1,090 matches
-
am Întors ca să ne Îndreptăm spre ieșire și chiar atunci am băgat de seamă. Poarta cea mare din lemn sculptat de la capătul coridorului, pe care Încercasem s-o deschid cu o oră sau două În urmă fără să izbutesc, era Întredeschisă. — Ce s-a Întîmplat? Întrebă Bea. — Așteaptă-mă aici. — Daniel, te rog... Am luat-o Înainte pe coridor, ținînd lumînarea care tremura În suflarea rece a vîntului. Bea oftă și mă urmă scrîșnind din dinți. M-am oprit În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luminiță arămie, șovăitoare. O lumînare. Am pătruns În grota Întunecată a camerei portarului și am urcat scara pe bîjbîite. MÎinile Îmi tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului arăta direct spre ușa principală, care era Întredeschisă. Am urcat treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit să-mi amortizez ecoul pașilor. Am Împins poarta și am intrat În vestibul. O procesiune de lumînări Înaintea spre interior. Erau lumînările Beei, arse aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nimeni. M-am speriat... Bea Își șterse lacrimile cu dosul mîinii și Își aținti privirea Într-a mea. Am Încuviințat, și n-a fost nevoie să mai spună altceva. — De ce m-ai strigat Julián? Bea aruncă o privire spre ușa Întredeschisă. — E aici. În casa asta. Vine și pleacă. M-a surprins ieri, cînd Încercam să intru. Fără să-i spun nimic, a știut cine eram. A știut ce se petrecea. M-a instalat În Încăperea asta și mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și starețul, făcând În urma pictorului semnul crucii, se strecură Înapoi În curtea vechii mănăstiri... Iar Bikinski, simțindu-și sufletul străfulgerat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu Oliver și se Îndeptă spre ieșire. Nu mică i-a fost mirarea când auzi În spatele său un croncănit. Un corb imens, vâslind greoi din aripi, făcu de trei ori Înconjurul sălii de așteptare și, profitând de ușa ce rămăsese Întredeschisă, se năpusti afară. Fâlfâitul aripilor sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu murdăria, cu fumul pe care-l inhala În piept și-l expulza În șuvițe subțiri pe cele două nări și printre buzele umede, Întredeschise. Oare o față sau o mână, de ce nu și-un sân sau chiar o coapsă, s-ar putea reduce la această dispersie ce plutea În jurul său? Se putea, sigur că se putea, de ce să nu se poată?! În viața aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și nu pasager cu abonament. Cu vopsea roșie, pe tabla vopsită În galben de deasupra parbrizului, pe dinăuntru, este scrisă următoarea avertizare: „Abonamentele nu sunt valabile pe cursele rapide“. Nimeni nu se descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem În el) puteau fi citite și alte anunțuri scrise cu aceeași vopsea pe aceeași tablă. CONDUCĂTPR AUTO U. V. COSTEL / PRIMUL CONTROLOR ESTE CONDUCĂTORUL AUTO / TĂTICULE TE ROG SĂ CONDUCI CU ATENȚIE, NU UITA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deja o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin ușa Întredeschisă, căscaseră ochii. Totul se Întâmplase În jurul Craiovei pe o vreme caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
patru ochi. Nici unui om nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz printr-un foaier într-un birou cu pereții încărcați de cărți și îl lăsă acolo. Ușa rămase ușor întredeschisă. Buzz observă un băruleț și se gândi la una mică - poate că o tărie îi conferea un plus de șarm. Apoi auzi „Phil, cum adică numai între patru ochi?”, ceea ce îl făcu să renunțe. Un tip scund și rotofei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vadă ce se întâmplă. Holul era îngust și pe el se înșirau mai multe uși înguste din lemn. Mal urmări acel Ha, ha, ha! până la o ușă pe care se găsea o plăcuță cu numele de „Conroy” pe ea. Era întredeschisă câțiva centimetri. Pe peretele din fund se vedeau fotografiile unor boxeri mexicani. Dudley și soprana nu se zăreau. Mal trase cu urechea. — ...baruri și piñata și boxeri mexicani. E o fixație, fato. Poate că mama ta n-are curaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din gât. — Mâine seară, tot aici? Doar noi doi, strategia și orice altceva ne îndeamnă spiritul să facem... Mâna ei se răsuci, iar încheieturile degetelor îi trecură peste falcă. — Sigur... iubito. Atunci ea se opri, cu ochii închiși și buzele întredeschise. Danny se apropie, pregătindu-se s-o sărute, dar dorind mâna moale, nu gura flămândă, vopsită într-un roșu rozaliu. Când se atinseră, el îngheță și aproape că se retrase. Limba lui Claire îi alunecă febrilă pe dinți. Danny se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al lui Wiltsie și Lindenaur într-o fiolă - somniferele lui Reynolds Loftis, prescrise de medicul D. Waltrow pe 14.11.1949. Scormoni prin rafturile cu alifii, tincturi și pastile, dar nu mai găsi nimic altceva. Observă o a doua ușă, întredeschisă, lângă cabina de duș. O deschise mai tare și văzu un birou confortabil, rafturi cu cărți, scaune aranjate în jurul unei canapele din piele, apoi un alt birou încărcat cu hârtii. Se uită prin ele - copii de scenarii cu însemnări făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
