961 matches
-
pentru a se găsi în fața văii largi ce adăpostea lacul înconjurat de lanțuri de munți, și, după o altă coborâre scurtă, se opriră pe un pisc stâncos ce se ridica vertical deasupra apelor sale azurii. Din punctul acela, o cărare întortocheată cobora printre stânci mari de granit, brazi și pâlcuri de arbuști către malul lacului, unde se întindea o rariște largă, în care se putea zări o cocioabă făcută din trunchiuri de lemn. Un cal alb, în care Balamber îl recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său, nu asta voia noul nostru Dumnenezu creștin. Tu ai învins și asta i-a convins pe toți. Acum, însă, te întreb: când crezi că va ajunge Etius și cu câți soldați? Pentru un moment, Sebastianus, confuz încă din cauza logicii întortocheate și superstițioase a interlocutorului său, lăsă privirea în jos, căutând parcă răspunsul printre plăcile de mozaic ale pardoselii. înțelese că nu mai putea să mintă: cel puțin, nu în toate punctele. Se hotărî și, privindu-l drept în ochi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zori fără soare, războinicii hiung-nu își ridicaseră tabăra, în tăcere, cu binecunoscuta eficiență. Urcați în șaua mărunților cai mongoli, se deplasau pe două rânduri, de-a lungul torentului, în vreme ce ecoul tunetului stăruia huruitor deasupra văii - un tub ca un intestin întortocheat, săpat între stâncării înalte și împădurite. De puțină vreme, o ploaie subțire pornise să cadă fără convingere, ropotind peste vegetație cu un zgomot ușor. în aerul umed se simțea un miros pătrunzător de pământ ud. întunecat, Balamber privea, de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încât să poată trece pe-acolo doi oameni pe cal, unul lângă altul, dar era toată o șerpuire abruptă și pietroasă. Urcând împreună cu războinicii săi, Balamber vedea deschizându-se sub el valea îngustă, doar puțin mai largă decât o uliță, întortocheată, înghesuit între stânci și pâlcuri de conifere. Deasupra lor atârnau piscuri imense de ardezie, la baza cărora îngrămădiri de pietre mai mult sau mai puțin fărâmițate - semn evident al caracterului friabil al terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un luminiș larg, în care se adunaseră zeci de persoane adunate între ziduri înalte și dărăpănate, care, la o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi băgat mâna în foc mai mult decât alții în privința încrederii în cuvântul Taciturnului. De aceea, de teama unei capcane, evitase să meargă până la tabără pe drum și preferase să străbată - sigur pe faptul că știa bine zona - cărările întortocheate, dar mai sigure, ce traversau pădurea. Astfel că, doar odată cu lăsarea întunericului, ținându-și calul la pas ieși la liziera pădurii și se găsi într-un mic luminiș, numai pietre și buruieni, care se termina pe buza unei pante ierboase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
m going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de a uita... De fapt, urma unei uri, stinsă de rutina repetării zilnice a aceluiași scenariu. Îl aruncă beat în barca ancorată la țărm în care îngrămădește și droaia de copii cu ochii holbați și vâslește prin labirintul unor canale întortocheate până acasă... Adevărata tragedie o suportă ea, care trebuie să țină cu mai nimic o gospodărie să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu cele câteva kilograme de pește pe care bărbată-su n-a apucat să le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie și întoarse de câteva ori capul, pregătit să-l vadă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
clipă sub un felinar să-și noteze ceva în jurnal cum avea obiceiul ca apoi să și grăbească pasul pentru a-l ajunge din urmă. Dar nu... Nu era nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de maica înamorată), doamnele se duseră să vadă odoarele și instituțiile mănăstirești. Adela și cu mine "făcurăm" (cum se zice aici) Filiorul. Printre chilii, apoi pe drumul din sat, pe la crâșmă epică a lui Ichim, și în urmă pe cărări întortocheate și încrucișate, am ajuns la poalele muncelului și a pădurii, care se scurge de pe el ca un șuvoi, și, apoi, peste câteva minute, sus, sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
intersectează. Probabil Însă faptul că numele lor coincid face ca o parte din vina unui să se transfere asupra celuilalt. Prin urmare, Subotin cel de aici a avut și el de ispășit pedeapsa cuvenită... Furată cu totul de această poveste Întortocheată spusă cu lux de amănunte de oaspetele său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sheba s-a simțit pe loc demodată și bătrână, spune ea. Pentru că nu voia ca Connolly să-i vadă expresia, și-a întors ochii de la poster, dar, chiar în timp ce făcea asta, a văzut legenda scrisă la picioarele actriței, cu litere întortocheate albastre: Foxy Lady. Se întrebase mereu de unde scosese Connolly expresia asta ciudată, învechită. S-a întristat pentru o clipă, imaginându-și-l în camăruța lui, copiind cu foiță acele litere. Apoi și-a spus că devine prea serioasă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
carne, de relația noastă, dar știu că am plecat fără să mai mănânc și am alergat prin părculețul din curtea școlii aproape o oră întreagă. Nu mai voiam să știu de nimic, fiindcă sentimentele care mă încercau deveneau tot mai întortocheate și alergând rămăsesem doar eu și acea durere pornită dintr-o parte, ca o tăietură de paloș. Gâfâiam de oboseală și de neputință. Cu tot frigul de-afară, eu transpiram. Amorțeala simțită la intrarea în cantină nu dispăruse deloc. Cumva
