1,080 matches
-
Mergând veseli pe cărare, Le-apare-un inel în cale. Unul repede-l ridică Și-ncepe voios să zică: „- Uite, frate, ce-am găsit!“. Repede, l-a și pitit. Amicul său doar a privit, Însă nimic nu a rostit, Gândindu-se cu întristare, Ce hrăpăreț prieten are. Plimbarea și-au continuat, Parcă nimic nu s-a-ntâmplat. Când în pădure au ajuns, La umbra verde s-au ascuns, Iar după ce s-au odihnit, S-au reîntors din drumețit. Hapsânul se tânguiește: „- Vai, inelul
PRIETENUL HAPSÂN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375917_a_377246]
-
Vei îngâna printre suspine-amare Să-ți mai șoptesc... Dar șoaptă mi-este haos! Trecutul meu, uitat în tine, Prăpăd va face-n mintea ta. Vei rătăci prin zările senine Să uiți de el... Nu vei putea! Privirea mea, rănită de-ntristare, Îți răscolește blând rețină. Vei suspina, simțind cum doare, Si-ai sa-ntelegi și tu A cui e vina! Sărutul meu, strivit pe buze, Te va durea la nesfârșit. Vei caută prin visele confuze Să-l gusti... Va fi de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
nopțile de abanos. Vei îngâna printre suspine-amareSa-ti mai șoptesc...Dar șoaptă mi-este haos!Trecutul meu, uitat în tine,Prăpăd va face-n mintea ta.Vei rătăci prin zările senineSa uiți de el...Nu vei putea!Privirea mea, rănită de-ntristare,Iti răscolește blând retina. Vei suspina, simțind cum doare,Si-ai sa-ntelegi și tuA cui e vina!Sărutul meu, strivit pe buze,Te va durea la nesfarsit.Vei caută prin visele confuzeSa-l gusti...Va fi de negăsit!... XXX
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Mergând veseli pe cărare, Le-apare-un inel în cale. Unul repede-l ridică Și-ncepe voios să zică: „- Uite, frate, ce-am găsit!“. Repede, l-a și pitit. Amicul său doar a privit, Însă nimic nu a rostit, Gândindu-se cu întristare, Ce hrăpăreț prieten are. Plimbarea și-au continuat, Parcă nimic nu s-a-ntâmplat. Când în pădure au ajuns, La umbra verde s-au ascuns, Iar după ce s-au odihnit, S-au reîntors din drumețit. Hapsânul se tânguiește: „- Vai, inelul
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
-ncet pornesc,Mergând veseli pe cărare,Le-apare-un inel în cale.Unul repede-l ridicăși-ncepe voios să zică:„- Uite, frate, ce-am găsit!“.Repede, l-a și pitit.Amicul său doar a privit,Însă nimic nu a rostit,Gândindu-se cu întristare,Ce hrăpăreț prieten are.Plimbarea și-au continuat,Parcă nimic nu s-a-ntâmplat.Când în pădure au ajuns,La umbra verde s-au ascuns,Iar după ce s-au odihnit,S-au reîntors din drumețit.Hapsânul se tânguiește:„- Vai, inelul
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
lacrimi șiroaie și, furioasă, mi-a aruncat vorbe cumplite: - Fii blestemat, nemernic împărat! Dacă ne părăsești și ne iei Speranța, singura noastră mângâiere, să n-ai nici tu parte de iubita ta! Când vei fi mai fericit cu ea, atunci întristarea s-o aducă din nou la noi. Iar copii de veți avea, să nu vă bucurați de ei. Să te părăsească și pe tine, așa cum mă părăsește Speranța, din cauza ta. Bocea și urla hâda bătrână. Urla și bocea. Am trăit
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
și ajutor de la soră, de la mamă...Este și cazul lui Ghilgameș. Nici lui nu i se poate contesta vitejia printre semeni, zei ori eroi de care a dat dovadă cu multe prilejuri. Totuși, moartea lui Enkidu i-a provocat multă întristare, l-a tansformat în ,,altă ființă”; iar călătoria îndepărtată și grea, cu scopul de a descoperi un răspuns și un remediu în legătură cu întrebarea chinuitoare privind realitatea morții, n-a dus la rezultatul dorit, ca și în cazul eroului din Tinerețe
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
ca etapele vieții omului sănătos sau bolnav. Nu din toate florile pomului rodesc fructe fiindcă unele dispar de cum înfloresc. Aceștia sunt îngerașii de câteva luni care abia au deschis ochișorii și s-au înălțat la cer lăsând în urmă multă întristare și durere, o adevărată tragedie în rândul multor familii. Dar cum este firesc viața merge înainte și în anul următor pomul iarăși înflorește. Așa se derulează și ciclul vieții. Într-o manieră aparte scriitoarea, cu o subtilitate artistică, „creionează” fiecărui
