665 matches
-
gravă este situația, l-a sfătuit pe Janos să-l pună în mașină și să-l ducă la spital, peste umărul lui Janos care-l așeza pe bancheta din spate meșterul Luca a lăsat să alunece peste mine o privire întrebătoare de albăstrele călcate în picioare cu o cruzime fără margini și poate pentru întâia oară mă vedea în toată odioasa mea splendoare, un monstru de egoism, orgoliu și trufie și-n fața părintelui Ioan tot nu încerci să te căiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
potolit, Doamne, ce caut eu aici, n-ar fi trebuit să fiu lângă Ana și să-mi continuu facultatea?! Doamne, scapă-mă de lumina asta! 3 octombrie, acasă, bucuria mamei că mă vede, nu mai dădusem pe acasă de, privirea întrebătoare a tatălui, pe unde ai umblat? De ce n-ai mai venit pe acasă?! Eram îngrijorați, ai început școala, tot la d-l Voinea ai rămas în gazdă? întrebări ale căror răspunsuri, Hai, spală-te pe mâini, să-ți dau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când te văd pe drum trecând, șialalalalala, dorurile mă cuprind șiadirararirila, mă opresc fascinat locului de ceea ce se petrece peste gardul jos de nuiele, Daniel cu ochii întrebători spre mine, îi fac semn să-și continue drumul, Bade pălărie nouă, șiadirararala, tu mi-ai rupt inima-n două, șialalalalala, tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, șiadiradirara, îmi deschid mapa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nici măcar nu te uita la el. Și nu spune niciodată cuiva de la PR că o să le dai spațiu. Fii inabordabilă! — Asta e regula numărul șapte, presupun, spuse Ashling oftând. —Exact. După ce au părăsit hotelul, Ashling îi aruncă Lisei o privire întrebătoare, apoi privi cadoul. Nu încă, insistă Lisa. Atunci când? După ce dăm colțul. Dar nu te grăbi! adăugă Lisa, pentru că Ashling mai avea puțin și o lua la fugă. În secunda în care au dat colțul, Lisa spuse „Acum!“ și amândouă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să mă dai în judecată pentru asta. Singurul lucru este că trebuie să fi fost despărțiți timp de doi ani, înainte să putem folosi abandonul ca motiv, iar noi vrem să rezolvăm asta repede. Oliver i-a aruncat o privire întrebătoare, care îi cerea să răspundă provocării. Da, spuse ea, nervoasă. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Deci ne rămâne comportamentul irațional. Avem nevoie de cinci exemple. —Comportament irațional? Ce e aia? Aproape că râdea, uitând pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu adevărat, se gândi ea în timp ce stătea în hol. Asta nu se întâmplă cu adevărat. A plecat de lângă ușă și i-a găsit pe Craig și pe Molly privind-o fix, în tăcere. Rușinată, s-a îndepărtat de ochii lor întrebători și s-a îndreptat către telefon. A ascultat cum telefonul lui Marcus sună și sună, după care a intrat mesajul robotului. Unde era? Apoi și-a adus aminte că el îi ceruse să sune, să închidă și apoi să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde să fug? Unde să mă ascund când lucirea Întrebătoare a gheții mă va răscoli adânc, unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea publicului care mă aplauda frenetic? Unde să fug, unde să mă ascund? Și apoi, pe planul al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
detectiv cu experiența vieții de pe stradă și un bun trăgător care să o însoțească pe Sachs pe teren. Au urmat prezentările. Bell nu părea să înțeleagă prezența Karei în acel loc, de aceea ea se simți obligată să răspundă privirii întrebătoare a acestuia: - Eu sunt ca el, arătă ea spre Rhyme. Un fel de consultant. - Îmi pare bine să te cunosc, spuse el fixând cele trei monede care se rostogoleau simultan printre degetele Karei. Sachs se alătură imediat lui Cooper pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de câțiva ani. - Oamenii cu astfel de obiceiuri sunt cel mai ușor de urmărit. Mi-am notat. Spune-i să continue. - Ce e cu ea, Tracy? - Astăzi s-a întors după obișnuita oră de călărie, spuse Tracy pe același ton întrebător. Acum o jumătate de oră. Chestia e că mi-l pasează pe Don Juan, acesta e calul ei preferat, și îmi spune să chem un veterinar să-l examineze, pentru că o pasăre s-a ciocnit de el și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
