2,580 matches
-
preferi să vizionezi așa ceva, spuse Alfredo. - Am văzut odată, la o sărbătoare culturală în Brașov, dedicată Evului mediu, mulți pepeni tăiați - în turnirul organizat, în care aceștia țineau loc de capete de sarazini, fiind retezați cu sabia de bărbații ce întruchipau cavalerii călăreți, care se întreceau în lupte - și apoi erau consumați de oamenii sărmani, veniți la locul evenimentului, povesti Cornelia. - Mie, cea mai minunată, în Spania, îmi pare a fi marea. Sunt îndrăgostit de ea pe vecie ! declară Alfredo romantic
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
lapte prins. Hagi Tudose este tipicul credincios într-atât încât să facă pelerinaj la locurile Sfinte din Ierusalim, cum dovedește prefixul „hagiu”. Este totodată zgârcitul care preferă să moară de inaniție în loc să dea un firfiric pe-o supă. Tot el întruchipează fricosul care se ascunde după 100 lacăte, dar nu pune gratii la ferestre, dormind pe averea sa. Da! Cultura românească scrisă este dominată de teama de a fi furat, teama de a fi înșelat, teama de a nu fi victima
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind în crâmpeie de dulci amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care întruchipează frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți șuiere vântul,/ Peste noi trepideze cascada,/ Să nu ne cuprindă pământul./ În alb să ne-mbrace zăpada”. Simbolul purității, zăpada, îmbracă iubirea în cel mai curat veșmânt, pentru ca ea să
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
acestei frumoase pilde/parabole a Noului Testament este cea a căinței și a întoarcerii la calea cea dreaptă. După cum am mai spus și în rândurile anterioare, trei sunt personajele acestei parabole: fiul rătăcitor, fratele fiului rătăcitor și părintele acestuia, fiecare întruchipând o anumită atitudine față de aproapele nostru. Altfel spus, să vedem ce prezintă pilda/parabola de față. După cum bine știm cu toții, un părinte avea doi fii. Fiecare a primit partea lui de moștenire, dar fiul cel mic, nechibzuit fiind, și a
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
fugă spre arcuirile ramurilor? mestecenii cântă în nervurile omului ca într-o biserică simplă. în ea, îngerii fără tălpi primesc azima curată a viselor oamenilor când în rugăciune, pleacă fruntea redescoperind pământul în care tremură ca niște fragmente de viață întruchipând zborul unui copil în jocul său neîntrerupt. acolo mă ascund, atunci când prin mâna Domnului, devin picătură solidă din coloana creației Lui. reînvăț mișcarea gândului de fiecare dată. este alta, și alta, și alta, sau înnebunesc privindu-i arcuirile, sinuozitățile prin
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
duce la ideea universală a ultimului ceas, ce anunță stingerea, moartea. Mi-a plăcut cel mai mult acest pasaj al ceasurilor vii care se plâng ca niște ființe adevărate de degradarea ireversibilă a timpului lor. Toate poveștile, de la Iraida care întruchipează iubirea desăvârșită și până la Asica ce devine o adevărată dansatoare, aduc suspans și extensie, miraj și beatitudine. De punctat, cele două suflete pereche, Mariam și Ahmed, o româncă și un arab ce par jumătăți perfecte unul pentru celălalt, impresionează prin
O FEREASTRĂ CE SE DESCHIDE ÎNTRE REAL ŞI IMAGINAR. CĂLĂTORIE ŞI EXTAZ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382921_a_384250]
-
dintotdeauna o dragoste statornică pentru literatură și creatorii ei, statornicia aceasta pentru arta cuvântului, la rândul ei, are și ea un cuvânt de spus. Așa au luat naștere aceste rânduri în care cuvântul meu e dedicat cuvântului frumos și limpede întruchipat de scriitor în ceva ce așteaptă cititorul, însoțitorul mut. Frumusețea aceasta izvorăște din faptul că scriitorul, prin înzestrarea sa, printr-un lung exercițiu, prin puterea gândului său, poate să dea viață și să denumească ceea ce cititorul percepe și ar voi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
Mândâcanu este creatorul de valori umane autentice care corelează cu măiestrie intelectul cu înțelepciunea, cultura cu valorile spirituale ce comunică inteligent între ele, dragostea cu idealul național care dorește doar prosperitate propriei națiuni. Toate aceste calități pozitive și esențiale sunt întruchipate în personalitatea și identitatea domnului Virgil Mândâcanu - savantul și maestrul valorilor umane, omul de credință al valorilor intelectuale și spirituale. Domnia Sa este magul inteligent, credincios, înțelept și prevăzător care se preocupă și se străduie cu prudență să preîntâmpine prezentul nefast
