2,732 matches
-
sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul meu pe care firul soartei se așează. Din când în când surâde, e tristă, lăcrimează așa cum eu am fost prin ani mereu. ȘI Clotho o ajută și deapănă de zor pândind ca firul meu să nu se rupă. Nu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
grâu, Pe limba cea română, de-a pururi o slăvim! Pe brațele bunicii, atâtea primăveri... Și copilării atâtea prin mâinile ei... Buneii mă așteaptă și azi să le strâng mâna, Mi-e dor de România și ieri și azi și-ntruna! De când te-am cunoscut, îți tot admir făptura, Te-au zămislit zeițe, ori te-a creat natura? Căci ochii ți-s de nimfă parcă Dar trupul florile ți-l îmbracă. Atât de înțeleaptă și-atât de răbdătoare, Și-n ceas
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
gând se îndreptase către prietena sa. Ea părea să aibă mereu răspunsurile potrivite pentru toate situațiile. Sau, cel puțin reușea să le facă față onorabil, indiferent cât erau de dificile. Sonia plecase confuză de la cabinet. „Asta să fie?” - se frământa întruna, întrebându-se și nevenindu-i totuși să creadă. Somnul venea târziu și își lua zborul la cel mai mic foșnet apărut în noapte. Până la urmă, înțelesese că a amâna decizia nu însemna nimic altceva decât a prelungi și a spori
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
-ndur fără să-mi pese. Mereu m-a tulburat o Dulcinee, dar în exodu-mi trist și nebunesc m-a pârjolit o singură idee, că niciodată n-am să o găsesc. În lupta mea cu morile de vânt învingătoare-a fost întruna soarta care mi-a dat la început avânt pentru-a-i închide-apoi speranței poarta. Nu am avut o clipă de odihnă și ne-ncetat mi-a fost cumplit de dor să-mi stâmpăr setea în răcori de tihnă la al iubirii
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
însușiri ale vieții; voința veșnică spre zămislire, fecunditate, reîntoarcere, sentimentul unității necesare creației și nimicirii. (N) Doar animalele inimilor noastre fugeau precum șobolanii de pe Arca lui Noe, aruncându-și blănile pe spate și dispărând odată cu Atlantida paradisului pierdut, (H.M.) Degeaba, întruna degeaba, Pe toate nestinsele cruci! Ce dac-ai plecat cu graba Cum n-aș fi vrut să te duci? Te-nșeli fără voie și vină, Nu-mi pasă că stai ori că pleci. Ce dacă-ți pare azi altfel De cum
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383988_a_385317]
-
-o civilizație a orelor topite într-un rău cu normă întreagă calculatorul din cancelarie ocupat lacrimile colegei certată cu soțul niciodată fericirea mai mult decât un copil înlăcrimat ascuns sub haină medii carnete situații școlare fabiola fetița cu dizabilități desenând întruna mâini ca un înger cu inima la vedere o iarnă în doliu după ultimii fulgi telefon de la prietena din italia fancurier și trei volume qpoem sclipirea zilei prima vizită la oftalmolog într-o zonă necunoscută a orașului și indicatorul ambiguu
CUVINTE FERECATE PE DINĂUNTRU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384022_a_385351]
-
și cine-n orie zbucium se ascunde. Ești freamătul profund al firii mele în care sting și nasc mereu scântei, după cum vreau și după cum tu vrei, în timp ce-nsămânțăm cerul cu stele. Întreb, întrebi, dar pentru ce-am răspunde ? Ne-nlocuim întruna rând pe rând, ești veselă sunt trist, ești rea sunt blând și îi lăsăm pe toți să ne confunde. Și-așa orice poveri nu mai par grele, căci nu știu de le duc umerii mei sau tu pe aripi visurile
ARMONIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384060_a_385389]
-
din București, în urma unui tratament medicamentos cu mercur, administrat injectabil pentru o boală diagnosticată fals, tendențios - paralizie generală progresivă de natură sifilitică. Tratamentul i-a provocat o intoxicație mercurială cu grave tulburări. Iată, suntem în preajma zilei comemorative, ne reamintim că întruna din aceste frumoase luni a verii, în anul 1889, la București, își înceta drumul plin de zbucium al scurtei sale vieți, marele nostru poet Mihai Eminescu. În cartea „Misterul morții lui Eminescu”, arădeanul Ovidiu Vuia, medic, scriitor, poet și critic