VIAŢA – UN EPISOD DIN „ROATA TIMPULUI” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376770_a_378099]
-
așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi doresc o primăvară a fețelor luminoase, nu a celor umbrite de griji, de dureri ascunse sau nu, de întristări și de o imensă silă față de ceea ce ne este dat să trăim într-o țară în care azi am exclamat cu-nfrigurare: MĂ SIMT STRĂINĂ ÎN PROPRIA MEA ȚARĂ! Și nu o spun „gratuit” pentru că îmi dau seama, cu fiecare
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi doresc o primăvară a fețelor luminoase, nu a celor umbrite de griji, de dureri ascunse sau nu, de întristări și de o imensă silă față de ceea ce ne este dat să trăim într-o țară în care azi am exclamat cu-nfrigurare: MĂ SIMT STRĂINĂ ÎN PROPRIA MEA ȚARĂ! Și nu o spun „gratuit” pentru că îmi dau seama, cu fiecare
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
împlinirea Înflăcărată-i e privirea Care-i aprinde fericirea. "Roșu de maci" e... un mister, Când sângeriu este pe cer Pâlpâie lumina în eter Ca macul firav, efemer. "Roșu de maci" este visare, Când iese soarele din mare Luminând orice întristare Și-aducând vieții alinare. "Roșu de maci" e poezie, Când plouă cu melancolie Se-ntrec poeții-n elegie Cântând culoarea purpurie. Referință Bibliografică: Roșu de maci ... / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1974, Anul VI, 27 mai 2016
ROȘU DE MACI ... de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375219_a_376548]
-
natură ideatică; el nu exprimă, în acest caz, anonimizarea beznei efemeridelor. Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“. (Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni de spaime, /în ploi dese de lacrimi./ Priveam cum te depărtezi / - fluture alb - / prin asfințitul tăcerii /aripilor însângerate de strigăte, /lăsîndu-mă să-mi gust întristările / înmiit de întregi” (Priveam). Delimitarea spațiilor privilegiate este conturată tonic de răspunsul la spaima în fața temporalității, ca tendință profundă de respingere a timpului cronologic: „Ce rost să mai strig timpului, / acestei lumi inerte și surde? / când nu mai pot găsi
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
malul nisipos, le-a marcat existența, le-a schimbat cursul vieții pentru totdeauna, i-a făcut să trăiască cu amintirea părinților, copiilor, prietenilor...plângându-i neîncetat. Durerea au transformat-o-n poezie, iar poezia a devenit cântec de alean și întristare. Pe scena politică a lumii s-au petrecut evenimente deosebit de grave, s-au deschis noi teatre de luptă pentru lichidarea terorismului. Popoarele au înțeles că civilizația umană este amenințată de păsări malefice însetate de sânge, duhuri ale râului care ne
CUNUNI DE FLORI PENTRU EROI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372760_a_374089]
-
Tristețea lui Iisus reprezintă primul stadiul al suferințelor Sale. In noaptea de joi spre vineri, Domnul Iisus a mers cu o parte din ucenicii Săi în Grădina Ghetsimani ca să se roage. Aici, sufletul lui a atins o stare maximă de întristare, încât la un moment dat a spus: „Tată, dacă este cu putință, îndepărtează acest pahar de la mine. Dar totuși, nu cum voiesc Eu, ci voia Ta să se facă.” Știind că va fi dat pe mâna judecătorilor, bătut și crucificat
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
țipară sinistru și urletele înfricoșătoare ale lupilor spintecară negura rostogolindu-se spre adâncul văilor sau ridicându-se în ecouri până pe crestele cele mai înalte. Dar dacă pentru unii vestea însemna o bucurie fără margini, pentru jivinele pădurilor era durere și întristare. Părăsiră în grabă acea zonă peste râuri și culmi muntoase și se retraseră în vizuini și peșteri, fiindcă vampiri din toate părțile lumii urmau să năvălească la palat sub clar de lună. Sosi noaptea mult așteptată și Contele Dracula, la
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
