698 matches
-
mai beau. Sunt cu mașina, ar putea că între timp să fermenteze în stomac. Lăură tace un timp îndelungat. Apoi se îndreaptă spre bibliotecă, smulge nervoasă o carte legată în piele pe care i-o dăruiește lui Emil, care se înseninează la fața fericit: - Te rog să observi că ți-am dăruit o ediție foarte valoroasă. Știu cât de mult prețuiești cărțile. - E în regulă, bătrâne? Dispare pe terasa. El sade tăcut câteva minute, apoi o urmează. Pe urma scoate din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de acord. Lăură îi spuse că ea nu-și dorește copii, ca mai are mult de învățat încă, prioritățile ei fiind doctoratul și promovarea în funcție. Lăură era deja tristă, gîndindu-se la despărțirea care avea să urmeze. Dar el o înseninase, promițându- i că în curând va sosi în România. Îi cumpărase chiar și un cadou, un lănțișor cu totul deosebit din aur masiv, care avea decupate 5 steluțe într-o placă masivă, iar steluțele erau distribuite la distanțe egale de-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
făcut dintr-un material adecvat - mustind de umezeală, absorbea Întunericul mai repede, transformîndu-i Întreaga suprafață Într-o masă de umbră. O linie vagă, alterată de vreme, ce se afla În vîrful zidului Îmi bloca priveliștea pe diagonală; numai acolo se Înseninase brusc. Mi-a fost, bineînțeles, imposibil să văd ce se află dincolo de ea dar, dacă-mi amintesc bine, erau doar trei căsuțe mici din lemn și o clădire Înconjurată de un mănunchi de copaci... probabil un han sau vreo casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de Tainicele cărări ale iubirii rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse ca prin fum. S-a înseninat la față și, pășind ușor ca un fulg, a reintrat în acel culoar luminos pe care-l cunoștea. Auzea o muzică plăcută, îngerească, pe fondul căreia a început să plutească. Ar fi dorit să nu se sfârșească niciodată. Nu s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe un teren străin ori greu accesibil. Eugen ascultase fără să o întrerupă. Era calm. Cu nimic nu lăsa să se înțeleagă că în mintea sa apăruseră multe semne de întrebare generate de cuvintele fetei. Foarte curând, după câteva secunde, înseninându-se, ea s-a așezat comod și a continuat să vorbească despre momentul amintit de mama sa. - În iarna aceea, așa cum a povestit deja mama, a fost la munte. Câteva zile ori chiar o săptămână. Locuia la București în vremea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o uimise la Ovidiu un simț al sesizărilor valorilor sociale, devenit deja reflex, poseda un fel de sonerie aparte ce-l avertiza că persoana din fața lui poartă pe umeri o răspundere anume și dintr-odată devenea smerit, chipul i se însenina de cele mai alese zâmbete, își potrivea cuvintele, vorbele lui trebuiau să facă impresie și deși nu se îndoia de mijloc, Carmina avea impresia că îi place să se poarte așa, echivoc, chiar dacă felul lui de a fi semăna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am băut cafea și am vorbit despre vremuri trecute. A început să povestească mai multe despre Kizuki, cu toate că se poticnea și-și alegea cu greu cuvintele. Din când în când ningea, apoi iar se oprea, dar cerul nu s-a înseninat deloc în cele trei zile cât am stat acolo. La plecare, i-am spus că intenționez să o vizitez iar în martie. Am mai strâns-o o dată în brațe, așa îmbrăcat, și am sărutat-o pe buze. — La revedere! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dvs. - deviantă sau nu. Cu puțin noroc, s-ar putea să fie tocmai ce ne trebuie pentru a aduce cazul În justiție. Inspectorul zâmbi. Haideți să considerăm asta contribuția dvs. la literatura cenzurată. Când ne-am despărțit, cerul tocmai se Însenina. Soarele avea să răsară În curând deasupra acoperișurilor. Jumătate de oră mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ating pământul, iar alții atârnă nesiguri de frunzele acumfără fir de praf, În acel moment lipsit de apărare, când nu ești Întru totul sigur că ploaia a Încetat, și nici ploaia Însăși nu e, chiar În acel interval, totul se Înseninează. Un lung moment, unul pare să-și ceară