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând loc devreme întunericului, în timp ce le povestea ălor mici năzdrăvăniile știute, meșterea întruna la o șuierică. Părea că n-avea s-o termine curând, așa de îndatorat se-arăta înfățișării acesteia. Întrebat de vreun îndrăzneț care-i zăbava, zicea că fi-va până la urmă o minune. Atât. * Ninsese și-acum duium peste bordeie
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
refuzat să meargă-n turmă. Și chiar dacă încă-n noi prezent e răul care-n suflete ne scurmă, toate-or să devină-incandescente, căci nimic de-acum nu se mai curmă. Vom uita că timpu-a curs bezmetic, că ne-a fost întruna împotrivă și-am să-ncep cu tine să deretic nava care încă e-n derivă. De va fi nevoie de vreun petic vom găsi, că peticele-s stivă de când doru-a devenit patetic. Și-ntr-o noapte neagră, fără lună, vom
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală, Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case. Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de amor
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului E toamnă ne-ncepută și frunzele din vie au prins culori pe margini, iar vara vrea sâmbrie; perechi de-ndrăgostiți se plimbă sub un nor, mi-e dor să-mi spui întruna,, iubito, te ador!” mă trece-un gând șăgalnic, când cerul e albastru, din dorul tău prea sfânt să-mi fac un mic pilastru, că bobul este dulce, pe buza mea rănită, hai, vino iar la mine, să mă faci fericită
E TOAMNĂ NE-NCEPUTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383551_a_384880]
-
și sperjurii. Cel mai spurcat și odios gunoi al neamului acesta și-al naturii, toți cei care-au fost stâlpii dictaturii se bat cu pumnii-n piept, fac tărăboi. Și-ți vine să vomiți când vezi ateii cum se închină-ntruna cu cruci mari, cum parveniții, hoții și mișeii se laudă că-s revoluționari, batjocorind noblețea epopeii create de golanii legendari. Anatol Covali Referință Bibliografică: Batjocură / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi
BATJOCURĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383573_a_384902]
-
Acasa > Literatura > Proza > BÂRFITOAREA Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Era odată, într-un sat, o femeie tare rea de gură. Își bârfea întruna vecinii, cunoscuții, dar mai ales avea treabă cu preotul satului: pe unde mergea, cu cine se întâlnea, spunea numai cuvinte de ocară, neadevărate, la adresa preotului. Dar veni o zi în care suferi un necaz mare, și se hotărî pe loc
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
țină În partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Îngerul nostru ne apară drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtună Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urca Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i năluca E tot mai greu
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat între coapse Petală, petale, să fim... Ca două - ancestrale sinapse Prin zbucium și patos, iubim La tălpile tale, covor Voi sta așternut totdeauna De faci doar un pas mă-nfior Și plânge petala întruna Din flori, sunt o simplă petală Cu care te scalzi uneori Frumoaso, ispito florală În mii de petale de flori. foto: internet 04.06.2015 Focsani Referință Bibliografică: ÎN MII DE PETALE / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN MII DE PETALE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382994_a_384323]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Încerc Încerc să mă schimb, alt drum să parcurg, să-i pun far și nimb acestui amurg. Încerc să dau rost la tot ce-n destin întruna a fost prea rar și puțin. Încerc să-mi conving voința că am puterea să-nving, din ciot să fac ram. Încerc să nu ard decât cu folos, să-mi șterg falsul fard pus chiar peste os. Încerc să zidesc