planetă n-ar putea să nu-l placă.. — Bună, murmură ea. Bingo, își zise în sinea ei. Concurentul cu numărul unu din Turneul curvăsărelii. El îi zâmbi din nou și arătă cu mâna spre scaunul de alături cu o privire întrebătoare. Emmy se mulțumi să clătine din cap și se uită la el cum se așează. Era mai tânăr decât crezuse ea la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grozavă, doar că stă În Leeds cu tatăl meu vitreg și nu poate să vină atât de des. Când pleacă ea, rămân numai eu. Fără un tată care să ne ajute, din păcate. Sunt mamă singură. Și văzând probabil privirea Întrebătoare de pe fața lui Ruby, continuă. — Am rămas gravidă cu gemenele când eram la facultate. Am decis că pot face față facultății cu un copil de crescut. Ecograful n-a văzut că erau gemeni decât În a cincea lună de sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fiu nevoită să vorbesc cu Mark. El va înțelege că sunt obosită, îmi va mângâia degețelul, îmi va face o ciocolată caldă și mă va trimite la culcare devreme. Dar când l-am văzut, avea din nou acea privire, privirea întrebătoare și acuzatoare care-mi spunea că nu o să mai apuc să mănânc niciodată. A sunat Gary, spuse el. Așa, o luăm de la capăt. —Mark, eu... Nu mă lăsă să-l întrerup. —E-n regulă, știu că e prietenul Mariei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
faimosul cocoșat de obârșie vieneză. Alfons Petzold, scriitorul epocal, avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată. Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
urma urmei, nu-i mare scofală, sunt numai o sută de metri până acolo. — Drumul e liber, anunță Beth, cercetând monitoarele. — Bine, mă duc. Casca i se Închise cu un zgomot surd. Beth ciocăni În vizor, adresându-i o privire Întrebătoare: „Totul În ordine?“ Norman Încuviință din cap, iar ea deschise tambuchiul din podea. El făcu un semn de despărțire și sări În apa neagră și Înghețată. Pe fundul oceanului zăbovi o clipă sub trapă și așteptă să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Să știți că tâmpit nu sunt... Ceva se Întâmplă Între voi doi. M-am prins. — Harry, spuse Norman, nu se Întâmplă nimic. Deodată se auzi un zgomot insistent și de joasă frecvență de la consola de jos. Schimbară Între ei priviri Întrebătoare și merseră să vadă despre ce era vorba. Pe ecranul consolei, Într-o succesiune lentă, apăreau grupuri de litere. CQX VDX MOP IM — Să fie Jerry? Întrebă Norman. — Nu cred, spuse Harry. Nu văd de ce ar reveni la un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vedem și noi dacă se întîmplă ceva.” Dar nimeni nu se mișcă. Eu strig și, chiar de ei nu mă aud, rămîn cîteva clipe paralizați căci le recit: „-Eu sînt Ieri,/ Eu sînt Astăzi,/ Eu sînt Mîine...5 ” Se uită întrebători și înfiorați unii la alții neștiind ce să creadă căci eu sînt peste tot: subtil și, în același timp mineral. V. tînăr înghit etapele. Trăiesc arzînd cu fierbințeala fosforului renunțînd la orice control sau cenzură. Mă căsătoresc, fac copii, scriu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spus că e mai frumoasă decât Claudia Schiffer. Mama, Anna și Helen s-au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate trei au mărșăluit înăuntru și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de făcut, spuse el în cele din urmă, este să ne uităm mâine la tablouri și să vedem ce se poate aranja. Phoebe dădu din cap. Iar acum, cred că e timpul să mergem la culcare. Ea își ridică privirea, întrebătoare. Separat, explică el. — Foarte bine. Urcară împreună Marea Scară și la intrarea în Coridorul de Est, își urară noapte bună cu un sărut formal. 