troian ce-n nor nu se preface frustrați ce căutați o scuză motiv nu pierdeți timpul a mai trecut un an e simpla constatare a mai trecut un an sau noi prin timp așa călătorind cuprins de bucurie răcit de întristare voi ce-ți lovit loviți vă roade remușcarea eu calc pe lacrimi vertical pe nu orișicare rută mi-e-nlanțuit moralul mă biciuie amarul privesc în depărtare încărunțit de vreme nu vă zăresc a fost așa o pleavă în timpul ce tot se
O DULCE ROMÂNIE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373142_a_374471]
-
Poezia Vandei Ines Popa este - cu adevărat - o lirică sensibilă, delicată, suavă, muzicală, trezind în sufletul cititorului emoții ne(mai)întâlnite sau ne(mai)recunoscute: E-aprilie și plouă, iar ochii îmi sunt uzi,/ În rugă mă prostern, zdrobită de-ntristare,/ Deschizi în cer o ușă, e semn că mă auzi,/ Binecuvânt vrăjmașii. Iubind, le dau iertare! Acestui Dumnezeu bun, cald, iertător, îi cere poeta îndurare. Deși Dumnezeu este unic și al tuturor (de bună seamă), poetul crede în existența unui
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
plămânii fragezi ai Pruncului, era viața veșnică ce în curând va curge din rănile Lui. Viața în plinătatea ei trebuia să izbândească asupra morții, precum ziua trebuie să triumfe asupra nopții. În ochii Lui era bucuria veșnică, biruitoare asupra unei întristări vremelnice, era cerul dintr-o dată mai aproape, tot atât de aproape precum plânsul de pe buzele Pruncului. Au trecut două mii de ani de când Pruncul Isus a atins planeta noastră, cu Dumnezeu în trup și în oase. A nins mult de atunci, și Tatăl
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
de Florii, ca asta de-acum. Are stropi de har ce-mi luminează fața, Te iubesc, Isuse, și veșnic am să-Ți spun! Mi-ești poartă de-ndurare și de iubire, Și mângâiere, pentru toate, Tu-mi ești! De astăzi, întristarea, în mare bucurie, Se va schimba, că știu că mă iubești! De-astăzi, mă voi apleca în adorare, Și îmi voi stăvili al lacrimilor izvor... Căci inima, de bucurie îmi tresare, Iar sufletul, fremătă-n mine de dor... La sânul
FLORIILE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376234_a_377563]
-
are asemănare! Ce gol, ce tristețe-ar fi în ziua-n care, Femeia, n-ar mai lumina a ta cărare! E făcută dintr-un vis frumos, de dor... Dumnezeu a făcut-o plăcută tuturor! Știm! Cu femeia, a venit și întristarea. Dar oare, cum ar fi viața fără de ea... Cum ați avea vise și dorinți sub stele, Cum ar fi viața voastră, fără de ele?! În orice femeie, sălășluiește o mamă. Că e soție, fiică, soră, iubită ori bunică, Femeia, e ființa
CE-AR FI LUMEA… FĂRĂ DE EA? de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376232_a_377561]
-
dacă nu le întrupăm, cu timpul se strică ori putrezesc". Gândurile cele rele sunt asemenea unor avioane care caută aeroporturi. Ele zboară, dar nu trebuie să aterizeze. Lupta de a alunga din noi cele necurate, ne face să ajungem la întristare, stres, nemulțumire de noi înșine, neîncredere, deznădejde etc, la nimic din cele plăcute lui Dumnezeu. Să nu căutăm lupta cu cele rele. Pentru că din cauza nedesăvârșirii noastre, tot lucrul rău prinde rădăcini în noi. Credem că îndepărtăm lucrul rău, însă din
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. PIERDERI, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017. Murim un pic cu fiecare, Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare, Și ne rămâne dor, amar și întristare, Și gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare, Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare, Și mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare. Murim
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
doar remușcări mai dor, Si cand curat de toate iertările lumești Te duci cu gând senin ca să îi întâlnești. Citește mai mult Murim un pic cu fiecare,Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare,Si ne rămâne dor, amar și întristare, Si gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale.Murim un pic prin fiecare,Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare,Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare,Si mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare.Murim
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]