2,225 matches
-
dar știe totul, unge cu mirul sfânt osul de înger sub umerii ce poartă dezinvolt aripile. Tu te acoperi cu puteri tămăduitoare lacrima înlătură plânsul, durerea se scutură de semnele suferinței din trecut, vindecă trupul de slăbiciunile lui până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin piept deschizând zăvoare ascunse, să intre calul troian. Treptat cetatea din mine se dărâmă. Referință Bibliografică
TREPTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362542_a_363871]
-
Hristos, pentru a le comunica acestora Viața Sa care este Înviere, victorie asupra morții. Ea reprezintă comunitatea și comuniunea oamenilor cu Dumnezeu prin Fiul în Duhul Sfânt, precum și forma văzută a unei raportări suprafirești la Iisus Hristos - Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat în istorie. Cunoaștem faptul că Biserica are o alcătuire, o constituție teandrică, ea unind timpul cu veșnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. „Ea este locul unei „mișcări” veșnice a Înălțării și a Cincizecimii care unește Cerul și pământul prin
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
confunda cu realitățile istoriei pentru că ea are propria misiune, nu trăiește în afara lor. Deși Biserica este din cer, misiunea ei este una pământească. Biserica este supraistorică, metaistorică dar în același timp se află în istorie pentru că Hristos Domnul S-a întrupat în istorie, iar Biserica pe care a întemeiat-o cu “însuși scump sângele Său” a rămas în istorie pentru a-l răscumpăra pe om pentru supraistorie. Biserica nu ignoră, nu refuză și nu respinge istoria, ci și-o asumă, fiindcă
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
său supranatural și suprafiresc către care trebuie să conveargă întreaga sa existență personală și comunitară. În aceste împrejurări Biserica nu a trecut cu vederea și nici nu a tratat superficial realitatea existențială ce conduce social și politic istoria care se întrupează în Stat. Statul nu este de sorginte ori de esență divină, dar corespunde rânduielii dorite de Dumnezeu, el are o demnitate eminentă care învocă și impune supunere și ascultare din partea tuturor. De aceea, Biserica a avut intotdeauna simțul istoric, întrucât
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
cu îmbelșugare binecuvântarea Lui întăritoare și sporitoare asupra acestui Palat, care are menirea să slujească de acum înainte, din neam în neam, la întărirea noastră nebiruită pe aceste plaiuri. Biserica se bucură ori de câte ori vede, că puterea spirituală a neamului se întrupează în opere mărețe, care arată și vestesc tuturor vrednicia poporului român. Astăzi se încheie o epocă de rătăciri și asupriri istorice și începe alta de ispășiri istorice. Stăpânirea vremilor trecute a fost o stăpânire ucigătoare a sufletului românesc, stăpânirea care
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
eu descopăr. Eu scot formă la iveala-în lumea lui Acela. Opera creată e un lucru printre alte lucruri, ea poate să fie experimentata și descrisă că o sumă de proprietăți. Dar pentru contemplatorul care o primește, ea poate să se întrupeze de nenumărate ori.” http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/07/27/eu-si-tu-martin-buber/ Referință Bibliografica: ,,Eu și tu”- Martin Buber / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 999, Anul III, 25 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dalelina John : Toate
,,EU ŞI TU”- MARTIN BUBER de DALELINA JOHN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360972_a_362301]
-
Pentru ce, deci, nu vrei să o faci? Atunci patriarhul și-a dezbrăcat omoforul pe care-l purta, s-a apropiat de foc și s-a rugat zicând: - Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru noi ai binevoit să te întrupezi cu adevarat din Stăpâna noastră Sfântă Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, arata-ne nouă adevărul! După ce și-a terminat rugăciunea și-a aruncat omoforul în mijlocul focului. Cu toate ca focul a ars timp de trei ore până ce s-au terminat
LIVADA DUHOVNICEASCA (12) de ION UNTARU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360979_a_362308]
-
