2,199 matches
-
la rândul ei prin puterea de a merge mai departe. De cele mai multe ori mă înspăimântă ideea de a fi neputincioasă, de a privi o situație sau un moment fără a putea face nimic pentru a-l schimba în bine. Mă înspăimântă faptul că deseori, realitatea te ajunge din urmă și îți arată cât ești de «mic» în lumea asta «mare»... pentru că da, uneori, nu e vorba doar de voință, ci de alți factori care te înconjoară. Uneori, oricât de mult ai
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
panouri acoperite cu geamuri de sticlă, oferă privirii insecte minunate. Am văzut mai multe coleoptere - cărăbuși, scarabei sau rădaște - cu aripi de aur. Parol! Apoi scorpioni de toate mărimile... cu țepușa din vârful cozii pregătită de atac. Brrr! Mă retrag înspăimântat spre ieșire cu toate că pe un panou scrie că doar 25 din cele 1500 de specii de scorpioni de pe mamamond pot să ucidă oamenii! Este ora două și zece minute. Trebuie să mă retrag de pe Sentosa. Mai am și alte misiuni
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
a părut de-a dreptul stupid. Cum să se elibereze singur, dacă nu putea nici să meargă la toaletă cum trebuie? Probabil că, în cazul lui, Dumnezeu a făcut o glumă proastă... Trei. Orele trec greu și apăsător - și mă înspăimântă, ca o ruletă rusească a destinului. Aș vrea să fiu din nou tânăr, să pot râde, să pot iubi, să mă frec pe față cu zăpadă în aerul rece al iernii. Să pot glumi, să simt că trăiesc. Să pot
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
naiba aș vrea să știu dinainte cum ar fi să mor trist și frustat incapabil să-nfrunt lumea aceasta nu-mi explic n-am nici cea mai vagă idee e drept că gândul de-a lua cu asalt infinitul mă înspăimântă uneori timpul se oprește în loc în mijlocul drumului nu cred că sunt capabil să risc o breșă în cer să fac un duș simt cum îmi pierd capul femeile au al șaselea simț fiindcă veni vorba de riscuri eu nu am
VERTIJ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362137_a_363466]
-
de Miercuri dimineața, din a doua săptămână, când a fost ținută în adormire până în ziua de Joi când, la ora 17,30 a murit. Înainte de a fi pusă la un aparat mi-a cerut s-o țin de mână, era înspăimântată. Doctorul Moșteanu m-a rugat să ies afară și atât i-am mai zis: „Costina, veselește-te!”: și de data asta Agnes nu mi-a mai zis:”Doru, ne mai vedem?”. Fusese pusă la un aparat pentru măsurarea și aducerea
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
SINGUR urmărește, în primul rând, activarea conștiinței omului, a fondului bunătății sale. Deși pentru majoritatea populației această intervenție pare târzie, noi credem că lumea este încă în stare să regăsească drumul corect, cu toate că bolile, sărăcia, poluarea, criminalitatea ș.a. i-au înspăimântat până și pe cei mai optimiști analiști. De aceea, revista SINGUR nu este o publicație comercială, ci una de suflet. 2. Revistele de cultură din România au devenit patrimoniul unor cercuri de oameni de cultură (valoroși, de altfel) care permit
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
SINGUR urmărește, în primul rând, activarea conștiinței omului, a fondului bunătății sale. Deși pentru majoritatea populației această intervenție pare târzie, noi credem că lumea este încă în stare să regăsească drumul corect, cu toate că bolile, sărăcia, poluarea, criminalitatea ș.a. i-au înspăimântat până și pe cei mai optimiști analiști. De aceea, revista SINGUR nu este o publicație comercială, ci una de suflet.2. Revistele de cultură din România au devenit patrimoniul unor cercuri de oameni de cultură (valoroși, de altfel) care permit
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ [Corola-blog/BlogPost/365009_a_366338]
-
său împiedicându-l să perceapă realitatea. A primit moneda găsită în timp ce el dormea suspinând. Adoua zi a fost certat că i-a cheltuit împreună cu Titi Lipiciuc. * - Ehehei, lasă că începi tu școala! - Încapi tu pe mâinile lui Surdu!... În loc să se înspăimânte simțea o ciudată curiozitate. Orice s-ar fi întâmplat, trebuia neapărat să-l cunoască pe acest Surd. Prea se temeau toți cei din jur de el! Oare cât de fioros putea fi? În ziua în care l-a cunoscut pe
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
să plătești odată ochelarii pe care i-ai spart? A avut senzația că pică cerul pe el. Mia și Florin s-au oferit să-l sprijine material pentru a nu mai afla părinții lui. I-a refuzat. Fără voie, a înspăimântat-o pe Mia; încerca degajat un număr de echilibristică...Mia s-a repezit și l-a tras de mână atunci când se apropia un tramvai: - Albert, te rog! Nu... A izbucnit în râs când și-a dat seama ce era în
