958 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > M-ALUNGI CHEMÂNDU-MĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului însingurarea, ce năpraznic chin de nedorit umbrar pe casa vieții cerșesc lumina, să-i răspundă ceții pictându-mi ziua sumbră cu senin azi mă adaugi clipei în destin ca leac al nerăbdării și bineții răsplată-mi dai ispita tinereții și mă
M-ALUNGI CHEMÂNDU-MĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372239_a_373568]
-
înghite din mers ca pe un bob de linte de-am muri și ne-am trezi cu ochii întregi să îi facem loc veșniciei înaintea pământului deschid adânc ochii te privesc și mă înfricoșez omule ești tot o rană deschisă însingurări ale zilei însingurările binecuvântate ale celui alungat de vocile care nu spun nimic se adună singurătatea ca apa rece în burdufuri și ține pentru încă o jumătate de sahară între timp timpul devine prieten chiar și când știi că e
TĂCERI, OGLINZI ŞI SENSURI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379692_a_381021]
-
ca pe un bob de linte de-am muri și ne-am trezi cu ochii întregi să îi facem loc veșniciei înaintea pământului deschid adânc ochii te privesc și mă înfricoșez omule ești tot o rană deschisă însingurări ale zilei însingurările binecuvântate ale celui alungat de vocile care nu spun nimic se adună singurătatea ca apa rece în burdufuri și ține pentru încă o jumătate de sahară între timp timpul devine prieten chiar și când știi că e prieten și cu
TĂCERI, OGLINZI ŞI SENSURI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379692_a_381021]
-
în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Poezia Flaviei Cosma este surpinzătoare, prin ea putem exemplifica foarte bine caracteristicile stabilite de Hugo Friedrich pentru lirica modernă: fantezia dictatorială, tensiunea tematică indusă de polaritatea real - ideal, neantul, însingurarea. Să le analizăm pe rând. Fantezia dictatorială constituie motorul imobil al tuturor poemelor Flaviei Cosma. Să exemplificăm prin forța metaforfozantă a imaginației neîngrădite: „Sărutat pe gură, bronzul statuilor/ Se preface în aur;/ Mângâiat pe sâni, bronzul statuilor/ Se preface în
MARILE ARDERI ÎN POEZIA FLAVIEI COSMA , AUTOR LUCIAN GRUIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379728_a_381057]
-
Dumnezeu” (p. 174); “Mi-am găsit credința, îi sunt și enoriaș și sacerdot, iar singurătatea e doar chilia de ‘binecuvântare’” (ibidem). Este interesant de remarcat că, deși destructurată, inconsistentă, redusă la adieri, culori, umbre, siluete, deși fragmentată și generatoare de însingurare și deznădejde (“...ca într-un bazar de poeme ad-hoc, se destrămau combinațiile și permutările, unele într-altele, confuz, migrator...”; “Umbra e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
nr. 2011 din 03 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Glastra din suflet... Pasit-ai cu sfiala pe-o margine de zi Și ai bătut ușor la poarta inserării mele. Am renăscut sub stele, redevenind copii Și-am risipit în beznă însingurări rebele. Cand pe pervaz de suflet ai așezat o glastra, Aflat-am că e-un dar, cu drag venit din tine.. Cu-n gest ai luminat a inimii fereastră Perdele gri brodat-ai cu broderii senine. Cu un sărut cochet
GLASTRA DIN SUFLET... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375756_a_377085]
-
Acasă > Poeme > Meditație > AR TREBUI ... Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ar trebui s-alerg cu vântul Doinind singurătăți amare, Tăceri ce nu cunosc cuvântul Stăpân peste însingurare. Ar trebui să râd cu cerul, Năframa lui multicolora. Neguri și umbre, azi, ignoră Gândul răzleț, sporind misterul. Ar trebui să plâng cu norii, Să mirui frunți a împlinire, Sub pâcle, noua zămislire Își trece-n nelumină zorii. *** Referință Bibliografica
AR TREBUI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375787_a_377116]
-
a imaginilor artistice neconvenționale. Figurile de stil sunt cele mai importante mijloace de expresie, dar finalitățile estetice sunt realizate și prin procedee artistice de construcție și de semnificație, prin elemente ale viziunii artistice. Cu tonul uneori sobru, detașat, poetul caută însingurarea, tristețea, alteori patetic, se dăruie total! Dionisiacul este sublimat în apolinic, seninătatea și înaltul însoțesc aspirația spre liniște, spre Tăcere, ca stare de voluptate a descoperirii sinelui. „Tăcerile” Poetului sunt însoțite în drumul lor către cititor de 175 de desene
