69,898 matches
-
înalturi nu pentru că ar fi păcătuit cu ceva, ci pentru că m-am născut eu. Acum el e stafia mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt stafia lui care bântuie pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-asta scriu. Atât merit." (p. 32) În aceste așa-zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
la București cu un comitet de redacție din care făceau parte Iuliu Valaori, Burileanu, Popa Liseanu, Cezar Papacostea etc. și Favonius, la Craiova, publicată de N.I. Herescu. Cele două reviste aveau un caracter precumpănitor de popularizare: în paginile lor se întâlnesc traduceri, povestiri mitologice, chestiuni didactice. în 1926, cele două reviste fuzionează sub numele de Revista Clasică, condusă de N.I. Herescu și de un comitet de redacție din care nu lipseau George Murnu, Cezar Papacostea, I. Valaori. Caracterul revistei se schimbă
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
Mult mai interesante și mai credibile sunt observațiile directe ale "diaristului". Ochiul de prozator al lui Gheorghe Crăciun funcționează fără reproș, observațiile sale au precizia acordului fin. Neliniștea vârstei de trecere este admirabil surprinsă în numai două rânduri: "Îmbătrânirea. Oriunde întâlnești din întâmplare o oglindă simți nevoia să (te) privești în ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal de idei? Admiratorilor prozei lui Gheorghe Crăciun o asemenea operă le permite familiarizarea
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
cununa biruinței din urmă”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, VI, 2-5, în PSB, vol. 13, p. 319) „Căci cine oare nu s-ar mira când s-ar gândi la nenumăratele biciuiri și puterea răbdării, pe care le întâlnim numai la niște adevărați luptători pentru credință, iar după aceste lovituri cine n ar admira lupta lor cu fiarele flămânde, cu săriturile leoparzilor, a diferitelor soiuri de urși, a mistreților și a taurilor îmboldiți asupra lor cu fier și cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
atât de mare. Ei nu deplângeau atât de mult nenorocirea celor împotriva cărora se acționa în acest fel, cât mai ales purtarea lipsită de omenie, care se împotrivea firii care e aceeași pentru toți. Într-adevăr, aproape în fața fiecărei porți întâlneai o priveliște care întrecea orice cuvânt, depășind orice descriere oricât de nenorocită ar fi fost ea. Bucăți de carne omenească nu erau mâncate numai în câte un loc, ci ele erau împrăștiate peste tot: unii spuneau că au văzut în fața
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și sufletele, care dacă nu sunteți cinstiți mai mult decât Dumnezeu nostru, vă înfuriați ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințaȚi cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
nu-și îngrădesc însușirile lor numai la ele, ci le răspândesc la mare depărtare în jurul lor. De pildă, izvoarele izvorăsc multă apă, dar nu Țin apele în sânul lor, ci dau naștere la râuri care curg mai departe și se întâlnesc cu marea. Și așa, izvoarele, ca o mână întinsă, îmbrățișează prin prelungirile lor apele mărilor. La fel, rădăcinile plantelor și ale arborilor stau ascunse în șanțurile pământului; dar puterea lor nu rămâne jos în pământ; mai ales aceasta e însușirea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
românești care au încercat felurite forme de șantaj asupra ei. Mama Monicăi Lovinescu a murit în închisorile comuniste pentru că a refuzat să trimită scrisori de șantaj moral fiicei sale, exilate la Paris. După 1990, Monica Lovinescu a refuzat să-l întîlnească pe șeful SRI, Virgil Măgureanu, din cauză că era convinsă că "profesorul" nu diferea de reprezentanții fostei Securități. Or, pentru cine mai cunoștea asemenea lucruri, să pui pe o asemenea listă numele Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca e fie o
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
un bacovianism informal, degajat, îl bîntuie, după cum au remarcat comentatorii, și pe părintele lui Mopete). Mai precis, o atmosferă comună din care purced fire imaginative de-o altă factură, mai nuanțat-cinică. Provincia e adnotată cu o lejeritate în care ne întîlnim cu maniera inconfundabilă a lui Petre Stoica, desfoliată cu fin umor de stereotipiile, tabieturile, prejudecățile sale tratate cu o umorescă detașare: "Fii atent trăiești în provincie/ într-un orășel ghidat/ după codul bunelor maniere și după ritmul în care/ tușesc