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Palat de cetini Strămoșului necunoscut care mi-a transmis pasiunea pentru vânătoare Răsună vesel corn de vânătoare: Vizează lupii, vulpile, mistreții: e-o hăuială clătinând pereții palatului de cetini și ninsoare. Nu mergem să înspăimântăm ereții, Nici la pasaj de alte zburătoare. Prin gerul aspru gata să doboare Luăm cu asalt entuziast nămeții. Noi facem sport, vânăm din pasiune, Nu pentru un sărman coltuc de pâine Pe-așa o vreme, zău, e o minune Să
PALAT DE CETINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366598_a_367927]
-
departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a vârstei mele cruce, Port zilele învechite la chimir. Un „Vrăjitor din Oz” parcă mi-aduce Suspinele prelungi când te respir. Ademenit de-a vremurilor curse, Părea că țin în mâna mea dârlogi; Înspăimântând regatul Marii Urse Pe cer struneam nu cai, ci doi buldogi. Să mă privești și azi ca pe o apă, Ca pe o curgătoare zămislire, Când fiecare stea vrea să încapă În ochii tăi cu raze de safire. Neîmpăcat m-
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
tristă! Gândul îmi zbura iute către cele trăite în noaptea trecută și mă întrebam: «Doamne, ce trebuie să fac eu, un simplu om, care nu știe decât să se roage Ție? Te rog, Doamne, spune-mi pe înțelesul meu!» Mă înspăimântau scenele cu deruta și haosul pe care le văzusem și încă le mai vedeam. Eram dominată de gândul: «Măcar în Biserică să fie pace și înțelegere» A doua zi, dimineața, am plecat la Biserica din apropiere pentru a mă ruga
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
și pe bețivanii de soți ai acestora, sub amenințarea că nu le dă nici un ban nevestelor dacă nu aduc, îi interesează de unde, scânduri pentru o tribună și cinci mese cu băncuțe, orientate toate către ea. Soții, niște domni de culoare, înspăimântați de perspectiva suprimării rachiului zilnic, se descurcară admirabil, șutind cu multă pricepere materiale de pe un șantier din apropiere și se puseră pe construit cele comandate, îndemnându-i cu vârful cuțitului pe niște meșteri umflați odată cu materialele. Peste alte trei zile
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
lui foarte încet, căci nu vedea în față mai mult de 5 metri, iar gropile din drum - adevărate cratere în care putea să-și rupă mașina - erau umplute cu apă și păreau înșelătoare. Eu nu eram șofer atunci și eram înspăimântat de drum, dar Andrei era foarte calm și sigur pe el. Pentru a-mi potoli spaima a început să rememoreze evenimentele din preajma morții bunicului. - Îl mai ții minte pe călugărul Arsenie de la Sinaia care a venit la voi și i-
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
ale celui fără de viață sunt învinse, pentru că poetul se vede dus pe drumul nopții: Plângând, după pierderea darului iubirii Și fredonând cu bucuria nemuririi pentru că, abia atunci, Bacovia realizează trebuința gândirii de sine („Note de toamnă”, 1965:115). Omul-poet se înspăimântă de negrul morții, în orice loc s-ar afla pe pământ: Odaia mea mă înspăimântă / Cu brâie negre zugrăvită („Singur”, 1965:92) și caută să descifreze, parcă cu teamă, sunetele toamnei răzlețite, pe care o aude, numai el, cum: În
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
după pierderea darului iubirii Și fredonând cu bucuria nemuririi pentru că, abia atunci, Bacovia realizează trebuința gândirii de sine („Note de toamnă”, 1965:115). Omul-poet se înspăimântă de negrul morții, în orice loc s-ar afla pe pământ: Odaia mea mă înspăimântă / Cu brâie negre zugrăvită („Singur”, 1965:92) și caută să descifreze, parcă cu teamă, sunetele toamnei răzlețite, pe care o aude, numai el, cum: În mii de fluiere cântă („Singur”, 1965:92). Fluierele sunt sufletele șicanate de existențele perturbatoare ale
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
problemele traficului de armament și muniții prin spațiul comunitar, apoi a devenit ministru cu înzestrarea armatelor și așa mai departe, din ce în ce mai competent pe funcții. Doamna Scwartz a mai colaborat ca specialist în epoca medievală la turnarea câtorva filme, apoi, regizorii înspăimântați de propunerile făcute i-au spus clar, că ei fac filme de epocă, realiste și veridice, nu porcării horror. Prin urmare, doamna s-a reprofilat pe perioada renașterii, una mult mai luminoasă și mai morală, după părerea domniei sale. Probabil, până la