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ȘI TĂCERE) Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dor trădările, dor iar cerul s-a obișnuit cu sfâșierea; în acest anotimp al însingurării să încercăm să ne-mprietenim cu florile. Cresc prea mulți mărăcini pe cărarea care duce înspre însumi, timpul, galant seducător, ucide generații de speranțe, lumea e tot mai mică dar distanțele dintre oameni tot mai mari (uneori suferința colectivă comprimă
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
greceasca și indiană, este și un fel de reședință a sufletelor răposaților, iar, din acest punct de vedere, nunta celor doi poate fi interpretată ca o aluzie la viața transcedentă într-o împărăție a morților. Insula mai este: „loc al însingurării și oază în mijlocul apelor, evocare a paradisului și spațiu fără ieșire, insula reunește simbolurile vieții ce se naște și totodată sensurile morții, căci la Eliade, «apa reprezintă în foarte multe tradiții haosul primordial de dinainte de creație», pe când «insula simbolizează manifestarea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lumea s-a schimbat. Numai într-o jumătate de secol poate și mai puțin (dar poate și mai mult; după primul război mondial) omul a renunțat al o mulțime din... agrementele spirituale în stare, altădată, a-i alina angoasa și însingurarea. Și asta, în mai toate planurile, de la cele strict domestice la aventurile minții. Ca să rămînem o secundă în domeniul picturii care a și declanșat, iată, alarmata-mi paradigmă să-l revizităm pe olandezul de la începutul de secol XX, Mondrian, de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
legea-arhetipul (firea înnăscuta a creației). 236 (VII [b], 286) Zăcut-a Demonul: Paradoxal, into este dinamic, arată direcția spre înăuntru, iar Lay arată o stare pe loc, o stare perpetua; natură iadului este permanentă cădere în sine, izolarea de spirit, însingurarea. 237 (VII [b], 289) Vezi supra notă despre Polypus (IV, 266). 238 (VII [b], 289) se Alătură lui Beula că Polipul de Stîncă: Vezi V. Lovinescu: lumea psihică, ultimul domeniu al prințului întunericului. 239 NOAPTEA A OPTA: Că și în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și a petrecerii timpului 8.1. Laudă căminului - cu tot ce este-n el! Cu toții avem nevoie de o locuință, de un sălaș. Oricât de expansivi sau risipiți am fi, resimțim la un moment dat nevoia unei retrageri, a unei Însingurări În interiorul unui spațiu care este doar al nostru. Înainte de a explora lumea dinafară, trebuie să ți-o cunoști pe cea dinăuntru. Înainte de a te aventura În exterior, trebuie să guști din liniștea sălașului tău. Vei purta În afară ceea ce dobândești
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Împărtășirea și interrelaționarea, punerea eului În fața celorlalți. Adolescentul este avid de sociabilitate, Încearcă să se identifice cu cel de lângă el prin „vibrarea” În fața acelorași valori. Expansiunea afectivă, proprie acestei vârste, poate fi structurată sau directivată În raport cu valorile absolute ale religiei. Însingurarea, antrenată de o caracteristică a acestei vârste psihogenetice, dar și de unele „presiuni” socioculturale externe, poate fi diminuată prin pregătirea individului pentru a rezona cu celălalt printr-o supradeterminare presupusă de transcendență. Nu În ultimul rând, atragem atenția că școala
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
serie de rigori, dar și cu posibilități particulare de răspundere interioară, Încearcă o repoziționare a ființei proprii, marcând prin fapte concrete, conduite și gânduri pregătirea pentru marele eveniment. E nevoie de intrarea Într-o stare de acalmie, de liniște, de Însingurare sporitoare ce poate scoate În evidență măreția sau nimicnicia ființei pe care o purtăm. Ca oameni supuși chinurilor și presiunilor de tot felul, nu e ceva foarte ușor. Nu trăim Într-un „paradis” existențial, nu avem cu toții aceleași disponibilități sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de la distanță. Au pus un mare accent pe Înțelegere, Îndurare, Încercare, experimentare și așteptare, străduindu-se să „lege” lumea de cer. Nu au ajuns ușor la concluzii, nu au aspirat la rețete și nu s-au dat În spectacol. Tăcerea, Însingurarea și diminuarea prezenței lor au devenit moduri elocvente de a descoperi Înțelesuri și a de le transmite altora. Ce sfaturi ne pot transmite nouă, oamenilor, Într-o perioadă ce se vrea a fi „postmodernă”? Cât de actuale mai pot fi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