ÎNCERC EU NU M-AM FRÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383103_a_384432]
-
tină In partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Ingerul nostru ne apără drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtuna Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urcă Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i nălucă E tot mai greu
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Eu fac bine, tati. Sunt ocupată, am niște treabă, învăț, vreau să intru la facultate. Aaa! Uitai să te-ntreb, îți place ciorba mea? - Da, fetița mea, îmi place, îi răspunse el, deși nu o gustase încă, fiindcă o privea întruna și nu-i venea să creadă că mănâncă alături de Marioara lui. La ce facultate dai? Și unde stai în oraș, ca să vin șî io pe la tine? - Prin oraș, da lasă că vin io, nu trebuie să vii tu. Vreau să
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
era însoțită de o sensibilă descifrare a cuvintelor, interpretul ajutându-ne să le gustăm splendoarea, să apreciem talentul incontestabil al celor ce le-au scris sau le-au transmis din gură-n gură. „Fiți atenți, ce frumusețe de poezie!”, repeta întruna, când își odihnea o clipă chitara, prin vocea-i, ce ar mișca și munții, curgând parcă rugăciunile tatălui său din anii grei de închisoare pentru credință, și ale tuturor românilor ce-și duc viața ca între ziduri fără de ferestre. *** Întrebat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
autorul a descris-o astfel: „Priveliștea era înfiorătoare și plină de farmec. Gavroche, ținta, îi necăjea pe țintași. Părea că petrece grozav. Era ca o vrabie care ar ciuguli vânătorii. Răspundea cu un cuplet fiecărei descărcări de armă. Îl ocheau întruna și dădeau greș de fiecare dată. Gărzile naționale și soldații râdeau ochindu-l. El se culca la pământ, apoi se ridica, se ascundea în dosul unei porți, țâșnea, pierea, se ivea iar, fugea, se întorcea, răspundea mitraliei cu tifla și
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
greu deznodământu-i,/ Să nu se vadă munca ta enormă!’’. Iată acum care-s terținele corespondente din volumul lui Theodor Răpan: ,,Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n Lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...’’. Rimelor destul de ,,nababe’’ ale lui Victor Eftimiu: labe-silabe-slabe-nababe, valul-madrigalul-teatralul-finalul, veșmântu-i-mântuideznodmântu-i, respectiv, formă-normă-enormă, Theodor Răpan le opune unele aproape pe măsură: cuvinte-mă minte-veșminte-morminte, iubirea-știrea-simțirea-firea, lună-nebună, translucide-ucide, întruna-străbuna. În Sonetul
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
jos - trei șerpi/ ispite ce se zbat aidoma unor fulgere) - Nimb al iubirii, palimpsest de-o clipă; Desiderio verso Iddio - Te joci cu focul, Doamnă, și mă doare; Digiuno - Aud o ușă-n noapte cum se-nchide...; Dighita - Mă întărâtă-ntruna Necuratul; Dispregio del Mondo - Mereu iubit-am, ah, peste măsură; Elegia - Pascalia! Învie robul sorții; Elettione - Trecu Prier! Lumina greu se stinge! . După traversarea lunii lui Prier - a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos -, Theodor Răpan se pregătește a se smulge din
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
lăsate de mafia italiană. Timp de un deceniu, până în 2015, România a ocupat primul loc în ceea ce privește numărul infractorilor străini din Italia. Am căutat să înțelegem de ce-a fost așa și cum se schimba lucrurile în ultimii ani. Românii pleacă întruna din România. Cu aproximativ trei milioane de oameni în alte țari UE, avem a doua cea mai mare populație de migranți de pe continent, după Polonia. Potrivit statisticilor oficiale, în jur de un milion de români trăiesc în Italia. O mică
3.000 de conationali se afla dupa gratii in Peninsula [Corola-blog/BlogPost/92898_a_94190]