scuze pentru ce ne-a făcut. Iar noi, având Încă În păr picături fine, noroi pe manșete și tristețe În ochi, privim din nou spre cerul azuriu, acum mai senin ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Deși un text se numește Anxietate, deși admite cu Heraclit că Toate curg, el crede În Decebal și În legende; Îl luminează Ștefan-Vodă, nădăjduiește În Învierea Basarabiei martire și caută sprijin În Codrii Lăpușnei și ai Orheiului - „Eu vin să Înseninez pe cel ce moare... Eu vin s’aprind lumina ce se stinge”. Cuvântul se vrea o formă de Eshatologie. Îl țin În loc Meșterul Manole, Șarpele Timp, Pajura-mamă, Luceafărul, Mama Pădurii, Marele Tartor și Steaua Magilor; Îl solicită, alteori, Cronos, Venus
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
zona rezidențială din Piața Flores. A doua zi de dimineață, fiind sclavul râvnei mele pure și ca să i-o iau Înainte prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
timp? — Doar doamna Tyler. — O să mergem în sala de consiliu atunci să luăm cafeaua. — Câte persoane mai așteptăm? Janice desfăcuse o cutie de bomboane de ciocolată asortate de la Marks&Spencer și pusese întrebarea de parcă aștepta câțiva musafiri care să-i însenineze prânzul cu conținut scăzut de calorii. Janice cântărea peste optzeci de kilograme dar, spre mirarea tuturor, rareori o vedeai mâncând ceva care să îngrașe. Avea doar o problemă cu tiroida. Și o dependență gravă de ciocolată. Când sosi Fran, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și se așeză. Asta nu servea la nimic. Nu-i era de ajutor nimănui. Într-un impuls subit, deschise portofelul, scoase ecografia gri și neclară și o puse pe birou, în fața ei. Avea nevoie de ceva vesel, care să-i însenineze viața. Cuprinsă de un elan de energie, se puse pe treabă. Trebuia să termine pregătirile pentru lansarea Fair Exchange în mai puțin de trei săptămâni. Atunci putea în sfârșit să se relaxeze și să se bucure de propria nuntă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aberant. În mărunțișuri. Pe care le observase cu răbdare. Adică, privind chipurile oamenilor, nu numai așteptând reacția la întrebările lui, i se păruse deodată că ele, chipurile, pot fi urâțite voit. O frunte netedă, chiar îngustă, e plăcută ochiului și înseninează, pe când ridicarea sprâncenelor și încrețirea pielii în dungi aproape cât lățimea capului urâțesc; văzuse copiii de prin împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea își mai amintește. Pe vremea aceea nu eram prea cunoscut. Acum te las în compania lui Luciano. El se pricepe la haine mai bine decât mine. Între timp sosise și prințul, iar generalul uitase insolența tânărului boier și se înseninase. Croitorul și ajutorul acestuia alergau de la unul la altul, îmbiindu-i ba cu cafele, ba cu ciubuce. Ei însă avansaseră deja într-o discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în limba rusă. Fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
imaginase niciodată că va veni ziua în care să se roage ca cineva să-i cumpere un crenvurșt. Dar cel puțin avea un proiect admirabil gata să fie lansat împotriva lui M. Minkoff. Gândul că va da startul acțiunii îl însenina foarte tare. De data aceasta fufa va rămâne înmărmurită. * Toată problema era depozitarea. De la ora unu până la trei, în fiecare după-amiază, George era obligat să țină la el pachetele. Într-o după-masă se dusese la un cinematograf, dar nici acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe divanul galben și despături ziarul care era distribuit pe coastă, în fiecare dimineață, pentru cei care plăteau un abonament mai mare. Era minunat să aibă divanul numai pentru el, dar dispariția domnișoarei Trixie nu era de ajuns ca să-i însenineze spiritul. Nu închisese un ochi toată noaptea. Doamna Levy era pe planșeta ei de gimnastică, tratându-și grăsimea cu câteva salturi matinale. Era tăcută, ocupată cu niște planuri în legătură cu fundația, pe care le scria pe o foaie de hârtie pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În seara asta. E un om bătrân și-a trecut prin multe azi. E aproape miezul nopții. Lăsați-l să doarmă. Își ridică