așa că mâinile mele te-ar sugruma de Cântec, ca apoi, să mă plâng în Tăcerea de mine Adâncului?” (Theodor Răpan) Întrebări, mirări, tăceri sunt tot atâtea forme ale rostirii, câte pot pătrunde în acel ton fonic afectiv pe care-l întrupează gândul omului. Consecvent crezului său de-o viață, prin Cuvânt, poetul face pururi dovada propriei sale identități. Dobândind această proprietate, se regăsește pe sine însuși, dăruindu-ni-se! Theodor Răpan este unul dintre ei! El face parte din categoria atipică
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
douăzeci de poeme în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a timpului, să amintească oamenilor, cu strălucirea lor, de adevărata bucurie a firii.” Asumându-și ipostaza Creatorului, logosul său devine un mecanism semantic fundamental într-
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
soroc. Eu mă cuprind de taina divinei tale inimi Și mă-nfășor cu stele ce-ți strălucesc în ochi, Lumina-n mine râde și se prelinge-n juru-mi Când îmi descânți de dor, ca de-un adânc deochi. Te-ai întrupat din visuri - fruct dulce al dorinței - Din ochiul de jăratic ascuns în gândul meu, Descătușat aievea din brațele căinței, Samariteanule, ești al meu Dumnezeu! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Tu, bun Samaritean... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048
TU, BUN SAMARITEAN... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363167_a_364496]
-
acum și aici, dar mai cu seamă, acum și întotdeauna, aici și pretutindeni ne poate edifica, înălțându-ne ca pe aripi măiastre, dincolo de noi înșine. Autorul, la fel ca înaintașii scriitori și poeți, aduce închinăciune pământului, lutului din care e întrupat, din ale cărui roade s-a înfruptat, pe care și-a așezat casa și pe care l-a călcat toată viața. „Din piatra lui clădit-am templul meu” ( Înainte de moarte) - spune poetul, aidoma marelui filozof poet Lucian Blaga, care și-
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Sfânta Treime. 13. Câteva concluzii și încheierea Așadar, caracterul sobornicesc al Bisericii trebuie căutat în această lucrare a Duhului Sfânt de a unifica și de a menține pluralitatea și diversitatea în unitate. Duhul Sfânt interiorizează, personalizează și unifică. Fiul se întrupează și ridică natura umană la unirea ipostatică, în timp ce Duhul Sfânt unește pluralitatea persoanelor umane în Iisus Hristos și între ele. Duhul Sfânt realizează unirea noastră cu Iisus Hristos, fiind El însuși locul de unitate. Biserica este sobornicească și catolică pentru că
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
fiii săi, de a-i lega în iubire. Când fiecare va fi legat de celălalt prin iubire și va vedea în el un frate; se vor apropia de taina iubirii, vor cunoaște ce este iubirea adevărată și totul va fi întrupat în iubire. Iar acum, în încheiere, voi spune doar că Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a trăit nouăzeci de ani, însă în toți acești ani, el s-a uitat pe sine și a făcut totul pentru alții, pentru Biserica pe care
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
dorului spre seară- Chemarea ne subjugă pe-amândoi. Cum să învăț a străluci în noapte Când tu te-ai rătăcit în cer de dor? Cine va prinde-n palme blânde șoapte Ce au străpuns seninul tău amor? Cuvintele s-au întrupat din stele, Contrastul lor mai doare să-l pătrund, Câmp de iubire am compus din ele Chiar dacă-n ceața vremii mă afund. Care e rostul gândurilor mele? Căci doar cu tine sensul e profund! SONET IV Te-ai întrupat din
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
au întrupat din stele, Contrastul lor mai doare să-l pătrund, Câmp de iubire am compus din ele Chiar dacă-n ceața vremii mă afund. Care e rostul gândurilor mele? Căci doar cu tine sensul e profund! SONET IV Te-ai întrupat din ceruri de aramă, Te unduiești în freamăt de păduri Și, printre stele, teama o înduri Când vălul rece-al nopții se destramă. Din toamnă ți-ai zidit alte armuri, Dar te pictez în blânda lunii ramă; Un anotimp brodat
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
te îngână”; soarele care „în noi s-a cuibărit”,bruma care se ascunde toamna în ochii persoanei iubite, zarea albă a iernii aduc fiorul depărtării; iată cum se împletesc pământescul și cerescul, cele două dimensiuni cosmice primordiale: „Cuvintele s-au întrupat din stele, / Contrastul lor mai doare să-l pătrund” (Doar cu tine). Contemplarea naturii nu poate să nu iște întrebări esențiale: „Aripile mi s-ar frânge, / Cum te-nvăț apoi să zbori?”; „Cum să te cuprind în zare / Pe un