traversați apoi holul și luați ascensorul până la etajul întâi. Domnul doctor vă va primi în biroul lui. Buzz se conformă, parcă mașina și trecu prin hol. Ascensorul era ocupat. O luă pe scări spre etajul întâi, văzu ușa de acces întredeschisă, auzi „Babuinul ăla de țărănoi!” și se opri înainte de ultima treaptă. Vocea lui Terry Lux: — ...dar trebuie să discut cu el. E cea mai bună legătură cu Howard Hughes. Ascultă, azi ar fi trebuit să apară în ziare o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e neagră. Arsă. - Neagră? tresări Oană. Amestec exploziv care nu e artilerie, dar poate fi orice amestec de substanțe care conține cărbune. Spune-mi, Erina... ce culori vezi? Fă abstracție de forme, de trupuri, de uniforme... privește cu ochii abia Întredeschiși, cât să prinzi nuanțele. Ce culori vezi? - Văd... stai, formele se șterg, rămâne verdele... - Lasă verdele, e pădurea. Altceva. - Albastrul... - E cerul. Privește mai jos. Scoate verdele și albastrul. Și negrul. Ce rămâne? - Stai puțin... Așa... Fără albastru... fără... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu vreo biografie amicală. Ca să nu plece cu grupul, Mini rămase încă pe loc. Când ieși din birou peste un minut, ca să-și ia ziua bună de la Lina, doamna Eliza și Nory erau plecate și Trubadurul cu mâna pe ușa întredeschisă vorbea cu Lina. Nu-i auzi nici glasul, nici vorbele. Lina gâfâia tare. Figura tânără și ștrengărească a lui Lică era asprită și contractată. Era aprins la față și, cu bucla căzută peste ochi, părea un cocoș necăjit cu creasta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de mirosul acela puternic de ceapă care-i gâdilă nările. Ceapa se poate mânca. Se așează pe o porțiune de zid în paragină și-și îndoi gâtul în așa fel încât să observe forma aceea care se mișcă prin ușa întredeschisă, incapabilă să se decidă dacă o fi tot ceva comestibil sau poate doar periculos. Respectiva formă este Anjali, servitoarea, încercând să se strecoare nevăzută. Are noroc c-a ajuns la timp. Ceva i-a spus, poate sub forma unei senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte. Fata mă împinse și, lăsînd întredeschisă ușa, ieși afară pe culoar. Zvîrlind peste umăr o poruncă înăbușită, o luă înainte. Am urmat-o nedumerit. Fata apăsă o clanță. - Aici, șopti ea, la mine nu se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii din prispa veche, mică, și‐ acordară, lăutari, vioara și‐ am văzut în depărtări secara, un ocean ce‐ n valuri se ridică. și‐n odaia scundă, c‐ o fereastră ca un ochi întredeschis spre soare, am rămas în strânsa ‐ mbrățișare, brazi robiți în vârf de stâncă‐ albastră. Revederea stinsă întârzie clipele cu farmec să ne umple, maica mea cu‐ nzăpezite tâmple și păduri adânci de poezie ... 326 C.C.Zincu RESEMNARE Cum să oprim
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arată din nou prezența grijulie”... În seara aceea, bine dispus, am citit o bucată de vreme, după care m-am întins în crivat. Înainte de a trece în lumea viselor, mi s-a părut sau deja visam că ușa care rămăsese întredeschisă s-a închis ca purtată de aripa unui fluture... ...Mergeam parcă de o bună bucată de vreme și mă aflam deja la ieșirea din codru... În față mi se arăta în toată splendoarea lui Iașul scăldat în lumina unei dimineți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu uiți, dragul mamei...Să ai grijă”...Și lacrimile îi curgeau ca două râuri în miniatură pe chipul brăzdat de bătrânețe și ars de soare...Asta era mama...Și cred că toate mamele din lume sunt la fel... Cu pleoapele întredeschise - semn că este atent la cele spuse de mine - bătrânul clătina din cap a aprobare și a mirare...Cine știe? Cert este că după o vreme a oftat adânc și pentru a-și feri ochii de privirea mea s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mine. Teatru. Urma cumva să mă Întrebe ce voiam? ― Hei, ești bine? I-am aruncat cea mai Înfricoșătoare privire a mea. ― Chiar credeai că nu aveam să aflu adevărul? Ei bine, te dezamăgesc! Nu sunt idioată! Victor rămase cu buzele Întredeschise, dar nu scoase niciun sunet. Evident, nu se așteptase la asta. ― Cum ai aflat? I-am aruncat o privire, mimând șocul. ― Ce faci, Victor? M-aș fi așteptat măcar să negi! El oftă și se uită În ochii mei. L-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă, acoperită cu pânză roșie, într-un alt hol, mai mic, rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adânc, asta ai să vezi! Homer, fără cuvinte. Intră, intră, merită, crede-mă! Rămăsese singur cu comoara câteva ore. Pe la 5, gazda îi aduse un ceai și câteva felii de pâine unse cu un soi de magiun suspect. Ușa rămăsese întredeschisă. Auzi, cândva, bizare bolboroseli. Tresări, atent. Șoaptele se repetau, greu de deslușit. Un fel de surdină, ca un descântec. Ieși, se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]