Renumitul Profesor basarabean Virgil Mândâcanu – la vârsta marilor realizări şi împliniri spirituale [Corola-blog/BlogPost/92780_a_94072]
-
dorit să se transforme în personajele preferate din filme și jocuri video, a avut loc nelipsitul concurs de Cosplay. Totodată aceștia au avut prliejul să se întâlnească pe scena principala a evenimentului cu actorii Charles Dance (cel care i-a întruchipat pe Alastair Denniston în „The Imitation Game”, pe Master Vampire în „Dracula Untold’, pe Baronul Frankenstein în „Victor Frankenstein”, pe Jonathan Clemens în „Alien 3” sau pe Benedict în „Last Action Hero”), Mark Pellegrino (din filmul Supernatural, LOST), Sylvester McCoy
UZPR la East European Comic Con 2016 [Corola-blog/BlogPost/92936_a_94228]
-
Nu, nu mi-e teama. Pentru că nu sunt om rău. Se zice că Valva are o problemă cu oamenii răi. Se zice că-i femeie și că-i ia pe hoții de aur. Dar spiritul rău al aurului nu e întruchipat în carne și oase, nu e palpabil, e ceva ca un destin rău. Ceva care simbolizează defectele omului: lăcomie, egoism, inconștientă. V-ați pierdut mulți prieteni de când a început zbuciumul la Roșia? Nu cred că mi-am pierdut niciun prieten
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
literaturii. In jurnalism, cuvintele conțin mărturie, comentarii, critică, ele au identitate, materialitate, pot avea gust și miresme ca și în literatura de creație. Nu de puține ori jurnalistul trebuie să pritocească în adâncuri pentru a scoate la lumina limpezimea gândului întruchipat în cuvânt. Chiar dacă scrierile lor nu devin capodopere, nu putem ignora contribuția lor la cultura neamului nostru. Filozoful de aleasă cultură, Constantin Noica, sublinia:”O cultură nu se judecă numai după operele mari, de incontestabilă valoare, ci și după realizările
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
și 19:00. Distribuția spectacolului „În parc” este formată din Ana Ularu/Rodica Lazăr și Istvan Teglas. „Pe aceeași bancă se așază epoci diferite. E parcul de lângă noi. E parcul nostru. Sunt simboluri sau personaje reale sau lengendare. Suntem noi întruchipați în poet, rege, criminal, omul ocupat de azi. Suntem noi care ne recunoaștem și avem curajul să ne privim, să ne ironizăm, să ne fim indiferenți. Și să ne iubim. E banca pe care am scris o poezie, pe care
Un spectacol de teatru despre iubire în diferite stadii și epoci [Corola-blog/BlogPost/93473_a_94765]
-
-n inimă agale,/ La fel precum o muză vie” (La Băișoara). Există în această poezie o adâncime a orizontului ontologic, exemplificând trăirile cu spiritualismul și extazul, creând o coloratură omogenă între ceea ce este creat și trăit, încât poetul reușește să întruchipeze o dragoste universală cu răsunet filozofic, desprins din cazul particular și din sentimente incomunicabile. Iubirea poetului, față de aproapele său, față de spațiul în care trăiește și de universal limbii în care s-a născut, al pasiunii în sensul teologal,toate izvorăsc
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
Acasa > Poezie > Imagini > GÂNDUL PRINDE GUSTUL VIEȚII Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cele visate s-au mai destrămat doar amintirea le-a întruchipat, sunt bulbi de gând ce se despart prin țărâna dintr-un gard. Sărmani mai suntem neștiind noi ne deșteptăm trăind, sărmani tot suntem, dăinuim noi ne deșteptăm trăim. Gândul prinde gustul vieții, viața prinde zorii dimineții! Referință Bibliografică: Gândul prinde
GÂNDUL PRINDE GUSTUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383221_a_384550]
-
cale murdară s-ar obține reușita; indiferenții, cei în afara vreunei filozofii, pe care-i preocupă doar supraviețuirea și care își spun în fiecare zi: „...fie ce-o fi!” Și i- am dat dreptate! Mentalitatea comunistă, lupta aceea de clasă care întruchipa ura, invidia, nu numai că se schimbă foarte greu, în special la oamenii care au trăit în acea perioadă, în care mulți au fost înfricoșați de teroare, când nu li se permitea să gândească în alt mod de cum erau îndrumați