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
soția lui s-a sinucis în închisoare. Între sughițuri de plâns, el se apără în fața tânărului coleg de redacție: "Nu înțelegi că atunci mi-am îndeplinit datoria, pur și simplu? Dacă ea era acum în libertate și ne-am fi întâlnit acolo, m-ar fi spânzurat și pe mine!" Acțiunea povestirii intitulate Conversații cu un colonel se desfășoară cu douăzeci și unu de ani mai târziu, după semnarea documentului Charta 77 de către un grup de disidenți. Un colonel de la Securitate, considerân- du-se
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
pozitive. Inconformismul său întors mai întîi cu un tăiș teribil asupra propriei ființe și abia apoi îndreptat asupra Celuilalt reprezintă un convingător instrument de valorizare morală. Unica vanitate ce și-o admite Jeni Acterian e cea a eșecului: Cînd mă întîlnesc cu E. C. sau mă gîndesc la el, am întotdeauna un fel de mirare-regret. Mirare că, în linie generală, simte atît de identic cu mine. Are aceeași Ťstructurăť, aș zice. Și regret pentru că am impresia - nu știu de ce - că asta mă
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
uiți de urîțenia lui sau mai bine zis nu ți se mai pare urît deloc". Dar îl respinge net pe Dinu Noica, încadrat în clasa "oamenilor străini mie": "îmi este antipatic pentru că simt în el o ipocrizie cum rar am întîlnit la o creatură umană la acest nivel. N-are nici un grăunte de sinceritate, nici măcar față de el însuși. Mă gîndesc uneori că poate să fie patologic... dar asta să fie oare o scuză? Poate cel mult o explicație". Să fie o
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
a tematicii timpului. Aceste focare de cristalizare - adică problemele cărora Dragomir le-a dat contur în cursul analizei - își vor extinde din aproape în aproape nuanțele proprii, creînd în jurul lor cîmpuri tematice ce vor ajunge pînă la urmă să se întîlnească unele cu altele. Din acest moment, constelația tematică a timpului va fi în întregime cristalizată. Recurgînd la o analogie, în Caietele timpului lucrurile se petrec exact ca în procesul de înghețare a apei. Apa nu îngheață simultan în toate punctele
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
și miop, cîștigînd simpatia asistenței." Copilării... Viața din Ucenic la clasici e o plimbare. Și, mai mult, o cale. Care trece, bunăoară, pe la Bellu. Două epitafe și o concluzie: "Cimitirele - niște orașe cu capu-n jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe unul, Toma, coleg cu Dinu. Îmi mănîncă mai bine de două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
pe care a început să o folosească și limbajul jurnalistic, în stilul colocvial: "salvamarul nu vrea să fie furat de ronii binemeritatei amenzi pe care o va aplica necruțător contravenientului" (România liberă, 16.05.2006). Uneori, în același text putem întîlni atît acronimul oficial - scris cu majuscule și invariabil -, cît și forma populară, cu minuscule și terminație de plural: "o pomană din partea statului în valoare de 11 până la 50 RON. Chiar și asa, cu toți Ťroniiť aruncați în coada câtorva venituri
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
Marina Constantinescu Prin 2000, m-am întîlnit cu profesorul Emil Iordache pe Calea Victoriei, în apropierea redacției. Nu-mi amintesc deloc de ce eram pe jos și nu cu mașina - lucru cu totul neobișnuit la mine. Știu doar că era căldură mare. Caniculă, de-a dreptul. Asfaltul fierbea, se
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
Este drept, publicul nostru de concert etalează reacții prioritar intuitive. Viața muzicală dispune, la noi, de o tradiție limitată de nici două secole. Și totuși, ne aducem aminte, cu decenii în urmă, chiar și în anii '50 sau '60, puteai întâlni la Ateneu melomani care urmăreau concertul cu partitura în mână, iar programele de sală - inclusiv la Operă - includeau notații de portativ ale temelor muzicale. Și astăzi, în centrul, în vestul Europei, în spațiul landurilor de limbă germană, programele de sală
