1,055 matches
-
de iarbă./ Dați-mi un alt pustiu să-mi strig copacii/ Iar din ecou să-și ia zborul pasărea spin./ Dați-mi un alt pustiu să strig după viață/ Iar din ecou să apară firul de iarbă/ Stâmpăr pentru sufletele însetate ... XXIX. POEME DE OANA BOC, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Poetă, eseistă și cadru universitar . Oana Boc, născuta (22 ianuarie 1970) la Întorsura Buzăului, jud. Covasna). A absolvit cursurile Facultății de Litere din cadrul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
lucrări istoriografice care stau mărturie pentru posteritate asupra faptelor de glorie a eroului nostru național și a celor care i-au stat alături în dăruirea sa neobosită pentru folosul țării. Timpul a fost oprit în cele două săli deschise publicului însetat de istorie curată. Prima sală, a fost amenajată cu lucrări care evocă viața Crăișorului din pruncie, apoi din perioada studiilor, trecând către perioada de practicant (cancelist) și la cea în care s-au conturat liniile de acțiune ale Revoluției de la
MONUMENTUL ISTORIC ŞI DE ARHITECTURĂ „CASA AVRAM IANCU” – TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380942_a_382271]
-
imbold interior, inexprimabil, care-mi dă aripi. Sunt clipe intense de inspiație divină, fiindcă altceva nu poate fi. Parcă îmi dictează cineva din cer, nu șterg nimic, nu adaug, cuvintele izvorăsc nevăzut, ca apa dintr-un izvor, iar eu, cel însetat, nu stau prea mult pe gânduri. Nu uit să-mi fac și plimbarea de dimineață, care începe la doisprezece, descoperind de fiecare dată dimensiunile neobișnuite ale vasului. Îmi trebuie aproape o oră să fac turul complet. Alții mai harnici joacă
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
de faptele bune ale iubirii. E îngerul de nepătimire ce poartă închinarea străbună reciprocă între divinitate și olteni, căci olteanul e egal îngerului când cântă. Potirul din care soarbe îngerul nu e mai scump decât ulciorul din care bea olteanul însetat, nici cântările psaltice n-au mai mult duh decât doinele oltenești! La ce-ar folosi olteanului o mantie groasă contra gerului, dacă mantia inimii nu i-ar fi cântecul ce se-nsoțește cu viața, de la prima până la cea din urmă bătaie
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
eu? Dansatorul pe scena Pe care i-ai spus, la ureche, timidă, Cum el ți-a furat, cu privirea avidă, Rotirea pe Broadway, sau stepul pe Sena? Și noi, pe sub ploaia căzând, la grămadă, Eram dansatorii fierbinți, de zăpadă ... CÂNTECUL ÎNSETATULUI Bău poporu-atât apă sfințită, Încât factura apei fu cumplită! Te seacă la șomaj, de îl mai ai! Postești de apă până și în Rai! Adică, toate ploile pe-o lună, Și apa, plus canal - pe fapta bună - Te costă - ca
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EȘTI, MOARTE, ÎNSETATĂ ȘI FLĂMÂNDĂ Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Ești, moarte, însetată și flămândă, Să-nghiți de-a valma pruncul cel curat, Mireasa albă, baba tremurândă Și tânărul ce n-a ajuns bărbat. Îți place, moarte, să-ți anunți sosirea, Cu groază să-i hrănești pe muribunzi, Dar vreau să înceteze hărțuirea
EŞTI, MOARTE, ÎNSETATĂ ŞI FLĂMÂNDĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374443_a_375772]
-
am găsit la margine de soartă, și n-am bănuit unde iubirea ne poartă. Nu poți să fii un vinovat și condamnat, dar mă iubești-ntr-a nopții-nsingurare, încă-aștepți să revin din lunga rătăcire și mă cuprinzi cu brațele minții, însetat. Anotimp de dor, primăvară fără floare, cu tinerețea pierdută-n a vieții vâltoare, ți-am rămas pentru suflet dulce alinare, o minune agățată la rever, cu candoare. 12 Martie 2015 Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ FĂRĂ FLOARE / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare
PRIMĂVARĂ FĂRĂ FLOARE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374499_a_375828]
-
a recunoaște, Că iubirea e singurul lucru înălțător ce ne zidește. Viața noastră, dincolo de zidurile care s-au ridicat În bezna nopții și a fricii, fără a mai putea cerceta Lumina, care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz și cutezător eu mereu am vegheat, Să-ți fie bine, chiar dacă inima îmi era plină de suspine. VIAȚA TE-A ÎNVĂȚAT Viața te-a învățat, când