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Acasa > Strofe > Timp > EU SUNT ACELA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eu sunt acela care cântă O datorie de Poet Tributul unui zbor ascet Pierdut cu fiecare trântă Iar salturile înspăimântă O viziune de cadet Pe care, poate, un profet O vede cu aripa frântă Și păsările care cântă Apusurile violet Sunt numai lacrimi, un buchet Al celui ce binecuvântă Eu sunt acela care cântă O datorie de Poet Când trece
EU SUNT ACELA de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350979_a_352308]
-
se apropie de casă:, Adjud - 45 km. Din paginile revistei nu lipsește nici teatrul. Constantin Geantă, vâlcean din Călimănești, în Vestitorul aduce pe scena vieții, ca actori, doi bătrâni: Ana și Niculaie, care, la cei peste optzeci de ani, sunt înspăimântați de semnele prevestitore care le des- chide calea spre lumea cealaltă. Celelalte două personaje, Lia și Ruth, în discuția cu cei doi bătrâni povestesc, de asemenea, niște vise ciudate . Călărețul îmbrăcat în zale, care a apărut dintr-o dată în calea
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
acea moștenire să fie a lui și numai a lui. O dorință egoistă, invidioasă., Era o trăsătură pe care Florin deabia acum o descoperise. Era o latură criminală ascunsă undeva într-un colțișor al inimi sale și descoperirea ei îl înspăimântă un pic. Nu că ar fi avut munstrări de conștiință. Nu-și amintea să fi avut vreodată crize sufletești de revelație sau descoperiri intuitive ale morții lui Dumnezeu în el însuși. Pentru el, Dumnezeu nu exista. Îi lipsit ca "logos
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
acea moștenire să fie a lui și numai a lui. O dorință egoistă, invidioasă., Era o trăsătură pe care Florin deabia acum o descoperise. Era o latură criminală ascunsă undeva într-un colțișor al inimi sale și descoperirea ei îl înspăimântă un pic. Nu că ar fi avut munstrări de conștiință. Nu-și amintea să fi avut vreodată crize sufletești de revelație sau descoperiri intuitive ale morții lui Dumnezeu în el însuși. Pentru el, Dumnezeu nu exista. Îi lipsit ca "logos
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
acea moștenire să fie a lui și numai a lui. O dorință egoistă, invidioasă., Era o trăsătură pe care Florin deabia acum o descoperise. Era o latură criminală ascunsă undeva într-un colțișor al inimi sale și descoperirea ei îl înspăimântă un pic. Nu că ar fi avut munstrări de conștiință. Nu-și amintea să fi avut vreodată crize sufletești de revelație sau descoperiri intuitive ale morții lui Dumnezeu în el însuși. Pentru el, Dumnezeu nu exista. Îi lipsit ca "logos
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
evanghelică a omului cu Dumnezeu, pe care trebuie să o avem cu toții, și acest lucru este cel mai important în înțelegerea Sfântului. Forța și gravitatea cu care aceste pagini prezintă și pretind lupta împotriva păcatului și împotriva morții spirituale, îl înspăimântă puternic pe cititorul modern, care se află întotdeauna în căutarea unui compromis, căci Sfântul Ioan Scărarul este pentru acesta din urmă „un Hemingway al secolului al VII-lea.” Sfântul Ioan este departe de starea de delăsare universală și nu va
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
cheamă luna nemișcată intrată lângă gutuie, la geam. Îmi este frig în golul fără tine pustiul coboară în mine pe ascuns ca într-o peșteră la miezul nopții, în care picură la intervale egale stropi sunt bătăile inimii mele. Mă înspăimântă molia hârtiei care-mi roade viața aruncată pe foi volante și rămâne pulberea măruntă a scrisului care se pierde-n uitare. Toate inimile-mi sunt iubite până și inima roșie a lemnului căreia totuși îi dau o valoare fiindcă nu
LUDMILA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356377_a_357706]
-
cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească. [...] Apoi a poruncit [...] să-i arunce în cuptorul aprins. Acești trei oameni [...] au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins." DE AICI ÎNCEPE ALTĂ DINTRE MARILE MINUNI ALE ISTORIEI BIBLIEI. Atunci împăratul Nebucadnetar s-a înspăimântat, si s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați? Ei bine, eu văd PATRU !! oameni umblând slobozi în mijlocul focului, si nevătămați; și CHIPUL CELUI DE-AL PATRULEA
UMBLAND LIBER IN MIJLOCUL FOCULUI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356501_a_357830]