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
din Petersburg, cu Nicolai Rimski-Korsakov i-a fost benefică mai puțin pe direcția imaginării unor structuri cu totul interesante în planul formei cât mai ales în sensul obținerii acelei plastici timbrale quasi-picturale, de o uimitoare sugestie, aspect pe care îl întâlnim și în creația din acea epocă - cunoscuta "perioadă rusă" - a lui Igor Stravinski, spre exemplu. Cu concursul filarmoniștilor bucureșteni, sub bagheta lui Andreescu, tablourile lui Respighi grupate sub titlul "Serbări romane" au dobândit valorile unor ample fresce sonore de o
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
s-a dovedit a fi, în mod special, finalul, passacaglia, al Suitei a 3-a de "Arii și dansuri antice". Solista serii, violonista germană Jenny Abel, un artist temeinic atașat vieții noastre muzicale, a prezentat "Concertul gregorian", o lucrare rar întâlnită în peisajul actual al vieții internaționale de concert. Este o lucrare ce tinde a concilia spiritul elementelor melodice medievale cu structurile genului concertant de început de secol XX. Abel și Andreescu dau consistență expresivă unei muzici în care vocația melodică
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
actual al vieții internaționale de concert. Este o lucrare ce tinde a concilia spiritul elementelor melodice medievale cu structurile genului concertant de început de secol XX. Abel și Andreescu dau consistență expresivă unei muzici în care vocația melodică tipic latină întâlnește, tinde a se adapta, conceptului simfonic concertant, aspect pe care solista îl potențează cu nobilă comunicare. S-a spus, în epocă și nu numai, că Schubert continuă spiritul mozartian al muzicii în perioada deceniilor de debut ale secolului al XIX
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
realizat o versiune ferm construită a celei de a 6-a Simfonii, în do major, de Franz Schubert. în ambele opus-uri - programul s-a încheiat cu marea Simfonie în do major, "Jupiter", de Mozart - vocația melodică a compozitorului a întâlnit vocația de constructor a autorului versiunii de concert. Claritatea, ordinea, o vivacitate interioară dinamizatoare, profilând spațiile structurilor simfonice care culminează cu expoziția de fugă a finalului simfoniei mozartiene, au constituit împreună punctele forte ale serii de muzică. Evident, momentul de
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
pară o vorbă goală, parohul din Chintelnic îi numește fără falsă sfială și pe mai tinerii autori la care "ucenicește în continuare", autori ce configurează o nouă constelație a spiritualității autohtone împărtășită de factorii religiei. Să recunoaștem, un fapt rareori întîlnit: "După douăzeci de ani de la moartea Părintelui Nicolae experiez o altă ucenicie. Ucenicie la cîțiva tineri. Mi-am rupt coatele, cum se spune, pe cărțile și eseurile lor. H.-R. Patapievici, Cristian Bădiliță, Ion I. Ică jr., Robert Lazu, Mihail
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
seriei, are un subiect oarecum similar cu tabloul lui Gauguin "De unde venim? Cine suntem? Încotro ne îndreptăm?" pictat cu un an mai devreme. Un personaj cu ochii pierduți - pictorul? - dansează cu o femeie îmbrăcată în roșu. Privirile nu li se întâlnesc. Corpurile păstrează o distanță stângace. De o parte și de alta a cuplului e aceeași femeie, cu părul auriu. In stânga, într-o rochie albă, zâmbește plină de speranță. În dreapta, în negru, ea este întruparea dezamăgirii. Alături de selecții din Friza
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
râsul curat al prietenilor. Numai că voia să se râdă de tragedia generației, adică pe ce era de plâns. Convertirea plânsului în râs poate fi interpretată ca încercare de depășire a absurdului: "Marianne, când nu dorm nopțile, visez că te întâlnesc pe tine și pe Cioran și că vă povestesc Ťde-ale noastreť, făcându-vă să râdeți cu lacrimi, o noapte întreagă. Prima mea defilare cu Blaga, prima mea întâlnire cu un general rus, prima mea chemare la cadre... Doamne, ați crăpa
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]