scăderea calității publicațiilor. Al doilea efect, mai puțin vizibil: sociologii români se citesc reciproc foarte puțin. S-a dezvoltat o percepție negativă a publicațiilor românești. Din acest motiv efectul este dezastruos asupra coagulării comunității științifice. Este un efect detectabil al însingurării sociologilor români. Ai impresia că nu există o comunitate a sociologilor români, ci noi părem a fi apendici marginali ai comunităților occidentale. Indiferența față de publicațiile interne are mai multe cauze. O cauză este, indiscutabil, calitatea scăzută a multor lucrări. Cred
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
românești este problema, ci nereferirea critică la ele. Cum se explică inflația publicistică? Cauza principală, cred eu, este procedura de evaluare pe care o practicăm. O voi analiza imediat mai jos. A doua cauză a propensiunii spre cantitate este „disperarea însingurării”. Scrii. Crezi că ai idei noi și interesante. Dar nimeni nu le bagă în seamă. Dacă ideile tale nu sunt apreciate, atunci trebuie să scrii mult ca să fii apreciat. Oricum nu prea se citește ceea ce scrii, dar se numără. 3
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a stins de cancer într-un spital din Berlin, în vreme ce acasă, aproape în același timp, închidea ochii soția sa, Ruth (n. Cahn), nepoată a lui H. Tiktin și cea care, după mărturiile apropiaților, alesese Berlinul ca loc de refugiu și însingurare mândră, și nu Parisul, cum ar fi dorit el. Debutul publicistic al lui C. s-a produs în 1944, în ziarul „Ecoul”, cu un medalion închinat lui Vachel Lindsay. Până în 1948 a mai colaborat la „Lumea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori sunt Paul și Savin Constant. Caracter antologic au volumele Poezii. Articole (1964), Gravuri și rezonanțe (1967), Vibrații
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura care îl tămăduiește de nevroze, poetul se încarcă
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri devastate, Craiova, 1933; Condicar de lume nouă, Craiova, 1935; Crater scufundat, Craiova, 1936; Lumini la orizont, Craiova, 1937; Versuri, Craiova, 1937; Pământ blagoslovit, Craiova, 1938; Sărutul însingurărilor, Craiova, 1940; Melancolii sub arcade florale, Focșani, 1942; Elanuri răstignite, I, Craiova, 1943; Poezii. Articole, pref. Mihail Cruceanu, București, 1964; Gravuri și rezonanțe, București, 1967; Vibrații republicane, Craiova, 1973; Evocări, postfață Darie Novăceanu, Craiova, 1980. Repere bibliografice: Pericle Martinescu, „Condicar
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
primordial la sublimarea metaforică și aforistică concentrată, de la sentență la parabolă și monolog, de la notația concentrată la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și elegii monocorde, într-un regim preponderent nocturn, unde se desfășoară, în singurătate, dialogul cu alteritatea. SCRIERI
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
imagineze fără să vrea când încearcă să exprime ceea ce simte: credința în predestinarea sentimentală, impresia că iubirea este într-adevăr întâlnirea unui fel de jumătate pierdută”. Ființele au fost împărțite, amenințate cu o nouă împărțire; am, prin urmare, o primă însingurare care urmează celei dintâi împărțiri, și o a doua însingurare care îndepărtează pe cel împărțit de origine în momentul în care cealaltă parte moare: „de vreme ce ființa era tăiată în două, fiecare jumătate dorea să se alipească celeilalte jumătăți... Când una
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
credința în predestinarea sentimentală, impresia că iubirea este într-adevăr întâlnirea unui fel de jumătate pierdută”. Ființele au fost împărțite, amenințate cu o nouă împărțire; am, prin urmare, o primă însingurare care urmează celei dintâi împărțiri, și o a doua însingurare care îndepărtează pe cel împărțit de origine în momentul în care cealaltă parte moare: „de vreme ce ființa era tăiată în două, fiecare jumătate dorea să se alipească celeilalte jumătăți... Când una din jumătați murea, partea rămasă singură căuta împreunarea cu altă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]