661 matches
-
pe când cuvinte de ordine superioară constituțională ar fi trebuit s-o facă să se risipească de mult, ca scânteile de zgură când faurul bate cu ciocanul în nicovală. De mult adunarea din Dealul Mitropoliei și emanațiunea ei, ministeriul, sânt neadevăruri întrupate. Camera a hotărât cestiuni asupra cărora nația n-a fost consultată nicicând, precum cestiunea Basarabiei și încorporarea Dobrogei, ea se pregătește a anticipa judecata nației și asupra cestiunii a treia, a evreilor. Rațiunea de-a fi a acestei Camere a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Augustin, ale cărui opere sunt o contribuție nepie‑ ritoare la patrimoniul culturii universale și a cărui viață a fost Împodobită Îndeosebi cu două dintre cele mai frumoase virtuți : smerenia și dragostea, virtuți care au caracterizat și pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, dorind să‑i Înflăcăreze pe ascultătorii săi și să‑i deprindă a fi cultivatori desăvârșiți ai dragostei de semeni, lansează următoarea exortație : „Prețul grâului sunt banii tăi, prețul pământurilor e argintul tău, prețul perlei e aurul tău, prețul dragostei ești
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a omului, așa cum ne‑a arătat Însuși Întemeietorul creștinismului : Hristos Domnul. Conștienți de Înalta lor misiune, creștinii vor să‑L reprezinte pe Mântuitorul și să‑I slujească, pătrunși de vocația lăuntrică de a fi În vremea vieții lor o „Evanghelie Întrupată”. Identitatea naturii nu admite deosebiri ființiale Între oameni. Atitudinea iubitoare și plină de compasiune față de aproapele suferind, Îl fac pe acesta din urmă să se simtă prețuit, stimat și iubit. Pentru cei aflați pe patul suferinței, de multe ori este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
reînnoire personală, de fecunditate duhovnicească, Întrucât „precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne În viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți În Mine” (Ioan 15, 4). Această vizită configurează ființa umană după chipul Cuvântului Întrupat. Indiferent dacă evenimentele vieții Îl duc pe om Într‑o vale a plângerii sau Îl urcă pe un Munte al Fericirilor, Dumnezeu este mereu disponibil omului : „Iată, te‑am Însemnat În pal‑ mele Mele !” (Isaia 49, 16). Dumnezeu nu‑l
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și pe Heidegger sau Derrida. Or, filosofii diferenței comit un vădit abuz atât față de Nietzsche, cât și față de Heidegger, când și-i aliază spre legitimarea deconstructivismului radical. Acest abuz nu i se poate imputa lui Hugo Friedrich, căci transcendența goală, întrupată deplin de Mallarmé, de exemplu, nu înseamnă nihilism radical în raport cu divinitatea. Dimpotrivă, atingerea purității spirituale în absolut, anticipând actul clar de narcisism al lui Ion Barbu. Pur și simplu, nimicul oglindirii herodiadice este divinitatea în toată puritatea ei "apofatică", acea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ficțiune.48 Partea veselă e că o asemenea ficțiune (ca non-persoană) este imaginată ca având putința să genereze euri. "Individul modern crede Mușina este, deci, un fel de neant, un nimeni care generează o pluralitate de euri"49. Dar nimicul întrupat ca Nimeni nu poate crea prin sine. Omul nu poate crea decât în ipostază de persoană. Cu o ascuțime excepțională, Părintele Stăniloae combate simultan diversele teze centriste repudiate de filosofia postmodernă, fără, însă, a cădea în capcane de felul celei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu amănunte din viața ta, să faci politică, să spui bancuri, el, ca scriitor, nu se sfiiește să ni se descopere copil, om real - adevărat, cu intimitățile, cu bucuriile și dramele sale, cu, uneori, anonimatul, cenușiul, uzura inexorabilă în care întrupați suntem. Educatorul care se prea ia în serios, model de neatins, ar face bine să știe că, în acest caz, pentru copil el nu este ceva-cineva, ci doar reprezintă ceva, este adică un prezent deja trecut. Cum distanța dintre virtute
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