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în care să mai pot fi. Eram mai pierdută decât crezusem că poate fi cineva pierdut. Și apoi m-am trezit din nou pe trotuar. Ce urma să fac? Am început să merg. Mi-am târât picioarele pe un drum întortocheat, ocolitor, dar în cele din urmă am ajuns la blocul meu, pentru că nu aveam unde altundeva să mă duc. Lângă trepte, în timp ce mai pierdeam câteva secunde să-mi caut cheile în geantă, cineva a zbierat: —Dulceață. Așteaptă. Era Ornesto, vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă pomenesc soțul tardiv al vreunei adolescente a cărei sarcină înaintată ar face toată Roma să bârfească. Totuși, îmi venea greu să spun „nu“, într-un singur cuvânt, papei și vărului său. Mi-am formulat așadar răspunsul în termeni destul de întortocheați, pentru ca sentimentele mele să nu se dezvăluie: — Mă las în grija Sanctității Sale și a Eminenței Sale care știu mai bine decât mine ce e bun pentru trupul și pentru sufletul meu. Râsul papei m-a făcut să tresar. Lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după ce am revenit la școală, au început din nou să mă caute pentru a le comunica temele. Mergând după principiul „răzbunarea e arma prostului”, nu am zis nu. Și asta nu este prima trădare!. Trei veri la rând am colindat întortocheatele poteci ale pădurii din Bazoș. După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în arșița
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
cu o fată bună ce era. Primejdia care mă amenințase la JFK încetase. Am zburat cu Trans-American, ca toți ceilalți. Am luat metroul de la Kennedy până în Regatul Unit, și apoi cu un altul, de la Heathrow la Queensway, am străbătut mățăraia întortocheată a subteranului și am ieșit în aerul Londrei ca respirația unei guri care a mâncat carne. Martin Amis mă aștepta în verandă cu o cutie de lapte și un ziar. Sunt acasă, sunt acasă, și cu toate astea continuu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
picioarelor la distanțe regulate. După un timp, simțindu-se amețit, s-a oprit. După un timp și mai îndelungat n-a mai trebuit să se gândească la ce făcea. Corpul său a preluat comanda și l-a condus pe cărarea întortocheată ca și când ar fi fost acționat de la distanță. După un timp mult mai îndelungat, Virgil a încetat să mai fie conștient de vreun lucru - împrejurimi, corp, orice - în afara fredonatului, care flutura în jurul lui ca o perdea. Apoi acesta s-a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de vin În butoaie de stejar sub stricta supraveghere a specialiștilor greci...”. Grecii Îl duseseră de nas și pe Cuza, care, fără să-și dea seama, se dăduse pe mâna lor. La București se oploșise Întreg Fanarul. Fraza era destul de Întortocheată și cam trasă de păr. La Corso astfel de reclame ar fi stârnit multe comentarii. Unii, luând-o pe arătură, ar fi vorbit despre specialiștii noștri În domeniu, despre butoaiele și doagele noastre sărite de pe fix, În viața privată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să știu cu câteva minute mai Înainte că ești frate cu Zare Popescu. — Dar, cine știe dacă suntem frați sau nu? — Pleacă, G.P., pleacă, te rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă să vadă din nou cerul cu nori zdrențuiți sub lumina roșietică a apusului. Rătăci deci și pe câteva străduțe printre blocurile vechi, cenușii și masive, până când avu În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
meu råcorit de o posibilå viitoare cascadå, ori o simplå iscodire a sensurilor, repede tulburatå de faptul cå vine un alt gând care må a-bate. Eu aleg sau el må alege spontan, dintr-o simpatie neînțeleaså, dar productivå? Cåråri întortocheate ne conduc spre sålașurile meritate, ca pe niște barcagii remorcați de fire nevåzute, pe apele Styxului din care curgem și-n care ne curgem. O curså, o în trecere prin propriile alegeri, alergåri. Concursul la care participå, trup și suflet
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
de ortografie! Oricât talent ați avea voi, dacă nu scrieți corect, n-ați făcut nici o ispravă. Exprimați-vă ideile în propozițiuni șî în fraze cât mai limpezi cu putință. Lăsați la o parte cuvintele străine de limba noastră și stilul întortocheat; asta e treaba scriitorilor mari! Nu vă grăbiți deloc. Să nu vă impresioneze faptul că cel de lângă tine scrie de zor și că o să ți-o ia înainte Lasă-l să scrie! De unde știi că nu scrie prostii? Și zece
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă obișnuisem cu gândul că trebuie să vin în fiecare zi și să stau patru-cinci ore pe bănci, în fața zeilor didactici ai acelui templu de cultură care era într-adevăr liceul Lazăr. Aveam oră de Psihologie, și numai de explicațiile întortocheate ale profesorului nu-mi ardea. Eram îndrăgostit de o fată de la Moteanu, Geta, și numai la ea îmi zbura gândul. Am luat creionul și-am început să scriu o poezie pe care am botezat-o "Licean" și din care mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tras cu putere În spate. Înțelegea că trebuie să respecte procedurile de evadare din Istanbul. Dar sufletul nu accepta această evadare. Porni, totuși, alături de Gabriel, fără să privească În jur. În urma lor, piața din fața palatului se golea. Parcurseră câteva străduțe Întortocheate și aglomerate, intrară În bazar, unde se Învârtiră printre tarabe pentru reperarea eventualilor urmăritori, apoi porniră pe alte străduțe, mai pustii de data aceasta, care coborau spre port. - Tu ești Îngerul? Întrebă deodată Alexandru. - Nu. Nu sunt eu Îngerul. Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]