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
știu că de ani de zile înfrunți deșertul, zise. Și ai un succes remarcabil, deoarece până în prezent s-au contabilizat doar patruzeci și trei de morți. Dar am impresia că de data asta nu înfruntăm deșertul, ci un om care întruchipează spiritul și esența acestui deșert. — Prostii! replică disprețuitor Alex Fawcett după ce aruncă o scurtă privire spre hartă. Și acum doi ani ne-au atacat beduinii și am reușit să rezolv problema. — Cu bani. — Totul se rezolvă cu bani. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din cărți cu cei de pe stradă, nu te Încăpățîna să-i suprapui perfect că nu ține, și mai ales nu uita că autorul nu-i identic cu personajul, uneori e chiar opusul lui — Eu cred că toate personajele unei cărți Întruchipează existențele virtuale ale autorului. Uite, pe mine mă urmărește tot timpul umbra lui Leopold Bloom, am impresia că mă lovesc de el pe stradă și uneori parcă am privi Împreună aceleași lucruri și e foarte interesant că nu-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o întrebare esențială căreia trebuie să-i găsim un răspuns exact. Problema care se pune este că, în viață, suntem nesinceri și josnici, că în viață suntem preocupați înainte de toate de bunăstarea proprie, motiv pentru care lingușim și suntem complici, întruchipându-i aievea pe cei răi și silnici ale căror fapte ne indignează atâta la teatru. În schimb, la teatru, interesul personal, pornirea ticăloasă de a dobândi bunuri pământești dispar din sufletul nostru; la teatru, nimic din ceea ce este personal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Așa mi-a venit ideea unui dialog Între vii și morți, avînd ca temă politica contemporană. Într-o seară, plimbîndu-mă pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să-o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
contracoperte la o editură de prestigiu și, se zvonea, compunea versuri de erotică crepusculară, pe care le publica sub pseudonimul Rodolfo Pitón. În raporturile personale, don Anacleto era un bărbat afabil și Încîntător, Însă În public se simțea obligat să Întruchipeze rolul de rapsod și afecta un mod de a vorbi care Îi atrăsese porecla „Gongorinul“. În dimineața cu pricina, profesorul avea fața purpurie de tulburare și mai că-i tremurau mîinile, În care Își ținea bastonul de fildeș. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de fericiți. Nici aici nu se schimbase nimic. Lui Strickland nu-i păsase niciodată unde stă și ce-l înconjoară, și folosise atelierul celuilalt fără să-i treacă măcar prin cap să schimbe ceva. Înfățișarea atelierului era voit artistică. El întruchipa ideea lui Stroeve despre mediul propriu pentru un artist. Erau bucăți de brocart vechi pe pereți, iar pianul era acoperit cu o bucată de mătase frumoasă, decolorată de soare. Într-un colț era o copie a lui Venus din Milo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
inefabilul. Dar un lucru izbuti să-l dezvăluie clar: oamenii vorbesc cu prea multă ușurință despre frumusețe, însă, fiind lipsiți de adevărata măsură și înțelegere a cuvintelor, abuzează de acesta, așa că el își pierde forța; iar lucrul pe care-l întruchipează, împărțindu-și numele cu o sumedenie de obiecte de duzină, își pierde demnitatea. Oamenii folosesc adjectivul frumos pentru o rochie, pentru un câine, pentru o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
liniște monotonă domnește înainte și după fiecare tâlhărie. Pe nesimțite, copiii au alunecat din rolul copilului în cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care să reiasă că știu bine să înoate. Dar de fapt nu știu. Se aruncă cu mult zgomot și stropi unde‑i apa de un metru și atingi fundul cu picioarele, totul e să pară periculos. Mai încolo, verdele, misterul întruchipat de cei patru metri de apă pe verticală, le inspiră o groază ce n‑ar fi mai mare nici dacă ar putea să privească direct în ei înșiși. Aici te poți bucura de curățenia potențată de mirosul intens de clor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal la Epicur: ea desemnează lipsa și cere plăcerea. Dispariția ei presupune mulțumire, restabilire și plăcerea de a-ți fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]