ochii triști către Logan. Credeți-mă pe cuvânt: nu pleacă nicăieri. Afară, ninsoarea Încetase și cerul se Însenina: o Întindere de negru ca cerneala, stelele Încețoșate de luminile orașului. Logan ieși de la Urgențe În noaptea geroasă. O ambulanță opri cu atenție la intrare, cu luminile pornite. Întorcându-și spatele către imagine, Logan se urcă În mașina de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Murga (întunecarea datorată norilor de furtună) este imaginată ca o ființă demo nică de formă bovină, ca o vacă de culoare neagră. (Vezi și blestemul popular „Călca-te-ar Vaca neagră”.) Odată răpusă sau alungată Murga, ploaia încetează, cerul se înseninează și reapare Soarele : Murga a fugit Ploaia s-a risipit Soarele-a ieșit. Iată câteva exemple care permit echivalarea Murgă = vacă : Să iau druga Să mulg Murga Murga lăptoasă Ploaia risipoasă (12, p. 60). Sau o imagine tipică pentru mulsul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vremea se „răs-bună” (se face din nou bună) și va fi „vreme bună”. Resortul acestei credințe este, probabil, un alt principiu al gândirii magice - contraria contrariis curantur : laptele alb este un „antidot” al vacii negre (Murga), el „albește” norii negri, înseninând cerul. Poate că tot în această sferă de semnificații își au sorgintea frecventele superstiții populare conform cărora focul provocat de fulger „se poate stinge numai cu lapte dulce de vacă” (9, pp. 91-92 ; 20, p. 79 ; 55, p. 32) sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
limba, solii n-au luat parte la aceste dezbateri. Din castelul friguros de la Santa Severa, au aflat de la mine cum se desfășurau lucrurile. Doar atât și nimic mai mult. Oricât de luminoase ar fi fost previziunile, ele n-au putut însenina chipurile întunecate ale lui Tanaka și Hasekura. Nici nu era de mirare. Japonezii trecuseră de prea multe ori dintr-o dezamăgire în alta. Nishi avea fierbințeală mare. Chiar și tânărul acesta care își dăduse toată silința să pară vesel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată.” Își amintea limpede cuvintele rostite cu milă de Matsuki Chūsaku. Să uite, să creadă că n-a fost nimic. Fără îndoială că nimic altceva nu i-ar putea însenina sufletul disperat. Ei n-au fost soli de neprețuit, ci doar momeli menite să înșele țările străine, dar acum nu mai avea nici un rost să se gândească la acest lucru. În Sfatul Bătrânilor fuseseră neînțelegeri între seniorul Shiraishi și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și primul, poet), deci dacă scriitorul ar fi disperat, criticul și-ar spune: dar atunci pot să-l citesc pe Dante, sau pe Shakespeare... Bănuiesc că un critic, cinic fiind, ar privi cosmic: s-ar întrista ziua și s-ar însenina noaptea. Altfel, ce ne lipsește pentru a avea ecou european real? Cum să ajungă scriitorii noștri pe tarabele din gările Parisului? Poate că tot de un critic ar fi nevoie, care să propună modele teoretice pornind de la scriitorii români. De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la redarea atmosferei copilăriei acestui personaj pe care-l îndrăgești chiar din prima clipă, fie și pentru numele scurt, parcă de alint, pe care-l poartă fetița și care-i oglindește ochii de mură coaptă, spălați de roua lacrimilor și înseninați dimineața de soarele cel blând al vârstei. O însoțim pe Mura în încercările ei, mult prea grele pentru un copil așa de mic, la câmp, înfruntând soarele, oboseala, dar și zgârcenia mătușii care-și umilește rudele sărmane. Sintetizată în câteva
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
că și pentru a fi clar trebuie să ai vocație. Căci vocația însângerării, a pierderii de sânge și de iluzii, o avem. 17: Creșterea taxei de scont în Statele Unite și Canada; pe 18 - în Belgia, pe 20 - în Olanda. Se înseninează; în aceste dimineți reci, Crowhurst străbate drumul tradițional spre Capul Bunei Speranțe, ruta cliperelor, a corăbiilor încărcate cu lână; plutind între Anglia și Australia, „Teignmouth” descrie un arc larg în Atlanticul meridional. 21: Scriitorii n-au inventat bomba atomică, habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]