4 Phoebe se simțea mică în patul cu baldachin. Salteaua era moale și plină de cocoloașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceeași măsură.) Pe scenă, un lamento tremurat de bandă Înregistrată anunță ultima colindă. Îngerașul meu e al treilea de la stânga de pe ultimul rând. La ocazii importante cum e aceasta, Emily are aceeași privire Întunecată și concentrată, aceeași căutătură Încruntată și Întrebătoare pe care a avut-o și În momentul În care s-a născut. Îmi amintesc cum privise roată În sala de nașteri timp de câteva minute, ca și când ar fi spus: „Nu, nu-mi spuneți, o să-mi dau singură seama imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
birou mâine la 08.30. Mă Întorc chiar acum, Kate. 21.50: Blocaje Îngrozitoare În trafic, În ambele sensuri, pe autostrada M4. Farurile formează un colier de diamante de aproape 5 km. De pe scaunul șoferului, Richard Îmi aruncă priviri piezișe Întrebătoare. Sunt recunoscătoare că e Întuneric: Înseamnă că nu sunt nevoită să descifrez semnalele lui Îndurerate decât când mă simt gata s-o fac. Într-un final Îmi spune: — Tot cred că e puțin ciudat, Kate. Să-ți trimiți singură florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se ivească la ușă și-o să ne fulgere pe toți! Ei, mă rog, poate așa o să simt și eu în curând, la majoratul meu... Până una-alta, însă, de-abia aștept să treacă noaptea asta! Zâmbești. Te uiți la mine întrebător și răbdător totodată, ca și cum ai aștepta ceva. Da, știu ce aștepți: aștepți să încep scrisul la roman, nu doar să trăncănesc despre el. Doar de asta ai și apărut, nu? Ca să intri în roman! Atunci și numai atunci ficțiunea va
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o pură coincidență, îmi spun, încercând să mă liniș tesc. îmi continui ideea, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic care să mă tulbure: — Nu te ironizez, mă mir sincer că tu nu ai văzut furtuna, îi spun, măsurându-l întrebătoare. îmi plac furtunile, dar și arși țele. La fel cum îmi place să înot în largul mării, până hăt-departe, dincolo de geamandură. Lângă masa noastră s-au așezat doi tineri îndrăgostiți. Se țin de mână și șușotesc tandru, râzând pe înfundate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pot imagina, cu mintea mea zbârnâitoare, că în mai puțin de-o oră voi merge până la capăt cu curajul și voi face dra goste cu Eduard. Mă opresc în pragul ușii, îl privesc pe Eduard în ochii lui cenușii și întrebători, mă înalț să îl sărut, apăsat, pe gură, și îi spun: — A fost frumos. Nu mă conduce! Ne vedem vineri! O să treacă repede. îi smulg servieta din mână și o zbughesc în jos pe scări. Eduard mă strigă și îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
surâzători. în spatele ei, pe mașina de gătit, se co ceau alte vinete, sfârâind nervos, iar fumul dinspre ele o în văluia pe mama vrând parcă să o țină departe de mine, într-o altă lume. — Mama? am rostit eu atunci, întrebătoare, pășind cu tălpile goale și fluturându-mi mâinile ca să alung fumul din bucătăria vrăjmașă. Atunci pe mâinile întinse spre ea am simțit mulți picuri - picuri de lacrimi din ochii mamei. Mama s-a uitat la mine și privirea ei m-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Intră furios în camera mică, privind neputincios pe perete, la portretul Clarei. — Dde ce? strigă el, furios. De ce nu-mi ddai nici o șansă? Dde ce e numai el în min-tea ta? Dde ce el ? Mereu el !!! Dar ochii imenși și întrebători ai Clarei erau de nepătruns. Ba chiar păreau ușor mustrători, ca de altfel și ochii Georgianei, din portretul alăturat. — Ai un frate grozav, zău așa! îi spusese Georgiana mai de mult, când venise la ei și-l așteptau amândoi pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]