl plictiseai, cum îl plictisea și marea și cum îl plictisea, desigur, și Xantipa, ale cărei ocări l-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
recevoir une petite franciscaine?" Mă ridicai în pat în capul oaselor și mă posomorâi. "Vous n'êtes pas ni petite, ni franciscaine", mormăii și sării apoi și o întîmpinai. Capușonul și umerii îi erau uzi de ploaie. Fără să mă înseninez, ca în fața fetiței mele care ar fi făcut o poznă, îi descheiai șiretul și nasturii; aici ea își ridică bărbia cu eternul gest reflex de tandrețe și abandon al tuturor copiilor care se știu protejați, și își puse mâna pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu ceva la mînă!" În acest timp observai cum chipul micuței doamne începea să capete o expresie vie de suferință. Soțul ei se îngrijoră și începură să-și șoptească unul altuia ceva la ureche. "Da", zise ea și se mai însenină și începu să se uite la noi cu capul ușor plecat, cu un fel de interogație chinuită și resemnată: nu e așa că o să fiți de acord? parcă ni se adresa. El se ridică, se apropie de mine și îmi șopti
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se mai întâmplase de mult. Dar, peste încă o săptămână, primi de la Belokonskaia altă scrisoare și de data aceasta generăleasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe deplin de toate frământările cu prilejul apropiatei nunți a Adelaidei, iar în înalta societate începuse să se vorbească și despre Aglaia, care în ultimul timp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ghicit exact despre ce era vorba. Întorcându-se acasă de la Aglaia, făcut de râs și alungat de ea, prințul ședea de vreo jumătate de ceas cuprins de disperarea cea mai neagră, când deodată apăru Kolea cu ariciul. Imediat cerul se însenină; prințul învie parcă din morți, îl descosea pe Kolea, se agăța de fiecare cuvânt al lui, repeta de câte zece ori aceeași întrebare, râdea ca un copil și le strângea mereu mâinile celor doi băieți, care râdeau și îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
regret că atunci am tăcut... Ippolit roși. Îi trecu prin cap gândul că prințul se preface și încearcă să-l prindă cu ceva; dar, privindu-l cu atenție, nu putu să nu aibă încredere în sinceritatea acestuia; fața i se însenină. — Și totuși moartea pândește! rosti el, mai că nu adăugând „un om ca mine!“ Și nu vă puteți imagina cum mă cicălește acest Ganecika al dumneavoastră; a scornit, ca să mai combată, că, poate, dintre cei care atunci au ascultat ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
salvat viața. Crezi că-i lăudabil ceea ce faci, dar omului i se face lehamite de tine. Părea gata-gata să se supere, dar deodată izbucni în râs, ba încă într-unul plin de bunătate. Se lumină la față Lizaveta Prokofievna, se însenină și Ivan Feodorovici. Spuneam că Lev Nikolaevici e un om... un om... pe scurt, numai să nu se înăbușe, cum a observat prințesa... bâigui generalul, cuprins de un fel de extaz bucuros, repetând cuvintele doamnei Belokonskaia, care îl uimiseră. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar Vera plânge. În cele din urmă, înciudat, dădu din mână a lehamite, zicându-și: „Blestemata de suspiciune bolnăvicioasă!“ Fața i se însenină când, după ora unu, îi văzu pe Epancini, care intrau la el ca să-i facă o vizită „de câteva clipe“. Aceștia într-adevăr intraseră pentru câteva clipe. Ridicându-se de la micul dejun, Lizaveta Prokofievna anunțase că toți pleacă la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că Nastasia Filippovna știa și înțelegea prea bine ce însemna Aglaia pentru el. Nu spunea nimic, dar el îi vedea „chipul“ atunci când îl surprindea uneori, la început, pregătindu-se să meargă la Epancini. După plecarea din oraș a acestora, se înseninase la față de bucurie. Cu toată lipsa lui de spirit de observație și de intuiție, pe prinț începuse să-l alarmeze gândul că Nastasia Filippovna ar fi în stare să pună la cale un scandal, ca s-o determine pe Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de decrepitudine atât de avansată Încât Înțelegerea le era afectată și chiar ochii le rămâneau Închiși. Atunci unii dintre noi ne apropiam cu emoție și le atingeam ușor fruntea. Nu puteam până atunci nici măcar bănui cât de mult se poate Însenina și lumina fața unui suferind, a unui bolnav În stare terminală atunci când simte că cineva Îi este alături, că Îi pasă, că nu a rămas cu totul părăsit, al nimă‑ nui. Chiar simpla prezență, tăcută, lângă patul lor le aducea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]