făcut” (Matei 25, 40). Celor lipsiți de milă, osândiți la „locul cel veșnic” (Matei 25, 41), Iisus le va spune: „Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut” (Matei 25,45). Hristos, Dumnezeu întrupat Se identifică, așadar, cu toți cei aflați în lipsuri și suferințe. Pilda vameșului și a fariseului subliniază diferența dintre cei doi oameni (vameșul și fariseul) care s au dus la templu să se roage. Dar cine s-a rugat cu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
am face un păcat împotriva sufletelor noastre nemuritoare! Prin uciderea unor ființe vii este foarte posibil să ne ucidem și să mâncăm propria speță umană familia, prietenii, cunoscuții! Orice obiect distrus, înseamnă de fapt distrugerea unei vieți, a unui suflet întrupat. Cel mai bine ar fi să respectăm aceste reguli: Să nu mâncăm plante; să nu ne atingem de cocoșii albi și de alte animale sau vietăți; să nu scornim focul cu fierul; să nu distrugem niciun obiect. POVESTITORUL: Însă pentru că
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
suplimentară universalității fără concept: frumosul este universal concret, universal abstract cu propriile lui diferențe dezvoltate, sau universalul inerent al unei reprezentări concrete pentru care arhetipul este o imagine mai adecvată decât conceptul pur analitic fiind astfel tot un adevăr dar, întrupat sensibil. Concretul este întotdeauna concretizarea unui universal. Semnificația este tocmai sensul formei, altfel nu ar avea sens ca forma să aibă o anumită formă. Forma este imaginea primară. La întrebarea: de ce artei i se dă atâta importanță? Putem răspunde în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lui revelându‑ne frumusețea absolută divino‑umană pe care nici o artă nu va putea să o exprime vreodată în mod adecvat 87. Sfântul Gherman, patriarh de Constantinopol, afirmă că odată cu Cristos cerul întreg a coborât pe pământ. Deci dacă Cuvântul întrupat, după sfântul Paul, este icoana desă‑ vârșită a substanței Tatălui, este evident că Isus Cristos este frumusețea întru‑ pată. De altfel afirmația lui Isus: Eu sunt adevărul: cine mă vede pe mine îl vede pe Tatăl, corespunde cu afirmația: Eu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat este cel dăruit. Sentimentul autentic este un dar al zeilor. Mâinile care se întâlnesc nu sunt doar misterul întrupat al sentimentului autentic și garanția primirii comune a darului. Însoțirea mâinilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi și instalare a lor în centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
joacă un rol atât de important În determinarea scopurilor omului, liberalismul nu mai este decât o tradiție printre atâtea altele: „Iluminismul i-a făcut pe cei mai mulți dintre noi să nu mai poată vedea ș...ț o concepție a investigației raționale Întrupate Într-o tradiție și conform căreia Înseși criteriile justificării ș...ț apar dintr-o istorie din care fac și ele parte și În care sunt justificate prin modul În care transcend limitele criteriilor precedente și le depășesc slăbiciunile În interiorul aceleiași
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se concentrează în iubirea pentru noua Dulcinee Cătălina. Izbucnirea dorinței metafizice în Luceafăr la vederea fetei de împărat este, firește, una din amintirile lui Hyperion cel din final, începutul bătăliei cu morile de vânt tipică dorință triunghiulară, în care astrul întrupat în demon ia "castronașul de bărbierit" drept casca lui Mambrin. Luceafărul n-o iubește, de fapt, pe Cătălina, ci pe fata de împărat și de aici lipsa numelui în prima parte a poemului. Este iubirea conform Altuia, prin mediator, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
El pare să-și fi pierdut orice speranță: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?