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
n-a fost vreodată Căci va aduce iarna sărbători Ce le-așteptăm cu-atâta nerăbdare Să ne-ncălzească sufletul pustiu Ce s-a pierdut în lumea asta mare... Și vor veni la geam colindători Vestind că Pruncul iar s-a întrupat În inimile calde ce-L primesc Pe El ca Domn și veșnic Împărat... O, de-ar mai ninge iarna cu zăpezi Cu albul pur ce a născut Iubire Uniți în lanțul dragostei divine Să colindăm pe Cel din nemurire! Referință
ÎN AŞTEPTAREA CRĂCIUNULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368486_a_369815]
-
sumbre mă zăreau trist pe zare lucind din când în când [6] Calul Troian al unei Cetăți închisă-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
de n-ar putea-o lumea salva din decădere cu ea în moarte simplu s-ar duce pe coline [97] Și-atunci începu dorul straniu și ancestral după Calul nemernic care nici nu există dorința fără margini de-a mă-ntrupa în golul în arătarea albă în forma-aceea mixtă [98] Dorul poetului venind din veacuri târându-l ca o forță pe lume prin pustie ca un Cal fără seamăn ce-l duce și-l tot duce și nimeni nu mai este
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Acasa > Strofe > Valori > IISUS Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IISUS S-a întrupat Lumina Lumii Într-un suflet de copil Răsărit în miez de noapte Într-o iesle în pustiu. I-a fost dat să ne iubească, Să ne-nvețe să trăim Într-o lege creștinească, Dătătoare de iubiri. Sufletul îi stă de
IISUS de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367885_a_369214]
-
de sărbătoare...răsună-ntreg pământul De cântec, de urări și bucurie Căci s-a născut un Prunc în ieslea cea umilă, Un Împărat Divin venit din veșnicie! O stea a strălucit în noaptea minunată Vestind că printre oameni s-a întrupat Mesia... Colinde se înală învăluind cu pace Pământ și cer și ape...e mare bucuria! Venim și noi la iesle să ne-nchinăm smeriți Și dacă n-avem daruri să-Ți punem la picioare O, Prunc Iubit primește a inimii
O STEA A STRĂLUCIT! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367899_a_369228]
-
să privim spre Cerul deshis, Cuvântul lui Dumnezeu să rostim. Și întristarea-mai bună ne este, Și înțelepciunea-e o avere; Crăciunul e-o noapte de poveste, Când credem în a Domnului putere. E plin de aur ceasul, Când Dumnezeu se va-ntrupa, Și din Fecioara Maria, Iisus spre noi va-apărea. Fecioara Maria, spre Tine mă îndreaptă, Binecuvântat să-ți fie Pruncul tău dorit, În ieslea, de iubire luminată, Iar în Efrata-i Duhul Sfânt!.. Aici Mântuitorul-a poruncit Tot ce prorocul dori
FECIOARA MARIA, ADU-NI-L PE IISUS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367920_a_369249]
-
Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cununile cele mai florale ale actorilor sunt de miri, fără solemnitate înmarmorată în statui, ca de regi, ci cu vie superbitate a iubirii dăltuite în legământ sufletesc între două ființe întrupate într-un singur om: actorul și personajul jucat de actor. Așa sunt actorii! Un singur corp, două ființe, o singură conștiință, două spirite, un singur creuzet sufletesc, două iubiri și totuși niciuna nepurtând cununa în deplină separare de cealaltă. Dacă
MARIANA MIHUŢ. UNIFORMĂ RIGOARE ÎN FAMILIE ŞI PE SCENĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367946_a_369275]
-
cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită... târzie... TOT CE VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales, ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
spune că „toate trec (panta rei) și nimic nu-i nou sub soare", teologul confirmă, dar și completează: „... până la Nașterea lui Hristos". Consensul Sfinților Părinți spune chiar că Dumnezeu atâta inimă a pus în creația Sa, încât S-ar fi întrupat și în eventualitatea în care omul n-ar fi păcătuit, caz în care desigur că nici propășirea sau înmulțirea neamului omenesc nu s-ar mai fi făcut prin lucrarea poftei (că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit și întru păcate
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]