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
cor: dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie! și pășeau după sobor... și veneau prostanii... droaie! pupau unii poala popii, alții făceau numai cruci: nici măcar să cadă stropii, dar vreo ploaie cu bulbuci?! dup-atâta osteaneală (mai toți flămânzi și însetați) zice-o față clericală: plecați, la dracu, și udați! un moșneag, convins că n-are baftă să mai prind-o ploaie, spre cer strigă-n gura mare: Doamne, dă-mi măcar de-o baie, că sunt nespălat de-o lună
PROCESIUNEA PLOII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374647_a_375976]
-
fulgeră curios mititelul. -Lingura, cana și săcăteul, îi preciză Bunul. Lingura de lemn, care nu ardea băgată-n foc, avea darul să-l hrănească pe flămând, chiar dacă se termina mâncarea-n blid; cana smălțuită scotea de neunde apă proaspătă pentru însetatul ajuns la ultimul liman. În fine, săcăteul adăpostea buruieni de leac, vindecătoare de orice boală, ieșind la iveală după nevoile mâinii căutătoare. -Cu astea a înduplecat Culai părinții fetei, zicând că așa comori vor ajuta, de-a lungul vremurilor, neamul
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 10 Iulie 2016 După o zi printre străini, Și-adeseori istovitoare, Cu sufletul rănit de spini Te odihnești lângă izvoare Și sorbi din ele însetat Mai înainte de culcare Lumina întâiului oftat, Lumina cea vindecătoare! Da, suflet drag, eu vin și vin Să îți aduc mereu în dar, Cuvântul meu curat, divin Și simt că nu vin în zadar! Nu te cunosc, dar știu și știu
CELUI PLECAT DIN ȚARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371341_a_372670]
-
mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de rouă, ce da zilei culoare... Să te-nfasori cu ea, flămând și însetat, Până m-aș întrupa din nou, ispită, pe-nserat. Referință Bibliografică: M-aș întrupa / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
M-AȘ ÎNTRUPA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371381_a_372710]
-
Și e atât de ciudat cum să ard nu mă tem, Că mi-au ajuns speranțele făclii medievale Topindu-se nebune de-al dragostei blestem. De-aș știi ce sunt acum, aș adormi cu tine Lângă fântâna vieții, prea tare însetat, Însă nu înțeleg ce s-a-ntâmplat cu mine Și în cele din urmă în ce m-ai transformat. Referință Bibliografică: METAMORFOZA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
METAMORFOZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371467_a_372796]
-
Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu vreau să-mi spui că mă iubești, Țnsă, o stea aș vrea să-mi dăruiești, Iar de la lună, să-mi aduci o rază Și în deșertul însetat, tu să-mi găsești, o oază. Șă-mi spui că mă iubești, n-aș vrea, Însă, aș vrea să mă închizi în palma ta, Iar noaptea, pe brațul tău ca să mă culci, Ochii să mi-i săruți, șoptindu-mi vorbe dulci
AȘ VREA... de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371486_a_372815]
-
împărtășesc din plin tragismul condiției umane, ca în această piesă antologică pe care orice mare poet român s-ar simți onorat s-o semneze: „Să nu lăsăm povestea descheiată,/ Sub vorbele prescrise de un vraci/ Care sculpta pe-o inimă-nsetată,/ O pajiște, un munte și doi maci// Înnebuniți de dor și rătăcire/ Când îi zărea prin veacul orb și mut,/ Le tot șoptea ceva despre iubire/ (Dar preciza că-s vorbe de-mprumut).// Cândva a stat un ceas cu ei
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nunta Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru că sortul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M'avete acconciato
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
arme letale, Nu e loc să se strecoare un greier. Fierbinte e noaptea Și cerul gurii, înjurând lingură cu care Îmi hrănesc personajele convalescente. Eroina principala are cercei În urechi Și a flămânzit , Sia păcătuit scriind lozinci mincinoase . Tot mai însetați și de jur împrejurul mesei pătrate Stau ogarii, si cornul vânătorului iscusit Cheamă urgent Socotitorul de prepelițe-ucise. Micul dejun este gata! Laptele-i negru și gata închegat În pahare de plastic. LAMETTE DA BARBĂ ED ALTRE ARMI LETALI Ho passato polvere d