“ (În realitate, aceste cuvinte sunt începutul unei rugăciuni vetero-testamentare, consemnate de Psalmul 22). Orice retorică a finalului eroic, orice demnitate stoică sunt excluse. Întrupat, Dumnezeu consimte să treacă prin întregul cortegiu de neputințe al morții: frică, durere, tristețe, disperare. Nici urmă de romantism, de noblețe romană, de abnegație ostășească, gata de sacrificiu. Pentru mine, sărbătorile de Paști nu se pot disocia de lecția morții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ce spune viului acest neviu? Două feluri de mesaje: Unul se traduce printr’un fel de captivitate, neviul obligând „interlocutorul“ viu la urmarea unei direcții anume În manifestarea lui. Asta o fac metalele și materialele evident cristaline. Celălalt e generozitatea Întrupată În indiferență, neviul lăsând Întreaga libertate manifestării viului. Așa fac piatra, lutul, lemnul, ba și bitumul cu care babiloneenii lipeau Între ele cărămizile lor nearse. Așa vorbind, Natura Însăși e generoasă, căci metalele native, diamantele și florile de mină sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui, adică unicitatea, era entropie, În acord cu starea societății, deci cu șanse de supraviețuire, dar se manifesta În alt plan, ca o structură suprastatală În care vechile state Îi deveniseră provincii, se manifesta deci ca negentropie. Dar progresul astfel Întrupat era ros În continuare de viermele entropiei. Dintr’un imperiu a ajuns două, pentru ca feudalismul să cunoască trei: bizantin, carolingian, german, bașca Arabia, Între aceleași granițe. Apoi, odată cu epoca modernă, Europa s’a fragmentat În state care, chiar de nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi putut bănui, măcar, ce avea să însemneze pentru Seminarul „Veniamin Costachi”... acea nefericită reformă ! O apăsare tot mai grea plutea în aer, peste țară. Guvernul prezidat de P. Groza, promitea... promitea, și era mereu binedispus... El însuși fiind bunadispoziție întrupată, senină și permanent zâmbitoare... încât, te întrebai... „Ce are omul ăsta de zâmbește întruna..!”. Zâmbetul lui era o promisiune permanentă... Însăși viața acestui guvern, de la început, na făcut altceva decât promisiuni... Această sursă fără fund de iluzii... eterne iluzii... După
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
personale, ale privatității din domeniul cunoașterii legitimate, al vieții profesionale, ostracizându-le ca aspecte neprofesionale, fără valoare gnoseologică; iar în vreme ce productivitatea și vizibilitatea internațională devin criterii tot mai presante ale sistemului academic, acesta se îndepărtează tot mai mult de valorile întrupatului, trăitului, pe de o parte, și de comunitatea civilă, intelectuală, socială, pe de altă parte, definiția însăși a excelenței profesionale sau academice se cantonează în sentințe arhaice, vădit patriarhale asupra vieții sociale. Gândirea critică, întemeietoare a democrației, e văzută ca
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
alegere, dar și într-o permanentă dualitate agent-structură în construcția realității. Sunt atașată astfel de abordările de tip constructivist, cu accent pe tradiția de gândire axată pe înțelegere și susținută de metodologii de tip calitativist. Prefer întotdeauna abordările reflexive, asumate, întrupate celor obiective, detașate, neutre pe care personal le cred imposibile. Accept ca valoroase abordările cantitative, statistice, însă le consider a fi doar primul pas în găsirea răspunsurilor cu privire la felul în care un fenomen se naște, trăiește și moare într-o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
personale, ale privatității din domeniul cunoașterii legitimate, al vieții profesionale, ostracizându-le ca aspecte neprofesionale, fără valoare gnoseologică; iar în vreme ce productivitatea și vizibilitatea internațională devin criterii tot mai presante ale sistemului academic, acesta se îndepărtează tot mai mult de valorile întrupatului, trăitului, pe de o parte, și de comunitatea civilă, intelectuală, socială, pe de altă parte, definiția însăși a excelenței profesionale sau academice se cantonează în sentințe arhaice, vădit patriarhale asupra vieții sociale (Reghina Dascal). Despre cealaltă față a (in)egalităților
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sălășluiește după Sacrificiu în Sfântul Sacrament, care este, în tabernacol, inima vie a fiecăreia dintre bisericile noastre. Cea mai dulce datorie a noastră este să cinstim și să adorăm în Ostie binecuvântată pe care o văd ochii noștri, pe Cuvântul Întrupat, pe care ei nu-L pot vedea". Trebuie observat că, începând cu sinoadele de la Ameria din Umbria (1595) și Majorca (1639), odată cu folosirea "purificatorului", o bucată de pânză albă care servește la ștergerea potirului după comuniune, vinul liturgic va fi
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]