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
primul rând, rugându-i să ia aminte! Încercați, dragilor, un experiment: Imaginați-vă cuvântul, informația, poezia, beletristica, literatura de specialitate, ca pe un fluid necesar vieții voastre. Un fluid care, pe măsură ce-l bei, te face să te simți și mai însetat și simți că dacă și-ar opri curgerea tu nu ai mai exista, pentru că resursele lui sunt inepuizabile și indispensabile nouă, ființe supuse procesului evolutiv. Ei bine, acest fluid, atât de necesar nouă, se numește, simplu, Cunoaștere. Fără ea, evoluția
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
Cuvinte insuficiente mereu Există-n tot ce pare simplu sau greu, În tot ce e bine sau rău pe lume, În tot ce poartă cu sine un nume... Răsar cuvinte insuficiente Când întâlniri au loc în priviri lente, Când doruri însetate umplu inimi, Iar pe chipuri străbat, în râuri, lacrimi... Zâmbete și tristeți își întind mâna, Însoțindu-se-n tăceri totdeauna, Printre cuvinte insuficiente, Înaintând prin timpuri absente... Viața și nemurirea se contopesc Când clipele ceasului dat se sfârșesc, Cuvinte insuficiente
CUVINTE INSUFICIENTE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374131_a_375460]
-
teologice, alcătuindu-se într-un tot semnificativ, servesc comunitatea, avându-și izvorul în trecut, activând în prezent și proiectându-și efectele în viitor. Se cuvine o mică precizare : rândurile de față sunt doar un punct de vedere personal al cititorului însetat și nu se constituie într-o referință critică, întrucât nu pot emite judecăți de valoare ferme asupra unei lucrări teologice de o asemenea anvergură. Această prezentare poate cel mult să constituie un îndemn la o lectură fundamentală, necesară, plăcută, utilă
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
-i mântuiască de păcatele lor.” Este foarte interesant de pătruns în acest univers, în acea atmosferă de tranziție dintre vechi și nou, pentru a percepe cum se cuvine, cum a irumpt ca o flacără în înalt, acel suflet arzător și însetat de Dumnezeu, Francisc de Assisi. Părintele Ștefan Acatrinei ne conduce cu mână sigură în atmosfera, pe cât de înfloritoare în aparență a noii burghezii, pe atât de șubredă în realitate. Căci, ce e mai înșelătoare și mai supusă deșertăciunii, decât opulența
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
niciodată ajunge. Marele General, om de știință, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil finit al infinitului și, toate, nu mărgăritare, nu diamante, nu stele, ci pământești împliniri, de la începuturi și până departe, încoace, spre
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
păduri cu reci izvoare . Pe un pisc de munte, iată, Trage frâul și se-oprește, Cu ochii în juru-i cată Și ce vede îl uimește . O întindere de apă Ca oglinda de curată, Iar pe mal, lacom se-adapă Căprioara însetată. E ușor s-o nimerească! O săgeată-n arc își pune, Dar când vrea să o ochească, Ea cu glas de fată-i spune: - Prințe, viața tu mi-o lasă, Eu doar ți-am ieșit în cale! Pentru zâna cea
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Vei dormi, că e răcoare... Dor de tine de-o să-i fie, Ți-o aduce-n dar...o floare ... Paloșe își scot din teacă Și se bat cu-nverșunare, Apoi se-odihnesc oleacă Și se bat din nou, mai tare. Însetați, cu guri uscate, Ca în iad două satane, Cum nici unul nu răzbate, Pun mâna pe buzdugane. Buzduganele se sfarmă, Ei se prind în luptă dreaptă, Iar acum, fără vreo armă, Se smucesc, apoi așteaptă. Gâfâie și se-ncovoaie, Și icnesc în
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
ziua o adun sub pleoape, Gândul meu se umple de duh sfânt Și cerul parcă e atât de-aproape! Scriu noaptea, când e pacea mai adâncă Și-aud cum curge liniștea șuvoi Ca un izvor descătușat din stâncă Peste pământul însetat de ploi... Scriu noaptea odihnit spre dimineață, Din versul meu atunci când te trezești Cu bucuria soarelui pe față, Până la capăt tu să mi-l citești; Nu te întreb de ce te înfiori, Uitându-te adânc în rugăciune, Scriu noaptea, scriu și
SCRIU NOAPTEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372448_a_373777]